274 matches
-
lesne putea fi numită Epoca Dreptului Natural. După toate probabilitățile, tocmai această filozofie recurentă a ajutat la păstrarea credinței tradiționale europene în puterea rațiunii. Însă Honda n-avea cum să ignore faptul că, în ciuda tenacității, două mii de ani de umanism apolinic, puternic și strălucitor, nu ajungeau pentru a înfrunta ignoranța și lipsa de civilizație. Nu era însă vorba doar de forța ignoranței. Mai exista o lumină orbitoare care-l amenința, pentru că legea naturii trebuia să excludă categoric posibilitatea unui concept de
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
mondială. Nu putem decât regretă că primele două ipostaze au rămas prea puțin cunoscute... (Re)ascultând astăzi, de pildă, Trei piese pentru orchestră de coarde (compuse pe când Silveștri avea 20 de ani, revizuite apoi în 1950), suntem frapați de aură apolinica a edificiului sonor, întrețesut din translucide, quasi-imponderabile voaluri armonice. Ar fi dificil de intuit, într-o lucrare atât de echilibrată și de senina, caracterul tumultuos-abisal al creatorului. Nu lipsesc frisonările post-impresioniste inevitabile în epoca, dar ele traduc mai curând efuziunile
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
o carte trans-genologică, la granița fluidă dintre roman, memorii, jurnal și poem în proză. La limită, s-ar putea înscrie, ca și Paltonul de vară de Mircea Horia Simionescu, de pildă, sau ca Supraviețuirile lui Radu Cosașu, în categoria autoficțiunii apolinice, al cărei proto-creator ar fi Marcel Proust (cf. taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viața literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist și a configurației literare, mai ales ca pe un emoționant
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
cuvânt o practică a scriiturii întru totul armonioasă și de o coerență indiscutabilă. Mereu încercat de tentația autodefinirii, a explicitării de sine, poetul a căutat să-și impună câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Preocupat fără încetare de legile, mecanismele și finalitățile actului poetic, Ștefan Aug. Doinaș ne oferă imaginea unui eseist subtil și rafinat, al cărui scris îmbină neîncetat frenezia conceptuală și tonul măsurat, echidistant, dublat de o frază critică austeră, cu contur apolinic neîndoielnic.
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
e dispoziția de bază pe care viața le-a întipărit-o în suflet. Toți au un ton afectiv care le impregnează amănuntele științifice pe care le deapănă. De pildă, unul e ateu virulent (Stephen Pinker), lăudînd dispariția religiei sub asaltul apolinic al cunoașterii, altul e creștin în defensivă (Christoph Schönborn), refugiindu-se în precepte morale, unul e fizician euforic (William Phillipis) care separă jurisdicția științei de cea a credinței, altul e agnostic sarcastic (Pervez Amirali) care biciuiește superstiția prostească a firilor
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
cinici, adică lipsa de fler în adulmecarea personalității unui scriitor. Alex simte la propriu, avînd în nări puterea de sesizare a rasei unui autor. Simte imediat cînd un intelectual este contrafăcut, cînd minte din interes sau cînd joacă comedia principiilor apolinice. Mai mult, simte cînd un prozator nu are talent, cînd se ascunde în spatele divagațiilor grațioase sau cînd nu are nimic personal de spus. E un critic fără tresăriri de oportunism, un spirit incisiv opac la judecăți de complezență, a cărui
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
care altminteri ascunde, reprimându-l adesea, eul candid, are norocul - cel puțin aici, în prezența lui Alioșa, în cârciumă - de a-și regăsi, de a-și reinventa ființa, echilibrând-o astfel... în albia candorii. Treptele iubirii sunt nuanțate în lumina apolinicului. Până când își vădește prezența primul semn al dionisiacului obscur, crescut din drojdia subteranei, din întrebările grave, ultime, puse de către Ivan cel întunecat, cel închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
științei au o valabilitate pe care nici un moft despotic nu o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea adevăruri cîte puncte
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură temperamentală apolinică și raționalizantă, G. Dimisianu este unul dintre cronicarii literari ai perioadei postbelice care au reușit să apere și să ilustreze cu strălucire ideea de demnitate a scrisului, principiul autonomiei esteticului și al adevărului artistic. (I.B.)
