1,443 matches
-
clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale pare să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
actuală, precum niscai, oarece ș.a.). Avantajul lui mai din construcțiile citate (care, ca formule fixe, refuză analiza logică și nu pot fi pur și simplu substituite: mai ieri nu se "traduce" prin cam ieri), e că nu pune accentul pe aproximare, ci presupune doar irelevanta preciziei în contextul dat. Adverbul deunăzi (compus, desemnînd la origine un interval de timp determinat - o zi) apare însă în ultima vreme chiar fără a fi însoțit de adverbul mai, ca în atestările mai vechi (în
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea unor adverbe de aproximare riscînd să pună prea tare în relief un element neimportant. Nu e simplu de echivalat diferența dintre "ne-am văzut în iunie"/ "ne-am văzut prin iunie". Construcțiile cu prin înseamnă nu numai "într-un moment neprecizat din intervalul...", ci
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din istorie etc.). Dacă acestea sînt desigur de evitat, cred că se poate totuși stabili o corespondență între inventarul lingvistic de forme ale aproximării și atitudinea culturală care favorizează un oarecare dezinteres pentru exactitate...
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
doi termeni sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit . Cînd încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, clișeizări. Rezultatul nu poate fi decît o altă ipostază a ." Femeia evreică e un adevărat magnet pentru prejudecăți, de data asta mai degrabă pozitive. Ovreicuța pare să fie în mentalul popular întotdeauna o femeie frumoasă, dorită pentru erotismul ei
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
puțin probabilă, o secvență de tipul: "Dan a repetat lecția două ore bune. De asta n-a știut nimic". în articolul bun din DEX nu există din păcate o bună explicație a acestei valori; cel mult se pot interpreta ca aproximări ale ei sensurile - oferite fără exemple - "considerabil, mare" și "întreg, plin, deplin". în acest caz, nici mai vechiul Dicționar al limbii române ( DA) al lui Sextil Pușcariu - de obicei mult mai sensibil la valorile pragmatice ale cuvintelor - , nu oferă prea
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
Gheorghe Grigurcu Doctrina ideologică actuală a lui Adrian Marino se vrea definită prin prisma unui concept al colocutorului d-sale, Sorin Antohi, "al treilea discurs". Țelul acestuia este depășirea relației de adversitate, prin aproximarea unei formule de cooperare și "sinteză", între cele două orientări ideologice capitale ale culturii române, autohtonismul ("primul discurs") și europenismul ("al doilea discurs"), avîn- du-se în vedere "definirea unui nou raport între tradiționalism și modernism, între izolarea specifistă și
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
aceeași editură și relevând un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian. Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
și sinonimele lor. Adevărurile sunt construite rapid, cu mare desfășurare de forțe, dar și cu rectificări succesive, făcute din mers, pentru recuperarea tuturor nuanțelor sacrificate din cauza grabei. Textul nu se înfățișează ca o inscripție, ci ca o suită dinamică de aproximări, din însumarea cărora rezultă - în mod surprinzător - o mișcare decisă. Când vorbește totuși despre sine, Monica Lovinescu o face cu un talent literar care o proiectează în absolut, ca pe o eroină din Tolstoi. Merită citit cu atenție, din acest
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
în cele din urmă, realitatea subiectivă a indivizilor. Mutațiilor macro-structurale ale societății le corespund, la nivelul destinelor particulare, în acel moment, diferite tipuri de "șocuri biografice". Privite împreună, ele formează o serie istorico-biografică.1) O privire cuprinzătoare, care să permită aproximarea rolului literaturii și metamorfoza acesteia în contextul socialismului real, ne este facilitată printre altele de perspectiva asupra socializării dezvoltată de Peter L. Berger și Thomas Luckman,2) care pune în valoare mecanismele de articulare a macrosocialului cu micro, adică de
