112 matches
-
puțin lucru ar rămâne dacă fiecare dintre colaboratori și-ar relua ce-i al lui; avea însă meritul de a da mai multă strălucire la ceea ce trecea prin mâna lui, de a produce din loc în loc dâre luminoase, expresii originale, apostrofe pline de foc și de elocvență. Îi trebuie cuiva o formă anume de talent pentru a scoate din întuneric talente obscure, pentru a-i aplica fiecăruia dintre acești executanți specia de încurajare de care avea nevoie, pentru a-i însufleți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mulți dușmani decât merita. Mă întorc la dineul de la Buissonrond; eram la felul doi și lucrurile se petreceau ca la toate dineurile plicticoase, spre marea întristare a convivilor de provincie, când Elzéar de Sabran, văzându-i atât de dezamăgiți, o apostrofă pe Doamna de Staël de la celălalt capăt al mesei, întrebând-o dacă, după părerea ei, legile civile ale lui Romu lus și-ar fi păstrat atâta vreme influența la Roma dacă n-ar fi existat legile religioase ale lui Numa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
luat-o printre nori? Important este ca el să-și continue cursa. Dacă ar atinge pământul, ar rămâne în pană, și nimeni n-ar avea de câștigat. "Luciditatea este condiția prealabilă a acțiunii eficace": am cules acest clișeu dintr-o apostrofă ministerială. Sună bine. Cu atât mai mult cu cât nu este adevărat. Oamenii de acțiune, asemănători în această privință cu șoferii lor, nu au nici timpul, nici mijloacele de a aprofunda o "notă în atenția Președintelui" nu trebuie să depășească
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar și pe cele mai brutale. Și, aplecându-mă, Încă intrigat, În zeci de ore nocturne și singuratice, intrigat dar și amuzat, „curios ca un copil”, asupra acelei „oglinzi” ce mă arăta „urât și deformat”, am descoperit că, În unele apostrofe și judecăți „rele”, se ascundea, cum spuneam, nu numai „adevărul”, dar și „adevărul asupra vieții mele”, ceea ce numim „Destin”. Ori, eu am fost dintotdeauna „Înfometat de destin”, ca și maeștrii mei de hârtie, Goethe, dar mai ales Nietzsche, doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
începu să vorbească ca apărător al guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat porecla: „Epurescu-Apostrofă“! Însărcinarea dată lui Beizade Mitică Ghica de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
îi dă avântul tribunului. În Parlament, atât de pe banca ministerială cât și de pe banca deputaților ori a senatorilor, vorbea în mijlocul liniștei pe care o impunea. Era rece, tăios și își stăpânea patima care, totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele erau foarte îndârjite, căci opoziția dădea cele din urmă și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
era acuzat că a pus justiția în serviciul guvernului. Eugeniu Stătescu răspunde și aruncă fraza: — Opoziția a pierdut dreptul la protecția legilor! Toată opoziția este în picioare! Furtuna bubuie! Luni și ani de zile ziarele adversare i-au imputat această apostrofă nenorocită. Liniștea se stabilește cu greu, apoi Stătescu urmează și încheie: — Opoziția ne cere ca să intrăm în legalitate. Acestei cerințe răspund cu vorbele cu cari marele romancier Alphonse Karr își termină unul din romanele sale: „Domnii asasini să înceapă!“ Opoziția
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fluierăturile publicului. Altul apăru jos la ușă; maiorul Dumitrescu, de la biroul păcii, înaintă și-i strânse mâna, apoi, întorcându se la lume, dete cuvântul lui de onoare că nu au venit francezi în Athénée Palace; fluierăturile se înmulțeau, [ca] și apostrofele injurioase. Pia Danielo polu, pierzându-și timiditatea, îi strigă: „Rușine, domnule, ca un ofițer român în uniformă să dea mâna cu vrăjmașul înaintea noastră!“ El, foarte supărat: „Mai bine te-ai duce acasă, domnișoară!