150 matches
-
susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția unui model căruia să i se poată aplica forța și rigoarea matematicienilor. Punctul de plecare al acestei construcții teoretice este voința lui
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
care ar tinde lucrurile într-un regim de liberă concurență. Privind lucrurile puțin mai de aproape, se pot descoperi numeroase și solide rațiuni de a critica adecvarea modelului echilibrului general la relațiile economiei. 1.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod progresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luarea la cunoștință a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu, "Economica", și poate avea drept autor pe fiecare dintre noi sau pe noi toți împreună. Concepte de bază: * ideea economică; * teoria economică; * doctrina economică; * paradigma științifică; * progresul științific; * apriorismul; * formalismul; * raționalismul critic și raționalismul cartezian; * faillibismul; * convenționalismul; * empirismul; * instrumentalismul; * metodologia programelor de cercetare. Probleme de studiat: * Definiți teoria, doctrina și paradigma economică. * În ce constă apriorismul și care sînt principalii săi exponenți? * În ce constă raționalismul walrasian? * În ce
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Concepte de bază: * ideea economică; * teoria economică; * doctrina economică; * paradigma științifică; * progresul științific; * apriorismul; * formalismul; * raționalismul critic și raționalismul cartezian; * faillibismul; * convenționalismul; * empirismul; * instrumentalismul; * metodologia programelor de cercetare. Probleme de studiat: * Definiți teoria, doctrina și paradigma economică. * În ce constă apriorismul și care sînt principalii săi exponenți? * În ce constă raționalismul walrasian? * În ce constă convenționalismul, așa cum apare el la Pareto, Friedman și Machlup? * Ce înseamnă empirismul și instrumentalismul promovate de M. Friedman? * Care sînt criteriile de evaluare a unei teorii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
non-risipei. 2.5. PRINCIPIUL GENERAL AL ACȚIUNII RAȚIONALE În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității un dat invariabil al naturii umane, o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau transistoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith, teoria economică clasică preconizează laissez-faire-ul și condamnă intervențiile statului în viața economică. Raționamentul implicit este următorul: dacă statul nu intervine
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
considerăm noi, din "împănările" unui text rafinat și bine documentat cu o serie de texte ideologice din perioada proletcultistă. Iată o mostră de "împănare"din această carte: "Astfel, de la gestaltismul lui von Ehrenfels și Koehler, reînvierea pe plan psihologic a apriorismului kantian, a fenomenologiei lui Husserl, a psihologiei înțelesului a lui Dilthey, a psihologiei trăirii (Erlebnis), a hegelianului Spranger, a funcționalismului lui Brentano, sau a psihologiei raporturilor funcționale a lui Carl Stumpf, toate aceste școli de psihologie cu tendințe reacționare au
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
idealistă”, „Revista celorlalți”, „Îndreptar” - sau sporadice, în multe alte periodice. Între 1906 și 1910 va urma cursurile Facultății de Litere și Filosofie, concomitent cu cele ale Facultății de Drept, iar doctoratul și-l va da cu o teză de filosofie, Apriorismul pragmatic, cu care și debutează editorial în 1912. Profesor de liceu în capitală, e și redactor la „Sărbătoarea eroilor” (aprilie 1913 - aprilie 1914), apoi pleacă la Berlin să își continue studiile, dar izbucnirea războiului îl silește să se întoarcă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
raportat la componenta literară). Criticul sugerează pentru [Archaeus] rostul de introducere la altă nuvelă: "după ce va fi făcut teoria veșniciei formelor universului, bătrânul ar fi povestit ca o ilustrație [Avatarii faraonului Tlà].[...] Pare a se vorbi, precum se vede, de apriorismul lui Kant, formulat în modul lui Schopenhauer, cu lumea ca reprezentare, ceea ce reiese și din teoria visului, pe care o face mai departe" (1999, I, 157). Pentru Mihai Cimpoi (apud Ștefan Munteanu, 1997, 85), povestirea filosofică reprezintă "frumosul mit eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
congenerilor săi, Locke a fost cel care s-a dovedit a fi adversarul cel mai aprig al metafizicii carteziene. A arătat, în acest sens, că în mintea noastră nu poate exista nimic prefăcut, vreo idee sau principiu înnăscut. 2. Critica apriorismului gândirea științei prin experiență Critica vehementă a ideilor înnăscute a abătut atenția de la înrudirea internă și de fond a concepției lui Locke cu cea a lui Descartes. Ambele perspective s-au clădit pe postulatul conform căreia obiectul înțelegerii se află
