270 matches
-
iar Iovian, un împărat român cunoscut sub numele "Flavius Iovianus", restauratorul creștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul 332. Iovian a restabilit creștinismul că religie oficială în Imperiul Român, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase române sub Iulian Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de răul Sava de la Singidunum, se află orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae). Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens. Creștinându-se, puterea romană devine bizantină. Sub efectul migrațiilor de nestăvilit ale popoarelor din est, Bizanțul se vede nevoit să cedeze în fața bulgarilor cu care ajunge să dispute teritoriul. Dobrogea dobândește un grad crescând de autonomie și mai
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
an (n.n. după cum se vede, cu ocazia postului de Tisha B'Av) la o piatră numită Lapis pertusus (în ebraică Even nekubá) pe care o ungeau cu ulei, și în jurul căreia plângeau amar distrugerea Templului. În anul 361 împăratul Iulian Apostatul, în numele luptei sale contra creștinismului, a dat dispoziții pentru rezidirea Templului evreilor. Numai că încercarea a eșuat, deoarece în timpul lucrărilor a izbucnit un incendiu, iar împăratul însuși a murit la scurt timp după aceea. După opinia predominantă în rândul cercetătorilor
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Constantin cel Mare și cu noua monedă, chipul cezarului tinde să se standardizeze (standardizat desigur după chipul palid al lui Constantin) Începând cu el, pentru deslușirea emitentului trebuie citită legenda monedei, toți împărații fiind asemănători lui Constantin cel Mare (Iulian Apostatul, Theodosius, Iustinian, etc... până la cei din perioada clasică a bizanțului grecesc din secolele IX-X - Nichifor II Focas, Ioan Tzimiskes și Constantin Porfyrogenetul.. Reversul monedei cunoaște o varietate ceva mai mare, el continuând tradiția monetară romană de reprezentare a reversului prin
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Roman. Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor persecuții anticreștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul. In anul 306 în timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup. Acesta era un discipol al Sfântului Dumitru, executat la Salonic în același an. Sfântul Lup era dac sau roman, originar din localitatea Novae (astăzi Sviștov în Bulgaria), situată pe
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune. Adoptă edicte anticreștine, care-i aduc cognomenul de "Apostatul". Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greacă. Rănit în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, Iulian moare câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
dar și un incendiu accidental. Intervenția divină a fost explicația preferată în rândul istoricilor creștini ai timpului. Sprijinul lui Iulian acordat evreilor, venind după ostilitățile manifestate de împărații dinaintea sa, au făcut ca evreii să-l numească „Iulian Păgânul” (sau Apostatul).
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
o anumită importanță (dată fiind importanța sedului roman) este cunoscut mai ales pentru contrastele pe care le-a avut cu Sfântul Ciprian, episcop important din Cartagina. Prima confruntare s-a ivit cu ocazia depunerii a doi episcopi spanioli, care au apostat în timpul persecuției; unul dintre ei a mers la Roma ca să-l convingă pe să-i reabiliteze pe amândoi. Bisericile din Spania s-au adresat atunci lui Ciprian, care - convocând un conciliu al episcopilor Africii de Nord - a publicat o scrisoare
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
oficial noile reglementări scoteau în afara legii convertirea forțată la islam și aplicarea pedepsei cu moartea pentru musulmanii care se converteau la alte religii. În practică însă, a existat o continuă presiune pentru convertirea la islam a nemusulmanilor, iar primejdia executării apostaților a rămas prezentă. Din aceste motive, Tanzimatul nu a reușit să promoveze în mod activ libertatea religioasă. În fapt, pentru „elita conducătoare otomană, ‚libertatea religioasă’ a însemnat ‚libertatea de apărare a religiei lor’”.. În Liban, reformele Tanzimatului au avut ca
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă otomană formată din 250-300 de
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
fost adesea considerat drept un opresor activ al musulmanilor șiiți din cauza ideologiei wahabiste, fundamentul statului saudit, ideologie care denunță credința șiită. În decrete "fatwa" emise în 1988, conducătorul spiritual al Arabiei Saudite, Abdul-Aziz ibn Baz, îi denunță pe șiiți drept apostați. O altă "fatwa", emisă de Abdul-Rahman al-Jibrin, un membru al Înaltului Consiliu Ulama, spune: „Unii spun că rejecționiștii ("Rafidha" - cu referire la șiiți) sunt musulmani deoarece cred în Allah și Profetul său, se roagă și postesc. Dar eu spun că
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
Însă, în anul 298, printr-un tratat cu șahul Narseh, provincia Nisibis a fost cedată romanilor. Între anii 360-363, orașul a fost fortificat și întărit datorită poziției sale importante la granița persană, dar în anul 363, după moartea împăratului Iulian Apostatul, Shapur al II-lea a anexat provincia Nisibis Imperiului Sasanid. La Nisibis, s-a aflat o episcopie creștină încă din anul 300, primul episcop fiind un anume Babu. După conciliul bisericesc din Ctesiphon din anul 410, Episcopia de Nisibis a