“ Mackensen, dus la masă pe ușa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se schimbase nimic, nu vorbeam niciodată de acest trist subiect, de care inamicii politici profitară pentru a învinovăți pe Ionel de seducător - parcă era vorba de o minoră -, de laș, pretinzând că a refuzat să se bată. Carp făcu o apostrofă cu totul deplasată în ședință publică la Cameră, unde nu se atacau adversarii în viața lor privată, uitând că a lui nu era din cele mai austere. Dar mă înșel zicând că nimic nu se schimbase în viața noastră, căci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle, mii de vagabonzi îmbrăcați în cămăși verzi, conduși de întregul guvern și de diplomații Axei, cutreierau orașul cu coșciugul lui Codreanu et Co, ca să-l înmormânteze după discursuri și ridicole apostrofe la Casa Verde. Nici un înalt prelat nu a voit să oficieze, simțind, probabil, că în ziua scadenței, care fatal va urma, ar face parte din cei cari vor plăti cu capul lor aceste nenorocite ceremonii și asasinate. Precum nici la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bune, dar cele mai explicite, unde zâmbetul autoironic are prospețime și o deschidere mai largă asupra destinului uman. Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
confruntări energice cu Statele Unite, în zona Caraibelor, Hrușciov urmărește obiective strategice globale în care este inclusă și chestiunea germană și cea a armelor nucleare aflate în Turcia și a căror retragere de altfel o va și obține. De aici faimoasa apostrofă a generalului de Gaulle adresată ambasadorului URSS la Paris, venit ca să discute cu acesta riscurile amenințării nucleare pe care, după părerea lui "le conținea ultimatumul lui Kennedy: "Ei bine, domnule ambasador, vom muri împreună!". Imediat, după evenimentele dramatice din octombrie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
resimțit de participanți ca un afront, ba chiar ca o încercare de a descuraja niște tineri care și așa aveau de purtat crucea de dezinteres în care se zbate azi fenomenologia. În loc să-i încurajeze, Gabriel Liiceanu le-a adus o apostrofă menită a-i debusola, cînd de fapt apostrofa a avut rostul unei „palme Zen“: nu de a le leza orgoliile, ci de a-i trezi la o stare de vigilență fără de care perspectiva unei filozofii mediocre nu poate fi evitată
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
ca o încercare de a descuraja niște tineri care și așa aveau de purtat crucea de dezinteres în care se zbate azi fenomenologia. În loc să-i încurajeze, Gabriel Liiceanu le-a adus o apostrofă menită a-i debusola, cînd de fapt apostrofa a avut rostul unei „palme Zen“: nu de a le leza orgoliile, ci de a-i trezi la o stare de vigilență fără de care perspectiva unei filozofii mediocre nu poate fi evitată. Dacă pentru Gabriel Liiceanu filozofia ori e în
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
Nu știm. Este, în orice caz, mărturisirea unui optimism fin, într-o reverență care n-are nimic dintr-un lamento. Dimpotrivă. O vizită la British Museum îl duce pe Ghica în fața frizei orientale a Parthenonului. Plăcerea îi este întreruptă de apostrofa Lordului Ald... (probabil Stanley de Alderley, unchiul lui Bertrand Russel, trecut la islamism), „turcofil fanatic", care găsește că pentru „mizerabilele astea de pietre" Europa a luat cu îndârjire partea Greciei în fața sultanului. De aici, o demonstrație îndeajuns de orgolioasă, sub
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
și șarje de oțel lichid / tornade cuibărite-n flori de cîmp / aripa ciuruită fumegă după cortină / recviemul topit" (Asalt II). Se conturează astfel un vizionarism materialist. S-a vorbit în legătură cu producția în cauză despre "scenarii arhetipale" și "iluminări", despre o "apostrofă profetică a escatonului" etc., ceea ce nu înseamnă că materia cu care operează bardul nu e precumpănitor una a percepției senzoriale, cu o densă textură trupească. "Viziunea spiritualistă" e o perspectivă dedusă ori adăugită, nu un factor inițial. Apropiat de Caraion
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
-și amintirile proprii, devenite Evanghelie, nu avea cunoștință de epistolele lui Pavel, îi releva unele contradicții ale acestui text-mărturisire, notează, nu fără surprindere, că știința exegetică biblică a întîrziat, straniu, să descifreze înțelesul prigoanei lui Saul, corectîndu-se definitiv asupra vestitei apostrofe christice făcută lui Saul devenit, apoi, Pavel. Și încă altele la fel de înnoitoare. Dar, încă o dată, de ce comunica aceasta, în plin 1953, președintelui Academiei R. P. R., Traian Săvulescu? Îi luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
