104 matches
-
sub numele de Flavius Claudius Iulianus (331-363) care a domnit între 361-363. Nepot al lui Constantin cel Mare ă273-337) era creștin, dar fiind proclamat împărat de către trupele din Galia, se leapădă de credința creștină, fapt pentru care a fost numit „apostatul” adică „renegatul” sau „lepădatul”. Acest împărat avea o plăcere deosebită să-L batjocorească pe Dumnezeu. Mântuitorului Iisus Hristos nu-i spunea decât „Galileianul” sau „Fiul lemnarului” batjocorind numele lui Iisus. Într-o zi întâlnindu-se cu un bun creștin pe
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ochi de fiară” adăpostită Într-un „bârlog”, „viperă”, „venetic”, „mefiboșet gângav și fără țară”, „homuncul fără țară”, „răufăcător ești tu [= Moses Rosen], cu toți ai tăi”, gata „să răstignești o nouă sanctitate [= Eminescu]”, „vânzător de țară și de datini”, „iudă apostată cu arginți” etc. <endnote id="(764, pp. 26 și 49)"/>. Profesorul Ion Coja, de exemplu, admite că este antisemit pentru că evreii sunt afaceriști atât de Înrăiți, Încât ar fi făcut chiar și din antisemitism „o afacere, un profit, un gheșeft
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultural românesc, culegere de studii editată de Al. Zub, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996. 394. Sorin Mitu, „Străinul În imaginarul social al românilor ardeleni la Începutul epocii moderne”, În 393, pp. 178-206. 395. Florea Ioncioaia, „Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului În Principatele Române (secolele XVIII-XIX)”, În 393, pp. 158-177. 396. Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Viața, minunile, legendele și obiceiurile, selecția textelor de Costion Nicolescu, Editura România creștină, București, 1999. 397. Walter Block, Pledoarii imposibile. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
era împiedicată și interzisă de autoritățile religioase și politice ale țării. Un exemplu dintr-atâtea. În ajunul Rusaliilor, din 1642, Pr. Bartolomeo Bassetti, Vicar General și Viceprefect al misionarilor noștri franciscani la Iași i s-a prezentat o femeie care, apostată de la credința catolică, a fost rebotezată de un preot ortodox. Femeia, căită, cere și obține absolvirea de păcat și de pedeapsa stabilită pentru apostazia ei. Faptul s-a aflat imediat: A fost pârâtă la preotul care o rebotezase; iar el
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Antiteza reprezintă figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce se roagăEl un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” ( M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nou radicală: apostatul de bună voie pierde orice șansă de a recupera starea paradisiacă de communio cu Dumnezeu. Episcopul îi vizează mai ales pe eretici și pe cei atrași de erezie (cazul destinatarilor epistolei sale). Un păgân nu poate fi apostat, căci el nu îl cunoaște pe Cristos. Apostat nu poate fi decât credinciosul care renunță la Cristos după ce l‑a cunoscut. Pentru a suferi „pedeapsa întunericului”, trebuie ca mai înainte să fi gustat din bucuria luminii. Pedeapsa apostaților, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
samariteanului milostiv Lc. 10,29‑37 (Orbe, Teología..., p. 8). . Anticristul ar fi, potrivit formulei lui A. Orbe, un diabolus rediuiuus. Iată de ce el va avea toate trăsăturile acestuia, fără însă a se confunda cu el. Irineu îl descrie ca „apostat”, vrăjmaș, dușman al lui Dumnezeu; „hoț” (latro), care își însușește ceea ce nu‑i aparține; „rob” (seruus) nesupus. . În legătură cu acest subiect, cf. G. Ruhbach, „Zum Begriff <ϑ∴2γ≅Η in der alter Kirche”, în Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lettre à Hérodote, 63‑67. . Lettre à Ménécée, 128‑129. Asupra acestor puncte, cf. de asemenea, Lucrețiu, De rerum natura, îndeosebi cărțile a IV‑a și a V‑a. . În cartea a IV‑a 41, 2, Irineu îi numește pe apostați filii diaboli și angeli maligni. Iată explicația: „Cuvântul «fiu» poate fi înțeles în două feluri: mai întâi, în funcție de natură (secundum naturam), întrucât fiul în cauză este copilul și opera celui care l‑a făcut; apoi, în funcție de învățătură (secundum magisterium doctrinae
