445 matches
-
fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
de carnea masivă a pereților, eliberate de greutatea acoperișelor, scuturate de încărcătura podoabelor, rămase numai schelet alb și esențial de coloane înălțate spre cer, templele antice au ajuns pînă la noi mai frumoase, sînt convinsă, decît au fost vreodată în apoteoza gloriei lor religioase". Explicabil, restaurarea a ceea ce s-a pierdut i se înfățișează poetei drept o operație decepționantă. E o pierdere a poeziei unei existențe mistuite în favoarea unei funcționalități ce n-ar putea fi decît prozaică: "De fiecare dată reconstituirea
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei și al lichelismului cultural să fie complet. Anul 1936 se apropie de sfârșit într-o magnifică apoteoză a lașității colective și a prostiei câtorva aleși. Nu e nimic. Am cunoscut timpuri mai grave. Bunăoară, pe vremea Regulamentului Organic".3 Evenimentele se precipită. Cele câteva articole legionare ale lui Eliade determină, în vara anului 1938, hărțuirea, arestarea și
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
constatăm cum înverșunarea sumbră, tonalitatea vehementă asediază nu fără un anume sistem cîteva centre vitale, cîteva teme în măsură a da seama de ansamblul existențial. Erosul nu e decît pierzanie, cale a morții, erupție vulcanică nimicitoare, boală incurabilă precum o apoteoză întoarsă pe dos: "El îi spune/ sînii tăi sînt jumătățile de măr/ pe care am cheltuit raiul/ și ea înțelege/ tu ești poarta prin care moartea/ intră în lume/ el îi spune/ cînd mi-ai furat secretul nașterii/ poate dormeam
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
întruparea unui Zelea-Codreanu mai guraliv și mai puțin chipeș, istoricii din vremea lui au luat măștile carnavalesc-hidoase ale unui cor de lăudători ai "gliei" și isprăvilor unice ale strămoșilor. Nu tu dramă, nu tu durere - doar victorie după victorie, până la apoteoza întrupată în Gângavul de la Scornicești. Cui a folosit acest șir neîntrerupt de laude de sine? Evident, celor care le produceau! Buna orientare pe șinele ideologiei de partid te ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
o infatuare înfricoșătoare în raport cu adversarul. Cu ochii ieșiți din orbite, Mircea Geoană a fost, vreme de o lună, o combinație de Vadim, Iliescu și Idi Amin. Cu mintea tulburată de aburii unei victorii care nu mai venea, Geoană trăia o apoteoză sulfuroasă, în care nu numai că-și învingea adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
nevoie de săptămâni Întregi de muncă pentru a scoate din zidurile caselor din apropiere grăsimea scursă din femeile transformate În torțe umane. Secolul al XVII-lea a constituit În Franța, datorită Regenței și domniei lui Ludovic al XV-lea, o apoteoză, un triumf al curtezanelor. Pudorea prefăcută care dominase sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV lea e Înlocuită treptat cu sentimentul eliberării femeii, astfel Încât, după o Îndelungată simulare a cinstei și devoțiunii, femeile Își manifestă mult mai dezinhibat spiritul ludic. Izvoarele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
absolut - mersul lui, felul În care vorbea, gusturile lui. Așa că, În mod firesc, la scurt timp am Îndrăgit-o și pe Ginger Rogers, și am pus-o lîngă Frumoasele mele. Din cînd În cînd, se Întîmpla ca ultimul film, Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă pot convinge că lumea continuă... Și în fiecare seară mă las și eu în voia lecturii, ca îndepărtata cititoare necunoscută... Îți smulgi imediat din minte nepermisa suprapunere de imagini între Directorul General și Ludmila, pentru a te bucura de apoteoza Cititoarei, viziune luminoasă, înălțându-se din cuvintele abile ale lui Arkadian Porfirici, pentru a gusta certitudinea, confirmată de atotștiutorul Director, că între ea și tine nu mai există obstacole, nici mistere, în vreme ce Cagliostro, rivalul tău, nu rămâne decât o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Eu am introdus-o deja, observi? Oferirea buchetului de flori din vază este ultimul gest care-mi este permis să-l mai fac pentru tine!“ (Constantin Buligoanea) „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ (Marin Beșcucă) „[Două prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.] — Cu atât mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grații. Mult mai înțelept ar fi ca Petre Berea să-și încerce norocul dăruindu-i iubitei o carte de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus au fost extrase din romanul Iubire din ruga
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spre primele proceduri.“ Ne aflăm, așadar, într-o stațiune balneoclimaterică. Un bărbat și o femeie fac amor până la extenuare, o noapte întreagă, dar autorul nu ne spune că fac amor, ci că se iau „la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului“. Fie și așa! Decât să și-o pună sau să și-o tragă, mai bine să se ia la întrecere, cu cine vor ei. Numai că dacă tot ni s-a propus - iar noi am acceptat, dintr-o politețe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un stil pompos și desuet, să rămânem la acest stil și nu să cădem în proza vieții de fiecare zi, în povestea cu procedurile! Riscăm să ne fracturăm sensibilitatea. O femeie care se ia la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului nu poate să plece dimineața spre primele proceduri. Ea trebuie să participe la simfonia cromatică a beatitudinii matinale sau să se apropie asimptotic, într-un nou ciclu cosmic, de partenerul ei nocturn. Iubire din ruga durerii (ce titlu!, sonor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încă o dată (din nou, pleonasm, n. m.), înainte de a se prezinta lui Dumnezeu spre a-și da seama de relele ce săvârșiseră pe acest pământ". Cât despre eroii pozitivi, ei ajung, precum spuneam la început, să se căsătorească, într-o apoteoză a stării de mijloc ce i-ar fi provocat neîndoielnice orgasme etice unui Daniel Defoe: "Acest soț fericit era Gheorghe [...]