48,939 matches
-
Ștefan Niculescu a încercat să mă deprindă cu realitatea faptelor bune și rele, dar și a celor care nu sunt nici bune nici rele. Am mai învățat de la el că prin credință - fie ea și în muzică - poți să-ți apropii orizontul a ceea ce nu speri, având dovada a ceea ce nu se vede. Mai târziu, descotorosindu-mă întrucâtva de puseurile subiective ale juneții, mi-am dat seama cât îi datorează muzica românească acestui MAESTRU, ce s-a slujit, imperturbabil, de talent
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
mai fastuoasă te duce spre concertele săptămânale de la Filarmonică, dirijate de noul șef de orchestră, succesor al lui Furtwängler, Celibidache, Karajan și Abbado - Sir Simon Rattle. Sărbătorit de o reclamă agresivă (la concurență cu campania electorală din Germania, ce se apropie de sfârșit), cu panouri, postere în mărime naturală și chiar steaguri - toate anunță "Welcome, Sir Simon" -, promovat de emisiuni Radio-Tv într-un ton duios-entuziast, dirijorul englez și-a intrat pentru cel puțin zece ani în atribuții. Dacă toată această acțiune
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
două genuri muzicale... Alternează persoanele I și a III-a. Dar "unghiul" nu se schimbă - tonul, atitudinea sînt cele ale personajului: gînduri misogine, depresii cauzate de vîrstă sau de familie, o fragilitate profundă etc. Este drama unei vedete care se apropie de apusul carierei și care nu știe să trăiască și altfel decît în centrul atenției. Bărbatul-macho, bărbatul puternic din romanele brebaniene este ridiculizat. Iustin Raețchi încearcă tot felul de tratamente pentru a se vindeca de dragostea pentru tînăra care-i
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
pe Alexander Puskin. Misa avea pe atunci paisprezece ani, iar eu eram cu cincisprezece ani mai mare decât el. Cand a coborât acum din mașină, la Las Pălmaș, nu mi-a venit să cred că mă va recunoaște. S-a apropiat de mine, m-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și nu ne-am mai despărțit. Ne-am depanat amintirile frumoase ale copilăriei și adolescenței noastre de la Petersburg. Recunosc că Misa e fantastic, are o tehnică colosală și este de un
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
si un cecen. Imaginați-vă un spital răvășit, portretul lui Boris Eltin atîrnînd strîmb pe un perete, pacienții realmente bolnavi și pe Bryan Adams cîntînd într-un tren superb luminat If You Ever Love a Woman și încercați să vă apropiați de această lume care a devenit Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice... Premiul pentru regie a fost obținut de coreeanul Lee Chang-dong pentru Oasis, unde îndrăznește să prezinte dragostea dintre o handicapata și un candidat perpetuu la închisoare, chiar dacă o dată pentru că
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
bine determinat, si, durînd doar 77 de minute, filmul are și o densitate apăsătoare. Un cuplu obsedat de succesul profesional într-un megalopolis, dar în care Ea acumulează frustrări sexuale, exploatate aparent de un voyeur atotprezent, condamnat la o moarte apropiată de un cancer incurabil... Cum poti întrerupe drumul trupului nostru spre decădere și moarte, cum poți da o nouă șansă vieții printr-o trezire bruscă din cotidianul care ne transformă în automate și ne îndepărtează de adevărată noastră esență? Iată
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
paria cu siguranță. Am scris de curînd despre un alt volum care adună opera de pînă azi a unui poet, Zestrea de aur, al Marianei Marin. Mariana Marin și Mihai Ursachi nu au foarte multe în comun că poeți, îi apropie însă în acest moment istoric un fapt mult mai prozaic și poate mai trivial, un fapt care, deși ne îndepărtează de frumusețea discuției despre poezie, trebuie semnalat: nici unul dintre aceste volume, aparținînd unor poeți importanți și iubiți, volume care conțin
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile" românești. Găsim încercarea fiecăruia de a transforma radical un spațiu insalubru, o atmosferă ostilă, un oraș necunoscut. Cele două fete se apropie una de cealaltă în plimbările nsfîrșite prin centrul Bucureștiului. Erotismul lor nu depășește faza primară a unei strîngeri în brațe înfricoșate în fața unei lumi străine. Bărbații sînt caracterizați schematic, sînt tratați cu un amuzant "sictir literar", sînt ignorați tocmai ei
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
destinația ei. Aș putea afla ușor, sunîndu-l chiar acum la telefon, acolo, în nordul său grăniceresc, pe prietenul meu Gavrilă Țărmure, pe Țî, organizatorul și regizorul suitei de evenimente în care limbajele se întîlnesc, artele se interpătrund și artiștii se apropie, și care a reușit să facă la Bistrița, pe cont propriu, adică prin propria-i fundație, ceea ce actualul minister al culturii, așa, cu literă mică, după ortografia anilor '90, nu l-a lăsat să facă în mod firesc și cu
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
număr,/ strigătele mulțimii:/ - Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
fie calculată ca vechime la pensie, cu tot cu banii aferenți, ca și cum alegătorii i-ar fi trimis la strung pe d-nii parlamentari, nu parlamentarii i-ar fi rugat pe alegători să-i trimită la munca pentru care vor și vechime. * Pe măsură ce se apropie momentul reuniunii NATO de la Praga se înmulțesc semnalele că România nu poate fi un membru NATO credibil dacă un CV Tudor se va bucura în continuare de procentele pe care le are în actualul Parlament. Cel care a spus acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