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lume decât pentru cel ce descoperă și extrage din real o anumită semnificație"4. Realul posibil este donația inepuizabilă a unui sens care nu constituie încă o lume, nu instituie coordonatele "lizibile", descifrabile ale unei texturi organice. Eterogenitate a posibilului, apriorism al unui sens neactualizat în semnificații. Real nerealizat ca atare, donație virtuală care nu are nimic de dat, doar de luminat. "Lumina unui posibil? Da, și anume în înțelesul că posibilul iluminează întrucât anticipează (...). Realul e trăit ca un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey / 98 a) Relativizarea apriorismului kantian / 98 b) Rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului / 102 c) Sensul istoriei / 105 d) "Critica rațiunii istorice" / 108 e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic / 110 f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de fapt orientarea raționalist universalistă a veacurilor trecute. Proiectul anunțat de Dilthey în 1860 se concretizează cel puțin parțial în 1883, când apare Introducerea în științele spiritului, în care autorul își propune să dezvolte o fundamentare epistemologică a acestora
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ni se pare prea puțin spus. Pe deasupra, mai trebuie subliniat faptul că o cunoaștere a faptelor istorice de tipul celei practicate de către Dilthey iese oricum din cadrele filozofiei transcendentale, care se rezumă exclusiv la investigarea posibilităților de cunoaștere. Refuzând imobilitatea apriorismului, Dilthey mută modelul de cunoaștere kantian plasat de autorul Criticii rațiunii pure într-un cadru atemporal într-un alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii Arătam că refuzul (cel puțin parțial) al apriorismului de tip kantian și al metafizicii transcendente îl apropie pe Dilthey de pozitivism. Într-un subcapitol precendent (2Bc) am subliniat deja câteva asemenea puncte de convergență: apelul aproape exclusiv 154 la empiric, la experiență ca punct de plecare și teren
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distincție anterioară, chiar și o teorie a cunoașterii rămâne finalmente tot o viziune metafizică. De altminteri, în următoarele capitole vom reveni pe larg la această chestiune, în special atunci când se va ivi prilejul să discutăm, în diferite contexte, despre relativizarea apriorismului la Dilthey. 186 Întrucât nu toate ramurile cunoașterii noastre străbat cu aceeași viteză "cele trei mari faze ale evoluției lor", Comte consideră că filozofia pozitivă mai are de așteptat până să-și impună "definitiv" caracterul universal. Parcursul mai lent al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recâștigarea încrederii în necesitatea conștiinței acestuia, fără ca părțile să fie ignorate, ci pornind chiar de la ele. Într-un spirit dominant romantic, opus modelului clasic, categoria de existență a fost înlocuită cu cea de devenire 46. S-a renunțat, deci, la apriorismul static, astfel încât lucrurile au fost privite din perspectiva particularului viu, mobil, cu o dezvoltare organică, surprins în evoluția lui. În această situație au fost admise valori condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim recunoscute, iar o ipotetică și mult dorită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Droysen chiar dacă Dilthey nu lămurește întotdeauna suficient această problemă -, categoriile însele au la el propria lor istorie, fiind așadar rodul experienței noastre; ca și "conștiința de sine", ele se instituie la un moment dat, imposibil de precizat (în legătură cu relativizarea apriorismului la Dilthey vezi II, 2Ba și III, 3), și nu sunt deduse dintr-un principiu mai general, ca niște scheme oricând aplicabile asupra realității. De altfel, am și văzut în capitolul introductiv (I, 3E) că Dilthey le conferă presupozițiilor capacitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul lui Dilthey a) Relativizarea apriorismului kantian În subcapitolul precedent am văzut că Riedel vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii". Este timpul să adăugăm că mai nimerit ar fi fost ca Riedel să fi spus: "unitatea rațiunii transcendente
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unde aceasta căpăta și un sens categorial (vezi II, 1Bd), ori din referirile anterioare la constituirea obiectului istoric "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie" (vezi II, nota 39) desprindem concluzia că viziunea istoristă a lui Dilthey nu respinge întru totul apriorismul, ci doar încearcă să-l reformeze. Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C) o replică aptă să dinamizeze în spirit (post)romantic, prin relativizare și istoricizare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]