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
Ebioniții (63/135 - 500 d.H.), o ramură iudaizantă a creștinismului nu susținea divinitatea lui Cristos, și-l considera pe apostolul Pavel ca fiind un apostat. Ebioniții au fost membrii unei secte ascetice de evrei creștini; îi cuprindea pe nazarineni și pe elkasiți. Numele le provine din cuvântul ebraic „ebionim”, care înseamnă „sărac”. Ne-au parvenit puține informații istorice despre acest grup. Se știe că s-
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
15. Însă ei au respins preexistența Fiului, nașterea din fecioară a lui Cristos prin Duhul Sfânt, susținând că Isus a fost fiul natural al Mariei și al lui Iosif. Ei au respins epistolele lui Pavel considerându-l pe Pavel un apostat al legii. Monarhismul dinamic ("adopțianismul"), susținut de teologia lui Teodot din Bizanț (sec. II), care susținea că Isus a fost Dumnezeu până la întrupare, apoi a redevenit Dumnezeu la înviere, la botezul Său a fost adoptat ca Fiu al lui Dumnezeu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
pentru istoria României. Narând campania nord-dunăreană a împăratului Valens (367), pomenește cetatea Dafne (în zona Olteniței) și Munții Serilor (probabil zona Carpaților de curbură), două toponime din secolul IV. Ca militar, Ammianus a servit sub împărații Constantin II și Iulian Apostatul, fiind martor direct la multe din evenimentele narate în scrierile sale. În ciuda faptului că s-a străduit să fie un istoric obiectiv, din cărțile sale răzbește viziunea proprie asupra evenimentelor. De aceea, Constantin II este la el un personaj negativ
Ammianus Marcellinus () [Corola-website/Science/303298_a_304627]
-
la multe din evenimentele narate în scrierile sale. În ciuda faptului că s-a străduit să fie un istoric obiectiv, din cărțile sale răzbește viziunea proprie asupra evenimentelor. De aceea, Constantin II este la el un personaj negativ, în timp ce despre Iulian Apostatul ne lasă o imagine pozitivă. Valoarea lucrării "Res gestae", pentru cercetarea secolului al IV-lea, este încă controversată.
Ammianus Marcellinus () [Corola-website/Science/303298_a_304627]
-
și a încercat să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a persecutat pe creștini. A murit bătălia de la Maranga, în războiul cu perșii în 363, iar cultul Soarelui s-a destrămat și a fost denumit „Iulian Apostatul”. Trupele îl proclamă împărat pe Flavius Iovianus, care prin politică să defensivă, pierde multe posesiuni câștigate în Mesopotamia de Galerius. Se reîntoarce la creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
năvălirile barbare, accentuate prin ""Criza imperială"" din secolul III. La capătul acestei crize, împăratul Dioclețian creează provincia Scythia Minor (actuala Dobrogea), care din anul 395 va aparține Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Deși a fost reparat de împărații Licinius, Iulian Apostatul și Valens, orașul va suferi distrugeri mari în timpul migrațiilor din secolele V-VI (este menționată și o mare inundație provocată de un tsunami în secolul al VI-lea) și va decădea treptat. Au trecut succesiv prin zonă goții, ostrogoții, antii
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel a fost denunțat de un apostat și prin urmare exilat de împărat ca „"tulburător al păcii"”. A murit la scurt timp (16 ianuarie 309) în ocnele imperiale unde a fost trimis (nu se cunoaște localitatea). Trupul său a fost adus la Roma și îngropat în cimitirul
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Ciliciei, la Episcopul Silvan. Sinodul din Seleucia îl repune în drepturi, însă Acaciu, care îl urmărea mereu, reușește să-l exileze din nou în anul 360 printr-un sinod din Constantinopol. În anul 361, când pe tron urca Împăratul Iulian Apostatul, Chiril este din nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de niceeni, nici de păgâni, care jubilau la alegerea lui Iulian Apostatul ca împărat, ce a avut succes în alungarea germanilor de dincolo de Rin. Senatul chiar l-a trecut pe împăratul decedat în rândul zeilor vechi. Imediat după urcarea sa pe tron, Iulian a emis un edict prin care rechema toți episcopii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sulița. A murit la puțin timp. Conform legendei, Sfântul Vasile s-a rugat în fața unei icoane în care era portretizat Mercurius ca un soldat ce poartă o suliță. El s-a rugat ca Dumnezeu să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul de-a se război împotriva perșilor și a relua asuprirea creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie reprezentată pe icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul de-a se război împotriva perșilor și a relua asuprirea creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie reprezentată pe icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița unui soldat necunoscut. Și-a aruncat un pumn din propriu-I sânge din rana spre cer și a exclamat : "“Ai învins Galileene!”". Iovian, căpetenia gărzii de curte și creștin niceean fiind, a fost proclamat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dovedea net inferior fratelui sau din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politică internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul) , poartă un război la Dunărea de Jos (367-369), împotriva vizigotilor care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigotilor în sudul Dunării în 376 . Pe plan religios, deși era un adept declarat al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]