290 matches
-
omenești? Și cum reușesc ele să descrie universul? - Acestea sînt laitmotivele notițelor de față. Ne aflăm așadar într-un șantier speculativ în a cărui fundație putem urmări încercările, tatonările, revenirile - într-un cuvînt, chinurile - unui intelectual hotărît să priceapă singur aporiile filosofiei. Dar, dincolo de amănunte, ce atrage la volum e metabolismul minții autorului: tipul de gîndire și modul de expresie. Tipul de gîndire e surprins chiar de Wittgenstein: „Nașterea problemelor: o tensiune apăsătoare, care la un moment dat se concentrează într-
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
s-ar putea crede, disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri retorice (pp. 147 - 194), Tema patriotică în poezia eminesciană, față cu stereotipiile criticii (pp. 195 - 222), Un produs românesc refuzat la export: Mihai Eminescu, poet național (pp. 223 - 246) și, în sfârșit, Un poet pentru secolul
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
fi redusă la tipare occidentale. Lévi-Strauss face o reverență în fața gîndirii organiciste, acceptînd că o cultură, precum cea niponă, e un organism de sine stătător, al cărei spirit nu poate fi intuit de un cercetător venit din afara lui. Aceasta e aporia surprinzătoare a volumului: sufletul unei culturi nu poate fi sesizat decît de un nativ care i-a respirat de la început fluidul, pe cînd un cercetător venit din afară nu-i poate atinge filonul esențelor. Numai că familiaritatea nativului față de propria
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
conturul unei gambe de femeie a cărei gracilitate primește drept înveliș zgîrciul unor cizme de cauciuc. Din acest motiv, Ion Dur se numără printre intelectualii care vorbesc mai bine decît scriu. Iată o mostră: „Pentru criticul de azi, fascinat de aporiile și sofismele acaparatoare ale filosofiei limbajului, ale jocului de limbaj, apropierea de puntea ce leagă gîndul filosofic de discursul poetic nu e mai puțin dificilă. Dimpotrivă. Lectorul specializat știe bine că un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
că face slalom printre ele. Asupra cititorului comentariul inteligent are efect de persuasiune treptată, chiar dacă mai toate subiectele ți-au mai trecut pe dinainte. Mai mult, oricîte rețineri ai avea față de cosmologie, o virtute nu i se poate contesta vietnamezului: aporiile pe care le pune în lumină îți dau prilej de gimnastică a minții, întocmai unor probe ce au darul de a-i întreține tonusul. După cîteva capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură, așa-zicând, ideală. „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele seducției, cartea de față și-a propus de fapt
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din altă galaxie. Încă o dată se confirmă adevărul că omul medieval e un monstru teoretic, un posedat al distincțiilor fine și un apucat care își mistuie mințile din dorința de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu era să crezi, ci să crezi silogistic, alunecînd din premisă în
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
spiritul tolerenței civice, și nu prin interdicție oficială. Potrivit acestei logici, religiile se sting treptat, caz în care nu ne rămîne decît să le așteptăm sfîrșitul. Și aici e punctul unde rațiunea iubitoare de coerență a lui Hitchens intră în aporie: „Credința religioasă este imposibil de eradicat tocmai din cauză că sîntem prea puțin evoluați. Nu va dispărea nicicînd sau cel puțin, nu pînă cînd vom reuși să ne eliberăm de teama de moarte, de întuneric și de necunoscut, de teama pe care
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
cu sine, rău cu ceilalți, cangrenat de eșecul profesional, măcinat de boală și de marginalizarea profesională, dar încă însuflețit de ambiții de tot felul. După 1948, este nemulțumit de cariera literară, deși - spirit autoscopic - se știa mereu în impas, în aporie și-n lipsă de creativitate. Publică volume de poezie partinic-encomiastică: Cântarea României (1951), Laude (1953 - distins cu Premiul de Stat cl. II), Laude și alte poeme (1959), Declarația patetică (1960), beneficiind de cronici ponderat-laudative, dar figurând întotdeauna în enumerări pozitive
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu i-aș da credit în totalitate. Grupajul din revistă seamănă, stilistic, atât de puțin cu orice altă formulă literară (fie ea romantică sau modernistă) încât, măcar formal, întrebarea privitoare la „sursele” culturale ale lui Ioan Es. Pop sfârșește în aporie. E drept că imaginarul cenușiu impregnat de „întunecare”, „cicatrici”, „oase”, „morți”, „cenușă” amintește de acele „categorii negative” ale modernismului de manual. E, iarăși, drept că predispoziția florală (absolut neașteptată pentru cititorii lui Pop cel de azi) trimite deopotrivă la Florile
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
obișnuințelor de gîndire pe care cosmologii le dovedesc în privința istoriei universului. Mai mult, Hawking indică punctele de nevralgie în care fizicienii nimeresc în încercarea de a găsi o teorie exhaustivă. Morala volumului e dezolantă: orice ar face, cosmologii sfîrșesc în aporii, semn nu doar al crizei din interiorul disciplinei, dar și un indiciu a cît de precară e poziția unui fizician atunci cînd, depășindu-și limitele domeniului, face afirmații metafizice. Hawking dă patru exemple de aporii care cer schimbarea modelului de
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
ar face, cosmologii sfîrșesc în aporii, semn nu doar al crizei din interiorul disciplinei, dar și un indiciu a cît de precară e poziția unui fizician atunci cînd, depășindu-și limitele domeniului, face afirmații metafizice. Hawking dă patru exemple de aporii care cer schimbarea modelului de interpretare a realității: cuarcii, eterul, materia și „istoriile alternative” ale lui Richard Feynman. Să le luăm pe rînd. Cuarcii. E un loc comun să spui că un electron e alcătuit din trei cuante de energie