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1866-1918. De la excludere la emancipare, București, Editura Hasefer, 1996. I.C. Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale, București, 1963. Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident dar și despre
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
un preot sas cu numele de Ioan, care fusese căsătorit; mai sunt biserici catolice și în alte multe locuri, dar fără preoți”. Papa era informat că parohul Ioan Transilvăneanul, „a fost frate observant al sf. Francisc < și > subdiacon și devenind apostat (adică, a renunțat la rasa călugărească, n.a.) s-a făcut diacon și < preot > oficiant („Si ordino da diacono e da Messa”, (adică preot mirean, n. a.) și apoi și-a luat o soție în orașul pomenit” (Huși, n. a.). Călugărul franciscan dezaprobă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Siret, Suceava, Botoșani, Roman, Bârlad, Ștefănești, Huși, Vaslui, Săbăoani), iar oamenii au fugit în Polonia și în Transilvania. Vitto Piluzzio exemplifică decăderea preoților catolici cu următorul caz: „La Huși - scria misionarul - tătarii au jefuit toate lucrurile bisericii [...]. Unui părinte dominican apostat i-am întocmit foaie de obediență să se ducă în Polonia, dar el s-a dus la Huși, și acolo a fost ciomăgit de poporeni și a fugit; a fost luat rob de tătari, domnul l-a răscumpărat, și acum
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al cărui contur este mărginit, de o parte, de idolul certitudinii și, de cealalată parte, de iconostasul adevărului istoric, din acest chenar nu se poate ieși sub nici un chip. În el e de găsit împlinirea cercetării științifice și mîntuirea teologului apostat. Același credincios ar putea replica că, sub pretext slujirii adevărului, Langbein slujește de fapt exactitatea. Altfel spus, lipsa de precizie în formularea unei idei nu este defel o dovadă a neadevărului acelei idei. Neamțul confundă stofa unei haine cu gradul
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
propriei mame. Scena este colosală. Întreprinzătoarea „tanti Verona” convoacă toate metodele de stimulare a inspirației. Inclusiv, ca ultim argument, o fotografie-suvenir pe care stă scris doar „Mămica” și, în chip de dedicație, „lui Relucă” (p. 141). Nu numai că fiului apostat cumulul de diminutive i se pare intolerabil, dar, în replică, pentru o epistolă la fel de lapidară, acesta se străduiește să facă uz de întregul inventar de tactici (retorice, persuasive, sugestive, livrești) pe care-l are la dispoziție. Se simte amorțit de
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
de ce ochilor mei ai rămas doar pe ei să îi bucuri anotimpuri s-au scurs în clepsidră - înșiră moartea trupuri suite pe scuturi tu dintre toate rănile mele răspunde-n înscrisuri pe piele cine să recunoască dăltuiri și însemne rebele apostat sângele ți s-a scurs - venele aer sărută dintre spinii surâsului peste moarte, îngere, mângâie-mi fața atât de durută! pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
fiind de texte apărute în Gândirea în care Blaga era comparat cu Iulian Apostatul, generate, după toate probabilitățile, de pana lui Crainic, și el un polemist acid: "Pentru cine vrea să tragă concluzii din marile evenimente istorice, exemplul lui Iulian Apostatul e într-adevăr semnificativ. Nu era un metafizician propriu-zis, ci numai un filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
o stăpânească pe deplin” (66). Referințele trupești sunt șocante atunci când se referă la trăiri care se doresc a fi doar spirituale. Bucuria cea mai mare a Mariei este câștigarea de noi suflete pentru Domnul, aceste suflete vor înlocui pe îngerii apostați. Odată sosite în Québec, călugărițele vor avea bucuria de a beneficia și de primele adăposturi destinate noii religii. Binefăcătoarea lor, d-na de la Peltrie, ar vrea să cheltuiască mai mult pentru ele, dar părinții „nu îi permit să acționeze după cum
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