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Gellu Naum, Virgil Teodorescu și Gherasim Luca; apoi, momentul „Cercului literar de la Sibiu”, cu Ștefan Aug. Doinaș și Radu Stanca, „poeți estetizanți și cosmopoliți, revendicându- se de la marea tradiție a culturii europene și încercând, prin conceptul euphorionismului, o sinteză între apolinic și faustic”; în fine, momentul Geo Dumitrescu și manifestul său radical, antimetafizic și antiestetizant. Istoria retează brutal, pentru un deceniu, evoluția firească a poeziei și o transformă în anexă a propagandei de partid. Revolta nu întârzie să apară, primele semne
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
se aduceau diverse elogii, el avea obiceiul să spună: Nu uita, eu sunt mascat". Ei, într-un anumit fel, și eu port o mască, care mi-a atras multe glorii și multe ponoase. Nu știu dacă sunt chiar așa de apolinic precum sunt văzut. În orice caz, eu mi-am surprins momente dionisiace pe care, poate dintr-o anumită pudoare, nu le-am exteriorizat, deși n-aș putea să spun că n-am făcut-o niciodată. M.I.: Domnule Doinaș, în perioada
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat, ‘pârâu’) - creek, etc. Erou-zeu civilizator al celților, Lair/ Llyr a avut și un fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și erou în saga medievală irlandeză intitulată Călătoria lui Bran fiul lui Febal. Dar ce legătură ar putea fi între un rege/ zeu al celților și Ler împărat din folclorul românesc
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
și sfîrșesc prin a se contamina reciproc. Făpturi sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
industriale și valorificata în literatura de ficțiune a lui Jules Verne și Herbert George Wells. Optimismul din perioada numită La Belle Époque, proclamarea aptitudinilor omului și a progresului continuu al civilizației, a corespuns încrederii maxime în posibilitățile unui atare eu apolinic. Sub aspect instituțional, emanciparea individului prin raportarea la adevărul demonstrat a infirmat ordinea tradițională, fondată pe autoritatea sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
dimensiunea epistemică a conformității cu adevărul natural, impozabil tuturor dincolo de afinitățile subiective. În acest sens, un rol important a revenit studiilor din domeniul psihologiei, în particular psihanalizei și dezvoltărilor ulterioare din teoria adleriană, care au infirmat concepția optimistă asupra eului apolinic. Desigur, nu a fost vorba despre o infirmare cu motivații politice antidemocratice. Sigmund Freud, spre exemplu, în calitate de cercetător evreu liber cugetător și de formație germană, s-ar fi regăsit mai degrabă în câmpul culturii umaniste universale, garantată prin excelență de
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mai rămas câteva spații creatoare unde nu numai se nasc, ci se și localizează identitar valori adevărate. Vâlcea a rămas un asemenea loc cu specificitate creativă, alături de neașteptatul teritoriu al Ialomiței, loc de rezidență pentru scriitori importanți. Vârsta aceasta plenară, apolinică, împlinită de Ioan Barbu nu l-a detașat pe scriitor de marile probleme, ci, am spune că, dimpotrivă, a accentuat specificitatea și greutatea conexiunilor cu ritmurile și interogațiile cotidianului. Nu te poți dizolva în lumea satisfacțiilor burgheze, câtă vreme mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
iubite? Angoasa absenței, frustrarea, senzația de incompletitudine ar distrge iubirea chiar înainte de a se fi întâmplat. Într-un cămin predomină climatul pe care-l aduce și-l reprezintă femeia (J.O.Y G.) Sintetic: Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul și magicul, trebuie întregite cu dionisiacul, Însă dionisiacul este un impuls spre unitate, o trecere peste persoană, viață zilnică, societate, realitate, peste prăpastia disperării: o creștere, un salt pasional-dureros spre stări mai întunecate, mai pline, mai nehotărâte; o aprobare
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
făcu cale-ntoasă spre Orșova. — Frumoasă priveliște - intră Metodiu în vorbă oprindu-se lângă grec. — Frumoasă, nimic de zis - răspunse căpitanul - dar e o priveliște în care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Slove de diamant», recenzie, în «Monitor Cultural» / ARP, anul III, nr. 9 / 2008) etc. Nucleele lirice din teritoriul poetic negulescian - tonul oracular-neoexpresionist, ori psalmic-paradoxist, ezoterismul articulat cu farmec, autobiografismul meditațional-biblic, eroul liric evoluând ca „un etern balerin-cosmonaut“ între dionisiac și apolinic, între profan și sacru, între esențe / chintesențe derivate din monumentalitatea expresionist-brâncușiană, ori blagiană / gottfried-benn-iană, evadarea din mrejele magnetice ale sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
gemând de povara cuvintelor deznădăjduite ale mamei: «Dumnezeu e bun numai cu cei care au... pentru ceilalți nu există». Fusese nevoie să renunțe mai întâi la aceste gânduri, ca Dumnezeu să le arate contrariul”. Romanul se încheie într-o scală apolinică. Înainte de retragerea lui din această lume, ca demult, la începutul cărții, în copilărie, Vlad „Aduna cu nesaț de pe jos perluță cu perluță, ciobuleț cu ciobuleț, ceea ce i se dăduse prin cuvintele bătrânei” (care îi citise din Biblie). Sunt, acum, alte
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
Șova este un poet excepțional, un spirit de esență clasică, un poet pe cât de discret, pe atât de înzestrat și de profund, un însetat de puritate și visare, un poet reechilibrat, ocolit de tentațiile originalității cu orice preț, un poet apolinic trăind în idei sublimate pe care le studiază din toate unghiurile, un poet care refuză fraza goală și vidul exprimării plate, fără sens, un talent ponderat și mai ales de sine stătător, evitând pastișa și imitația sterilă, un poet care
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
lasă înjosit de propria pasiune. VITTORIO VI: De vină rămâne Șeitan pentru căderea lui Adam. VITTORIO X: Biată creatură fără minte! Șeol n-are nimic de a face cu necazurile omului. Noi ne săpăm propria groapa pentru că nu acceptăm lumina apolinică dăruită de Adonay. În schimb ne lăsăm înșelați de minciună pentru că este mult mai ușor de acceptat în conștiința noastră limitativă. Astfel că în inima noastră adevărul devine umbră dar nu din cele pașnice care oferă siguranță individului și îi
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]