care încercăm să ne salvăm indexîndu-l, ca specie, în cartoteca literaturii. Fatalul strigăt cu care începe neputința noastră de-a comunica, judecată prin nu mai puțin fatalul fel de-a spune ne-auzim, dar nu ne ascultăm, e "alo!". Apelul, apostrofa ("nu auzi, dom'ne?!"), funcția fatică - i.e., nevoia de a te convinge că dincolo e cineva, sînt toate conținute în trei litere pe-un ton mai ridicat. Cu Alo! începe și volumul lui Foarță, păstrîndu-și însă, ca pe-un as
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă discuție cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost liric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe. Din toate astea nu aleg decît declarația lui - în sfîrșit leală - că iubește Garda, speră în ea și așteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hasdeu - cu toții au fost la timpul lor gardiști
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
reală grijă să nu încalc și eu regulile limbii române, așa cum, din păcate, am văzut că s-a întâmplat la mulți „de-ai noștri” aflați în exil de ani buni. Culmea, nu și la Mircea Eliade. Așa îmi motivez diversele apostrofe ori apre cierile, când am găsit cu cale. Concluzia: limba română vorbită în exil, nefiind susținută sau alimentată de la centru (citește nucleul de formare și iradiere a potențelor lingvistice și stilistice) s-a subțiat văzând cu ochii. Sunetele ei rezistă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care lăsa între aburi un miros, de-ți venea amețeală și un gust așa de, de... Veta se oprea câteodată din frecat și izbucnea puternic în cascade de râs, pe care nu i le puteau opri nici cuvintele blânde, nici apostrofele cele mai violente. - "Măi femeie, ce ți-a venit?", prindea el să spună, ușor, gâdilat pe la țâțe, de buricele degetelor ei care întârziau savant tocmai prin zonele acelea, cunoscându-i slăbiciunea. - "Ia, așa, cum se scarpină scroafa de pom", spunea
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
opri și inima o luă la trap... Doamne ce dor îmi mai era de el! De sub pălăria de vară trasă ușor pe frunte, să nu-l ardă soarele, fața lui zâmbitoare și ochii neastâmpărați mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă: - Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuțâ dragâ șâ tu nu ti superi câ eli nu-ț răspund?- câ eu m-aș supara tari! - Mai bini hai sâ gustăm un ceiuț ori poati vrei un paharuț di
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
externă și internă, și lucrul nostim fu acesta, că familia Conțescu se divizase în tabere și se combătea în public, de altfel cu destulă măsură și fără a diminua cordialitatea între ei. Astfel, un Conțescu, profesor universitar, fără însărcinare administrativă, apostrofa pe Conțescu-secretar general: . - Când plecați de la putere? A venit timpul eroic alpartidelor puternice, care să facă față evenimentelor. E rândul nostru. . - N-aveți decât, zicea Conțescu-secretar general cătrecelălalt Conțescu, îți ofer locul meu oricând. . - Îl primesc, răspundea acesta din urmă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ceea ce ne cauzează însă o surprindere nemărginită este stăruința adversarului nostru de a ne face cu orice preț să zicem ceea ce n-a fost în intențiunea noastră: că am voit să vorbim de fiica d-sale! Aceasta ne aduce aminte apostrofa nevestei lui Sganarelle dintr-o comedie a lui Moliere, apostrofă adresată unui trecător care voia s-o scape din mînele bărbatului ei, care o bătea: Și dacă eu vreu să fiu bătută?... Noi am crezut și credem că, în urma declarațiunii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt exact aceleași cu cari foaia maghiară scoate ochii românilor. Însă această foaie e cunoscută ca oficioasă, inspirațiunile ei se datoresc unor sorginți din sferele guvernamentale ale Ungariei. Păstrîndu-ne intenția de-a răspunde la articolul foii oficioase, dăm de astădată apostrofele ei ca o probă cât de mult rău se poate face unui popor întreg prin câteva șiruri necumpănite și inexacte, cum poziția oficială pe care-o ocupă Escelența Sa dă unor neadevăruri o greutate pe care nici un fel de faptă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]