adevăr, Bin Laden? Sau acesta nu e decât un desperado care, pentru că tot nu avea nimic de pierdut, a capitalizat și această mârșăvie? O fi mâna lui Saddam? Dacă nu, de ce a iuțit administrația de la Washington ritmul amenințărilor pe măsură ce ne apropiem de împlinirea unui an de la funesta zi? într-un articol din The New Republic, Leon Wieseltier scria că în ultimele trei sute și ceva de zile societatea americană, posesoarea, în genere, a unei proaste memorii colective, nu face decât să-și
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
ți-or trebui banii În altă parte. Eu mulțumesc lui Dumnezeu că voi face ceva parale cu harbujii ăștia, dacă m-ar lăsa În pace și nu mi-ar rechiziționa căruța. Am auzit că așa stau lucrurile de când s-a apropiat frontu. - N-ai teamă tăicuță că n-or fi ai noștri chiar așa de strâmtorați Încât să-ți ieie căruța. Că doar cu ea te mai urnești și dumneata dintr-un loc În altul. Și-apoi nemții sunt Încă departe
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
și de timpul de care dispune cititorul, de dispoziția în care se află el. Un cititor pe care-l dor dinții va citi altfel decât un cititor care tocmai a încheiat, de exemplu, o aventură amoroasă. Sentimentul cu care ne apropiem la lectură determină și el lectura. Î.: Spuneați odată că aveți senzația că fiecare carte pare a fi prima sau ultima frază a unei cărți imense din care, într-un sens, fac parte toate cărțile. În ce mod, ca cititor
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
după pagina de titlu că... "reflectă hotărârile Congresului al XIX-lea al PCUS" (?!). În plus s-a ținut seama "și de observațiile critice și de părerile... primite din partea cititorilor" după publicarea primelor ediții. Printre inepții antologice și obsesii ce se apropie de patologic ajungem la articolul: "Cibernetică - pseudoștiință reacționară care a apărut în SUA după cel de-al doilea război mondial...". Acest item a mai fost citat după 1989, totdeauna cu sens peiorativ. Niciodată însă, el nu a fost analizat în
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
justiția și poliția sunt plăgi vii pe trupul infectat al țării. Despre sănătate, învățământ sau cultură nici nu-ți vine să deschizi gura, într-atât s-a demonetizat societatea românească. Dând frâu liber la înavuțirea contra-cronometru, pesedeii știu că se apropie ceasul bilanțului. Cocârjați de numărul vilelor și-al automobilelor de lux, șefii partidului de guvernământ vor fi măturați la viitoarele alegeri cu viteza cu care au fost aruncați la lada de gunoaie și foștii algoritmici din C.D.R. Pe de altă
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
actului critic "orice demers extralogic", oficiant al unei critici "de sistematică distanțare" față de obiect. Un gen de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
e într-adevăr înrudită cu starea de extaz și de har a evlaviei religioase, că interiorizarea lirică se aseamănă cu spovedania. Fără profesie de credință religioasă, poetul care se minunează de tainele firii și care comunică descifrările sale sfioase se apropie de esența extazului religios. Numai așa se explică faptul că numeroși poeți moderni, fără să "atace" temele convenite ale credinței, comunică un fior de natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără a se
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
aduc aminte perfect forma construcției, mirosul de rășină de la brăduții din jur. O alta este legată de prima mea dragoste: o ploaie, impermeabilul fetei și sunetul picăturilor căzînd pe el... nu știam să ne sărutăm, era spre toamnă, ne-am apropiat obrajii: senzație delicată, un obraz tînăr, rece și proaspăt. A treia imagine. Eram student, tatăl meu murise cînd mă găseam în anul doi de actorie, la Facultatea de Teatru, IATC, din București. Spre cimitirul din Piatra-Neamț există o alee de
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
aparatcik". Noi, care ne citim revista și înainte și după ce o tipărim, n-am găsit în ea nimic de acest fel, dacă nu cumva autorul tabletei se referă la o pagină de ficțiune în care un personaj poartă un nume apropiat de al d-sale. Ei, dar ficțiunea nu poate constitui un atac împotriva cuiva. Și cum să sari, așa, cînd e vorba de o proză? Mare e piața literară. Ca și grădina Domnului. * În Ziua literară, poeta Angela Marinescu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca o fiară și duios ca un copil, răpunea orice adversar cu fulgerele brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care încearcă la nesfîrșit să evadeze și eșuează de cele mai multe ori lamentabil. Tocmai de aceea autorul a indicat cheia de lectură ca fiind "colonia penitenciară
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă pe pîntecul pictorului ca să-i acopere goliciunea. Prin pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește sub cămașă. Lasă brusc sexul pe care l-a întărit. Îl privește. Îi surîde. Apoi, încetînd
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
și chestiunea umanismului: această noțiune nu poate să se refere decît la totalitatea ființei umane, totalitate care, nu încape urmă de îndoială, cuprinde și dimensiunile religioase. Fără acestea din urmă, umanismul ar fi sfîrșit, deformat". Poziția lui Virgil Nemoianu este apropiată de cea a lui Nicolae Balotă și implicit polemică față de cea a lui Adrian Marino. Care sînt, în prezent, relațiile lui Virgil Nemoianu cu țara d-sale natală? "Expatriat" iar nu "exilat", așa cum am văzut că se consideră, eseistul se
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]