prin decapitare, iar capul său i-a fost dus Salomeei pe o tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul a fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria (azi în Israel), unde a fost îngropat. Se spune că împăratul roman anticreștin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămășițele lui Ioan Botezătorul, împrăștiindu-i cenușa. Capul ar fi fost salvat și dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franța). Din trup ar mai fi rămas nearse
Duminică, ortodocșii, catolicii și greco-catolici prăznuiesc nașterea lui Ioan Botezătorul () [Corola-journal/Journalistic/22642_a_23967]
-
Cristian Teodorescu Ce memorie pe Liviu Turcu, securistul apostat! }ine minte că în anii 80, Varujan Vosganian a devenit informator la SIE. Adică pe cînd Varujan era economist la "Bere, Braga-diru". Liviu Turcu mai și scrie ce ține minte, ca alți foști securiști căzuți la patimi scriitoricești. Iar amintirile
Securistul in care avem incredere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10147_a_11472]
-
ne duce nicăieri. Ați crezut că sultanii vor domni până-n ziua Judecății de Apoi. Când v-am avertizat că cel care se înfruptă din supa sultanului ajunge să-și frigă buzele, m-ați luat în râs, m-ați numit eretic, apostat, un necredincios cu mințile rătăcite. Iar acum e prea târziu. Toate fântânile sunt otrăvite. Nu mai există apă curată în toată peninsula. Iată ce-a tot încercat să vă spună Umar bin Abdallah în acest ultim ceas. În loc să ne vedem
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
foarte bune, cred că cei doi profesori, dintre cei prezenți în paginile volumului, care în momentul acesta își păstrează și, mai mult, își sporesc interesul față de lumea vie, sînt medievistul Ioan Pânzaru (actual renascentist) și vingtième-istul (fost și nu tocmai apostat dix-huitième-ist) Radu Toma. Specializările lor sînt menționate ca mijloc de identificare matricolă, pentru că nu vreau să mă gîndesc în cîte arii curiculare s-ar putea simți bine ce doi. Ultimul se ocupă, via Jean Echenoz și Proust, Joseph Vernet sau
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
să le țină ascunse. În această privință, Boia nu trebuie să aibă naivități: va intra în colimatorul celor care ne monitorizează cultura printr-o unică și obsesivă grilă și va fi trecut pe lista intelectualilor contagioși, care emană o halenă apostată de spirit neaservit. Sub unghiul verdictului pe care îl pune curentelor socialiste din epoca interbelică, cartea e strivitoare. Prin statisticile etnice și geografice pe care le prezintă, Boia confirmă caracterul de grefă ideologică pe care l-a avut tabăra comunistă
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
însăși America.“ (Edmund White, în „The New York Times“, martie 2009) Tocmai când ne întorceam cu toții pe insula principală care era casa noastră, cineva a pomenit despre dragoni și despre mana culturilor de dincolo de Marea Nordului. Știam cu toții despre cine era vorba. Un călugăr apostat norvegian, pe nume Naddod, era mare vraci, de zece ani încoace, în povestea dragonilor și a manei și se știa că punea la dispoziție arme solide oricui îl plătea. Scuttlebut spunea că Naddod acționa dintr-o mănăstire din Lindisfarne, pe
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
îndoieli radicale: cînd e vorba de reprezentanții acestui curent și cînd se enumeră textele lui canonice. Ca exponenți ai gnosticismului, numele cele mai citate sunt cele ale lui Marcion, Basilide și Valentin, chiar dacă ei trec drept un fel de creștini apostați ce s-au abătut de la dogmele creștine. În al doilea rînd, textele considerate drept scrieri clasice gnostice sunt cele grupate în trei surse: 1) codicele Askew și Bruce (cuprinzînd tratatul Pistis Sophia, cele două Cărți ale lui Ieu și fragmente
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii, el a fost făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar, maestru, nerușinat, criminal, teribil, senzațional, apostat, mizerabilist, acrobat, superb, bou Îîn contragere: superbou), dezabuzat, epopeic, handica pat, miraculos, cretin, reconfortant, bestie, înger și așa mai departe. O singură reacție lipsește: indiferența. Și e logic să fie așa. Dacă parcurgi fie și o pagină din ce scrie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]