290 matches
-
-le? În eseul evocat mai înainte (care este, se înțelege, conștiința de sine a romanelor sale), Mihail Diaconescu remarcă, poate cam răstit pentru mintea slobodă și lenevoasă: "Așadar, cine este împotriva diverselor naționalisme europene este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind peste tot biruitor, postmodernismul s-a răzbunat îndeobște pe tradiție, apoi a pedepsit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-acasă. De fapt, fraza care instituie sigiliul ființei cioraniene mi se pare a fi următoarea: „totul se schimbă și totul rămâne la fel!” (19 februarie 1985, 421). Sunt cuvinte care dau seama despre altfel de paradoxuri decât cele ale aporiilor lui Heraclit. Căci despre Cioran s-ar putea spune că nu se scaldă deși se scaldă în apa aceluiași râu. Dacă ne-am juca noi înșine cu paradoxurile, am spune: și asta pentru că Cioran este el însuși râul. Corpul, umorul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
semn al prezenței fizice în lume Ă este un dat fundamental al existenței cioraniene. Cu conștiința că este mereu în prezent Ă căci viitorul, într-adevăr, nu există, în vreme ce trecutul devine tot mai copleșitor Ă, Cioran instituie, în fond, o aporie: punctele statice din care îi este formată existența diurnă desenează, finalmente, o succesiune de ipostaze, fie ele și contradictorii, prin urmare o devenire, un destin. Astfel, liberul Cioran nu e deloc un boem trăind la voia întâmplării. Modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în locuri „căzute”, fie în spații elementare, primitive. Altundeva, vorbește despre „amestecul de îndoială și visare” pentru a se întreba apoi: „Cum oare se pot combina într-un singur suflet scepticii greci și romanticii germani? Să te zbuciumi în mijlocul unor aporii lirice...” (I, 80). Altundeva notează sec, fără nici un comentariu: „Sfâșiat între cinism și elegie” (I, 19). Mai explicit, cu consecințele care decurg din aceste contradicții, iată: „Prin fire sunt violent Ă prin opțiune, sceptic. Cum să împac tendințe atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de nicăieri, deci de peste tot - panteist - produce același tip de efect dar în virtutea altor așteptări: sub regimul său ontologic, în lipsa unor principii și legi în stare să determine regulile jocului pentru a edifica suportabilul, bântuie insuportabilul... Spiritul Liber furnizează o aporie rezolvată de Spinoza - bun și rău dincolo de bine și de rău - dar reactualizată de hedonismul feudal al marchizului de Sade... XIV HEILWIGE DIN BRATISLAVA și „spiritul subtil” 1 Beghine libertine. Primele comunități de begarzi și de beghine apar pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi pedepsiți, li se poate cere socoteală. Cum să împăcăm aceste două opțiuni care par contradictorii: existența lui Dumnezeu care predetermină totul și cea a oamenilor dispunând de libertate? în fața lui Antonio Glarea care, nu fără iscusință, discută toate aceste aporii, admite aceste contradicții, reperează aceste incompatibilități, Lorenzo Valla abordează chestiunea preștiinței divine: în virtutea atributelor sale, Dumnezeu nu poate să nu știe ce vor face oamenii. în același timp, oamenii rămân liberi să acționeze. Iată poziția filosofului. Cum demonstrează el acest
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Erosului. Piuitul viorii surorii lui Gregor este Unisono-ul dorinței 634, sunet fără mediere, fără scop pe care nu ar putea să-l aprecieze domnii locatari amatori de muzică facilă. Muzica și incestul au ceva comun, fiindcă amândouă sfidează opozițiile distinctive, aporii ale culturii, ale socialului și lingvisticului. Ceea ce vorbește în corp este un fel de muzică, fie ea piuit, fluierat, sau respirație pe care cârtița din Vizuina o aude. Când îl evocă pe Flaubert, trupul, procreația și scrisul, Kafka vorbește de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
studiului matematicii. Dar, nu după mult timp, o dată devenit student la Academie, era de datoria mea să respect În orice Împrejurare evaluarea maximei „Nimic prea mult”. 8. Spusei atunci că explicația lui Eustrophos privitoare la teoria numărului rezolva foarte bine aporia. „Într-adevăr”, continuai eu, „numerele se Împart În pare și impare, dar unitatea În sine (cifra 1) este atât pară, cât și impară prin proprietatea esențială pe care o are; (388) dacă se adaugă unui număr impar, poate să Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu greșesc cei care susțin că Platon, atunci când și-a Închipuit că există un element subiacent calităților aparente ale corpului (element pe care Îl numim hyle șmaterieț, dar și physis șnaturăț, i-a eliberat pe filosofi de numeroase și dificile aporii 1. (415) Cu toate acestea, părerea mea este că și mai multe dificultăți În interpretare au fost rezolvate de către cei care au Închipuit specia daimonilor, intermediari Între zei și oameni, pentru a sluji drept punct de joncțiune sau drept legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și textualism, dintre autenticitate și procesarea ficțională a existenței. De regulă, preferințele autorului se îndreaptă către primul taler al balanței, de vreme ce povestirea e principial suspectă de trucaj și contrafacere. Și totuși, relația autorului cu materia narativă seamănă întrucâtva cu celebra aporie a lui Zenon: deși povestitorul cel „repede de picior” gonește fără întrerupere spre a prinde din urmă realul, acesta rămâne mereu cu un pas înaintea lui. O atare situație se întâlnește în toate cărțile lui S., care configurează un univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
