103 matches
-
de regimurile aliate în Caucaz, Asia Centrală, Kashmir, China, Balcani, Indonezia, Filipine, Thailanda și unele părți ale Africii. Ceea ce este și mai umilitor pentru ei este faptul că o mare parte a lumii islamice este condusă, așa cum se crede, de guverne apostate, care și-au vândut sufletele americanilor sau care au îmbrățișat ideologii ateiste un exemplu în acest sens fiind baathiștii din Siria sau laicii din Turcia care se află în conflict cu versiunea musulmană a "cetății de pe munte" sau "a națiunii
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Supus doar, ca nealții, la suferințe grele Unesc cu ele știrea nimicniciei mele. Sfânt n-am nimic, în bine nu cred și nici în rău. Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de nu se va naște cineva din apă și din duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu (In. 3, 5)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a IV-a, p. 71) Creștinii apostați „Dacă, însă, cineva se leapădă de El - Doamne ferește! - unul ca acela știe bine că lepădarea de Hristos nu se face evidentă tocmai în momentul tăgăduirii, ci poartă în sine semințe și rădăcini de tăgăduire mai vechi, că ce era în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Antiteza reprezintă figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce se roagăEl un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” ( M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
oficială o putem găsi în toate dicționarele și enciclopediile:„Numele Paris provine de la locuitorii săi, un trib galez, cunoscut sub numele de Parisii. Orașul se numea Luteția, în timpul ocupației romane, între secolele unu și șase, însă în timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) orașul a fost redenumit Paris. “ (trad. n.) Versiunea apocrifă însă este alta. Încă din secolul al XV-lea, se vehicula ideea unei legături între numele PARIS și zeița egipteana ISIS. Deși această asociere aruncă un văl de neîncredere, se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească - iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist - trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sub numele de Flavius Claudius Iulianus (331-363) care a domnit între 361-363. Nepot al lui Constantin cel Mare ă273-337) era creștin, dar fiind proclamat împărat de către trupele din Galia, se leapădă de credința creștină, fapt pentru care a fost numit „apostatul” adică „renegatul” sau „lepădatul”. Acest împărat avea o plăcere deosebită să-L batjocorească pe Dumnezeu. Mântuitorului Iisus Hristos nu-i spunea decât „Galileianul” sau „Fiul lemnarului” batjocorind numele lui Iisus. Într-o zi întâlnindu-se cu un bun creștin pe
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni, situații, în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur -/El un suflet apostat (Mihai Eminescu). Existența ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
era împiedicată și interzisă de autoritățile religioase și politice ale țării. Un exemplu dintr-atâtea. În ajunul Rusaliilor, din 1642, Pr. Bartolomeo Bassetti, Vicar General și Viceprefect al misionarilor noștri franciscani la Iași i s-a prezentat o femeie care, apostată de la credința catolică, a fost rebotezată de un preot ortodox. Femeia, căită, cere și obține absolvirea de păcat și de pedeapsa stabilită pentru apostazia ei. Faptul s-a aflat imediat: A fost pârâtă la preotul care o rebotezase; iar el
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1866-1918. De la excludere la emancipare, București, Editura Hasefer, 1996. I.C. Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale, București, 1963. Iordache
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident dar și despre
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
aparent, singuri predicatul unei propoziții, dar numai datorită elipsei sau subînțelegerii verbului copulativ, componentul care poartă atributele semanticii gramaticale a predicației: „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1866-1918. De la excludere la emancipare, București, Editura Hasefer, 1996. I.C. Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale, București, 1963. Iordache
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident dar și despre
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