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
se lovesc constant în experimentele lor. Materia. Că există o materie care e făcută din particule acceptăm cu toții, mai greu e să precizăm care sînt acele particule. Iar dacă ne întrebăm care e forța care le mișcă, ajungem la o aporie care nu mai are legătură cu fizica, ci cu metafizica. Avem electroni, protoni și neutroni, foarte bine, dar cine mișcă aceste minuscule particule? Răspunsul fizicienilor e metafizic: există niște particule care nu sunt făcute din materie și care au rol
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
Autorului Rămâneți veșnic în picioare! Oricând! Când bine e, ori greu. Nu e poruncă-i, sfatul Meu Pentru voi toți și fiecare Să-și poarte peste tot mândria Și când cuvântă sau tăcut, Cinstind comorile din lut, Uită ce-nseamnă aporia! Nu-ngenuncheați decât țărânii ! Iubiți-o ca pe un fârtat, În toate binecuvântat, Eternă roditoare-a pânii! Te-am dăruit să fii mereu Stăpân a toate, blând, smerit, De toate relele ferit Și, prin cuvânt, egalul meu! Ești chipul meu
EGALI LUI DUMNEZEU... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382975_a_384304]
-
realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este adevărată - măcar În spirit -, pe când povestea cu Newton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fost grangur, acum un cinstit securist, Epitalamul , may Lord never put, Eu cred că-n zadar unii inși s-au născut. Vă iert, cum vă iartă și Domnul din cer, Scrieți băieți, cum spunea Boris Mehr. Cânt 3 Apoi veni aporia și spuse, Lasă-ne, Doamne, opinii opuse, Locomotiva prinde viteză și va lovi în mers o cinteză, au și apele ironiile lor, voi nu veți ști, onorați verișori, nu vă ratați timpul, talentul, eu nu accept , glumeț, argumentul, scriu și
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
fermecat vine din adâncurile nației, având afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că el nu folosește semnul întrebării. Spre deosebire de cărturarii prezentului, Dan Puric aduce cu sine afirmația, lăsând dubiile și aporiile pe seama belferilor. Recurge la memorie și reamintește că în trecutul nostru recent există gropile comune ale unor martiri pe care le opune gropii de la Glina, carnavalului și măscărilor mediatice. Leagă nația de Dumnezeu cât se poate de strâns și nu
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
chipuri. Ce vrei s-asculți, trecătorule laș? Fugi la o damă, la crâșmă-n oraș ... ... ... ... .Gaudeamus cântă-ne, Pe noi, morții, leagă-ne, Rupe flori, plătește-amenda, Dar nu plânge, sacramenta, Muchos, voi, urmați-mă, stația e maximă. 4. Apoi veni aporia și spuse, Lasă-ne, Doamne, opiniile opuse, Locomotiva prinde viteză și va lovi în mers o cinteză, au și apele ironiile lor, voi nu veți ști, onorați verișori, nu vă ratați timpul, talentul, eu nu accept, glumind, argumentul, scriu și
CICLUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352361_a_353690]
-
făcut prezent în mod real prin epicleză pe sfântul disc este supus ruperii și suferă astfel o stricăciune obiectivă; ca atare el nu poate fi în acel moment un corp incoruptibil, ci devine abia în momentul împărtășirii. Pentru a explica aporia Trupului euharistic în același timp înviat și coruptibil altfel decât postulând o prezență reală în Euharistie a Trupului lui Iisus Hristos în două forme succesive: inițial coruptibil, apoi incoruptibil, singura soluție teologică de salvare a simultaneității a fost și este
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
oarecare Miron Sikyditis sau Mihail Glykas din secolul XII. Secretar al împăratului Manuel I Comnenul, acesta fusese orbie parția în urma unui proces de necromanție; căzut în dizgrație s-a făcut monah și teolog, fiind autorul unor răspunsuri la 98 de aporii biblice. [33] Ibidem, p. 26-27. Volens-nolens ortodoxul conservator Atanasie din Paros este nevoit să accepte și să susțină o teologie euharistică de tip tomist, pur scolastică! [34] Ibidem, p. 105-111. [35] Ibidem, p. 138-152. Faptul de a nu rămâne neîncetat
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
1904-1914 ). Opera lui filosofică este documentul metafizic al biografiei; ea explică imaginea tabloului complicat plin de contrastele culorilor “pictat “ de destinul său. Viața lui curmată nemilos de repede, la numai treizeci și nouă de ani, datorită anxietății și destrămată de aporii, ne relevează un suflet deschis din stirpa hamletiană. Gândirea profundă îi exențializează și canalizează viața, conferind o brumă de ordine acelei fenomenologii a dezordinii- existența sa. Cugetările, editate postum , în 1669 și 1670, cuprinde o uriașă încrengătură de maxime, monolog
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
meu,/ tu/ un strop din viața veșnică/ sărutînd valurile,/ vîntul.”( Un éclair d’éternité) Melancolia copleșitoare, spleenul domină atmosfera din „Sfinți efemeri”. În „Proba îndurării” tristețea reprezintă de fapt concluzia afectivă a luptei epuizante și inutile pentru a anihila predestinarea. Aporia tristeții este zvâcnirea unui suflet contrariat care a râvnit iubirea, care a consumat dorința în tăcere și care șfârșește dominat de viclenia trudei zadarnice. Este o confesiune despre forța de a rezista ancorat în propria existență. Ecoul singurătății transpare încă
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
morții; b) prin procedura epico-narativă complexă; c) prin fundamentarea unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]