543-544 (începutul controversei celor Trei Capitole, despre care nu se vorbește deloc în cele două opere ale lui Leonțiu). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din 63 de aporii, adică de probleme propuse de autor monofiziților; citatele din Sfinții Părinți sînt rare. A doua (PG 86/2, 1804-1900) este alcătuită din Mărturiile sfinților, care, la rîndul lor, se compun din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al „întrebărilor și răspunsurilor”. încheierea scrierii (coll. 1900A rînd 9 - 1901A rînd 2) este o interpolare ulterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că problemele propuse monofiziților sînt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia, și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate, care însă nu apar în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al „întrebărilor și răspunsurilor”. încheierea scrierii (coll. 1900A rînd 9 - 1901A rînd 2) este o interpolare ulterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că problemele propuse monofiziților sînt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia, și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate, care însă nu apar în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că cele două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale genului cum ar fi: Cultură și civilizație, Reforma spiritului I, II și III, Simplismul, Paralaxa gândirii etc. Savuroase și pline de conținut, pornind uneori de la anecdotic sunt și numeroasele schițe și nuvele publicate În paginile Însemnărilor Ieșene Între care: Aporii, Izul Pământului, Ironia Vieții, Dibuiri Sentimentale, Cei plecați, sunt doar câteva exemple. Scientist și raționalist prin excelență, Gr. T. Popa se va Înscrie cu toată ființa În rândul celor care promovează adevărul științific, considerând rațiunea umană atotputernică și chiar admirând
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Pe pereții cavităților create prin dizolvare , fisurare , sau alte cauze , în interiorul scoarței pământului, se formează adesea asociații de cristale bine dezvoltate, individualizate și uneori dispuse regulat , care constituie druzele și geodele. Aceste cavități pot avea dimensiuni foarte variate: de la mărime aporilor până la mărimea unor adevărate grote. Și cristalele care le căptușesc pot avea dimensiuni mici, formând așa numitele perii, sau dimensiuni mari și foarte mari cum se întâlnesc la druzele de cuarț. Cavitățile care au pereții căptușiți cu asemenea cristale constituie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
educatorii responsabili), în funcție de care parte ne ghidăm în evaluare? Iată câteva întrebări ce relevă complexitatea activității de evaluare, mai ales atunci când ieșim din cadrul clasic al problemei în discuție. Nu este mai puțin adevărat că dificultățile evaluării pot trimite la veritabile aporii, degajate de încercarea de a răspunde la întrebări de tipul: când evaluăm (la începutul, pe parcursul ori la sfârșitul procesului)? Ce se evaluează (cunoștințe, deprinderi, interacțiuni, componente ale activității)? Cum evaluăm? Cine evaluează, pentru ce și în numele a ce evaluăm? Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
se tot spune în ultima vreme că evaluarea vizează nu numai rezultatele realizate de elevi, ci și procesele prin care se ajunge la invocatele rezultate. Încercarea de a izola un produs de procesul de realizare a acestuia poate conduce la aporii nu numai de ordin praxiologic, ci și metodologic, axiologic. În primul rând, pentru că ele nu se pot percepe sau măsura în stare „pură”, nu putem izola produsul de felul în care s-a ajuns la el. Apoi, pentru că nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Pe pereții cavităților create prin dizolvare , fisurare , sau alte cauze , în interiorul scoarței pământului, se formează adesea asociații de cristale bine dezvoltate, individualizate și uneori dispuse regulat , care constituie druzele și geodele. Aceste cavități pot avea dimensiuni foarte variate: de la mărime aporilor până la mărimea unor adevărate grote. Și cristalele care le căptușesc pot avea dimensiuni mici, formând așa numitele perii, sau dimensiuni mari și foarte mari cum se întâlnesc la druzele de cuarț. Cavitățile care au pereții căptușiți cu asemenea cristale constituie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
contempla ascunzișurile, / iar întru totulaflat în dorință, / îi poți contempla înfățișările. / Acestea două laolaltă apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată un fragment din prima aporie: „— Prin urmare, dacă Unul nu participă nicicum la timp, el nu a fost cândva, nu se ivise și nu era odinioară, nici nu a venit, nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată un fragment din prima aporie: „— Prin urmare, dacă Unul nu participă nicicum la timp, el nu a fost cândva, nu se ivise și nu era odinioară, nici nu a venit, nu vine și nu este acum, nici nu va veni apoi, nu va ajunge să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El primește și memorează doar aporia datoriei creștine, până la sacrificiul suprem, față de delegații divini și față de instituțiile puterii lor. Nu în ultimul rând, dar și deosebit de important pentru evoluția ulterioară a sistemelor politice, conceptul de justiție în accepțiunea lui Aristotel nu se va regăsi în practica
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
543-544 (începutul controversei celor Trei Capitole despre care nu se vorbește nicicum în cele două opere ale lui Leontie). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din 63 de aporii, adică de probleme logice dificile propuse de autor monofiziților; citatele din Sfinții Părinți sunt aici rare. A doua (PG 86/2, 1804-1900) este alcătuită din Mărturiile sfinților, care, la rândul lor, sunt compuse din: (a) o expunere doctrinară; (b) un
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al “întrebărilor și răspunsurilor”. Concluzia scrierii (col. 1900A rând. 9 - 1901A rând. 2) este o interpolare posterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al “întrebărilor și răspunsurilor”. Concluzia scrierii (col. 1900A rând. 9 - 1901A rând. 2) este o interpolare posterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că aceste două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la Început contrare convenției, mai tîrziu Însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă Însăși aporia avangardei prinsă Între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]