el prefigura ca evoluție în „Tălmăcirea Apocalipsului” va deveni o crudă realitate la nici 10 ani după moartea sa? „Primul efect al reacției creștinilor va fi exterminarea evreilor. Al doilea efect va fi un război crâncen între creștini și națiile apostate, amăgite și ademenite de Francmasonerie și Marxism. Iar creștinii vor ieși și de data aceasta învingători. Cine are urechi de auzit să audă’. Viața personală nu a fost deloc scutită de necazuri. Cel mai negru an pentru existența sa a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
marile descoperiri (ori marile iluzii) ale occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară") care "rușinează" pe "ritorii cei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
popularizarea disciplinei la sf�r?ițul secolului al XIX-lea n-a fost neglijabil, dar �este pu?în probabil că ea s? fi contribuit cu ceva la dezvoltarea [să] intelectual?� (Geiger, �n [39]). La moartea lui Worms, �n 1926, �durkheimianul apostat� Richard � cel c?ruia �i revenise catedră lui Durkheim de la Bordeaux � �i va asigura succesiunea �n conducerea activit??ilor. ��Perioadă interbelic? nu este mai favorabil? leplaysienilor dec�ț durkheimienilor, a c?ror opozi?ie fă?? de primii a luat mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
un preot sas cu numele de Ioan, care fusese căsătorit; mai sunt biserici catolice și în alte multe locuri, dar fără preoți”. Papa era informat că parohul Ioan Transilvăneanul, „a fost frate observant al sf. Francisc < și > subdiacon și devenind apostat (adică, a renunțat la rasa călugărească, n.a.) s-a făcut diacon și < preot > oficiant („Si ordino da diacono e da Messa”, (adică preot mirean, n. a.) și apoi și-a luat o soție în orașul pomenit” (Huși, n. a.). Călugărul franciscan dezaprobă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Siret, Suceava, Botoșani, Roman, Bârlad, Ștefănești, Huși, Vaslui, Săbăoani), iar oamenii au fugit în Polonia și în Transilvania. Vitto Piluzzio exemplifică decăderea preoților catolici cu următorul caz: „La Huși - scria misionarul - tătarii au jefuit toate lucrurile bisericii [...]. Unui părinte dominican apostat i-am întocmit foaie de obediență să se ducă în Polonia, dar el s-a dus la Huși, și acolo a fost ciomăgit de poporeni și a fugit; a fost luat rob de tătari, domnul l-a răscumpărat, și acum
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ochi de fiară” adăpostită Într-un „bârlog”, „viperă”, „venetic”, „mefiboșet gângav și fără țară”, „homuncul fără țară”, „răufăcător ești tu [= Moses Rosen], cu toți ai tăi”, gata „să răstignești o nouă sanctitate [= Eminescu]”, „vânzător de țară și de datini”, „iudă apostată cu arginți” etc. <endnote id="(764, pp. 26 și 49)"/>. Profesorul Ion Coja, de exemplu, admite că este antisemit pentru că evreii sunt afaceriști atât de Înrăiți, Încât ar fi făcut chiar și din antisemitism „o afacere, un profit, un gheșeft
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultural românesc, culegere de studii editată de Al. Zub, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996. 394. Sorin Mitu, „Străinul În imaginarul social al românilor ardeleni la Începutul epocii moderne”, În 393, pp. 178-206. 395. Florea Ioncioaia, „Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului În Principatele Române (secolele XVIII-XIX)”, În 393, pp. 158-177. 396. Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Viața, minunile, legendele și obiceiurile, selecția textelor de Costion Nicolescu, Editura România creștină, București, 1999. 397. Walter Block, Pledoarii imposibile. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Madonă” de Mihai Eminescu, poetul demonstrând că procedeul poate fi folosit și în scris („ut pictura poesis”, cu vorbele lui Horatius) dar observând imediat că are cumplite consecințe etice și morale. Mai exact, cine uzează de acest procedeu este un „apostat” și din această apostasie de început se dezvoltă arta poetică eminesciană. Apostasia eminesciană înseamnă baleiaj continuu între da și nu, adică poetul, ca stăpân al cuvintelor, poate face din demon - înger, dar poate la fel de ușor să facă din nou din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
felul În care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1431, o fată de nouăsprezece ani a fost arsă de vie în piața veche din Rouen. Ea s-a urcat pe eșafod cu o bonetă enormă pe care se putea citi: Eretic</i><i>ă,</i></p> Recidivistă,</i></p> Apostată,</i></p> Idolatră.</i></p> După ce a fost arsă, au aruncat-o în Sena, de pe un pod, pentru ca apele să o ducă departe. Fusese condamnată de Biserica Catolică și de Regatul Francez. Se numea Ioana D’Arc. Vă sună cunoscut
30 MAI. DE LA RUG LA ALTAR (FRAGMENT DIN quot;FIII ZILELORquot; DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295883_a_297212]