. Cât despre juna sa soție, ea este frumoasa Maria [...], care deși iubise pe Gheorghe (Gheorge, cum i-ar zice nemuritorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Das Glasperlenspiel al lui Hermann Hesse, maestrul de go percepe simultan curgerea sufletului și armonia muzicală. Mai mult, a învinge înseamnă, în etica jocului, a dobândi pacea spirituală. De aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suflarea dobitocului se pogoară-n jos, în pământ? (Flacără Sacră, 1, I, 1934, p. 7. Acest articol a fost semnat de către Calinic I. Popp Șerboinau sub pseudonimul de Piconșer) Cremațiunea și religia creștină O privire generală asupra bisericii [II] După apoteoza finală a Mântuitorului, prin Înălțarea Sa la ceruri, se simți nevoia, ca doctrina creștină predată Apostolilor verbal să fie scrisă. În scopul acesta apărură, una după alta, cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care cuprind minunile săvârșite de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Toate cărțile din lume nu se referă decât la existență. Totul Este, toate Sunt. Totul Există. Chiar și nimicul. Numai Existență. Să tot citești. În loc să emiți, vei polariza. Apoi, într-un tîrziu, vei construi un sistem. Despre eșec. O apologie. Apoteoza dezastrelor. Trebuie să se ocupe cineva și de așa ceva. La urma urmei, privit retrospectiv, un eșec își are savoarea sa. Și, mai ales, urmările. Vei porni de la „orice rău își are binele lui”. Singurătatea te avantajează. Singur, mai singur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
despărțirea de Paris durase doar 11 luni, își ia din nou toiagul și rolul în serios, îl duce pe naivul principe scit în orașul-lumină și îi arată acestuia minunile pariziene - pe banii principelui, bineînțeles. Peregrinul transilvan se încheie într-o apoteoză a Franței și a Parisului, singurul loc din lume ce l-a făcut pe autor să atingă exaltarea: După 11 luni de absență, iacă-mă, amice, iar în Pariși unde acum sunt ca acasă și am satisfacțiunea de a juca
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Eu am introdus-o deja, observi? Oferirea buchetului de flori din vază este ultimul gest care-mi este permis să-l mai fac pentru tine!" (Constantin Buligoanea); Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri." (Marin Beșcucă); "șDouă prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.ț- Cu atât
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ca un personaj descins din seria desenelor lui Aubrey Beardsley - și nu ne rămâne decât să ghicim care din eroinele aceluia stăruia în mintea lui Faulkner: regina Guinevere? Irodiada? Salomeea? Isolda? Mesalina? Sau vreuna din eroinele semi-abstracte, „Femeia din lună", „Apoteoza", „Pisica neagră"? Oricare dintre ele, sau toate la un loc. Suferința crudă și maternitatea deturnată fac din acest personaj un punct de referință în repertoriul marilor apariții faulkneriene. Simbolismul apăsat al poeziei lui Swinburne, „micile ironii ale vieții" născute sub
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
în egală măsură fascinantă și opresivă. Cele doar câteva cuvinte rostite de Donald Mahon pe parcursul straniei sale agonii se estompează sub presiunea dialogurilor, conversațiilor și confruntărilor dintre celelalte personaje. Acest Odiseu mut pierde și bătălia întoarcerii acasă, după ce pierduse șansa apoteozei. El s-a plasat în afara timpului, pentru că timpul fusese deja confiscat de protagoniștii încremeniți în propria neputință sau derută. Luate rând pe rând, personajele romanului se dovedesc a fi supraviețuitori iluzorii, cadavre de cuvinte ce plutesc în derivă pe fluviul
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
oricare va fi fost ea, din moment ce varianta românească are următoarea formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
românească are următoarea formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte în care totul e trandafiriu și surîzător
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
metafore și numai un ignorant crede că jargonul lor exact exclude figurile de stil. Trăim într-o epocă în care ambiguitatea a devenit o prezență subînțeleasă în terminologia științei, de n-ar fi să amintim decît domeniul cuantic, care reprezintă apoteoza impreciziei. Dintre gînditorii care au apăsat pe rolul metaforelor în cunoașterea științifică, Solomon Marcus pomenește doi fiziceni și un filosof: Maxwell, Niels Bohr și Lucian Blaga (a cărei distincție: metafore plasticizante - metafore revelatorii e analizată în detaliu de autor). Volumul
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
și emoție ale acestor călugări. Episodul anunță momentul martiriului, care nu apare explicit redat în film, dar către care scenele care urmează conduc, și anume răpirea călugărilor în plină noapte și transformarea lor în ostatici. Eroizarea lor este fățișă, sublimul apoteozei strecoară o doză de artificiu acolo unde lucrurile aveau un parcurs firesc. De fapt, „cina cea de taină” tinde să substituie aici episodul absent al „crucificării”. Scena este corelată cu episodul reflecției abatelui Christian, prezent doar ca o voce care
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]