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de referință pentru o mentalitate tradiționalistă care nu mai e a noastră. De aceea e de mirare că opera lui Coșbuc nu e pe deplin arhivată, editată, clasificată și lămurită. Poetul adolescent, elev al liceului din Năsăud, e subiect al aproximărilor și al speculațiilor insuficient motivate. Era de datoria celor de dinaintea noastră să îndeplinească o astfel de misiune de istorie literară. Astăzi e o datorie anacronică, bizară, cum a devenit datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
tipul de material lingvistic de la care se pleacă, sursa preponderent scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologica etc. Se vorbește, în consecință, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc. Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori și formule de aproximare, locuțiuni care substituie o enumerare (ș.a.m.d., ș.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiție culturală, acceptate de norme (și pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în paranteze sau note). Alte abrevieri de
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
din Împlinire (1942), lasă senzația de revenire, dar de revenire la un nivel elevat; aerul lor e aseptic, polisat, și ne plasează în altă atmosferă, aproape imaterială; avem a face cu sonete de gradul doi, cu „sonete ale sonetelor“, cu aproximarea „ideii platonice“ de sonet. Replica pe care ultimul Pillat a dat-o poeziei sale de pînă în jurul anului 1930 a fost una a concentrării, a epurării; nu a reușit întotdeauna, dar tendința generală se lasă ușor surprinsă. Altfel nu s-
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
ating niciodată de perfecțiunea pe care au creat-o, și pe care, astfel, le rămâne cu neputință s-o verifice, dă, cred, cheia cărții, dacă există vreuna. Mr. Gwyn încearcă. Tatonează. Demontează o convenție. Și ceea ce-i iese sunt doar aproximări. Umbre ale unei perfecțiuni în care trebuie să creadă fără s-o cerceteze.
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
într-un perpetuum mobile, visează să ofere unul celuilalt din măreția grădinii lor spirituale”. Am alăturat imaginile celor două cărți întrucât ambele sunt dialoguri cu conexiuni și inflexiuni din cele mai firești, cu noduri și coduri etice, estetice și-n aproximări măsurabile. E ceva vreme de când mi-am făcut casa la marginea Infinitului, pe scara Tympului, pe treapta sărbătorii veștilor bune. Cartea aceasta este o Veste Bună atât pentru că-i o carte scrisă cu inima, spre vindecarea rănilor, cât și pentru
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
mie. Fără cea mai vagă modestie, Mă descurc binișor la geografie : Atmosferă, Hidrosfera, Plăci terestre, Relief Capitole din care inițiez un proiect. -La Logică ce zici, te descurci sau ba? -Să zicem că uneori da, nu-i treaba ta; Intervale, aproximări, aplicații și probleme, De mic sunt preferatele mele. Despre informatică pot spune sunt...pe fază, Îmi place, înțeleg, singura pe care pun baza. Am c-un coleg, chiar și un proiect, Nu ți-l spun, ... este secret. La Biologie i-
COPILUL MEU LA LICEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380263_a_381592]
-
domnului Caramitru care a spus „da, da”, imediat ce am propus acest proiect”, a adăugat coregraful. 2016 este un an plin de semnificații, marcând naționalul neaoș în universal, revoltă românească ancestrala sublimata într-un curent estetic centenar și o matematică a aproximării, definită de Tristan Tzara, pe axa Moinesti-Zürich, în congruenta cu Paris-Bucureștiul lui Gigi Caciuleanu. 2016 nu e doar anul dadaismului, ci și anul Marelui Will. Ion Caramitru, director al Teatrului Național Ion Luca Caragiale din București, a fost desemnat Ambasador
Premieră la Teatrul Național București [Corola-blog/BlogPost/93565_a_94857]
-
și-ar fi dorit foarte mult ca și această scriere să vadă lumina tiparului în România. Poate că timpul nu-i încă pierdut. În spațiul culturii germane, Nicolaus Sombart rămîne un scriitor singular, incitant și dificil, fără ca nici una din aceste aproximări să aibă vreo conotație negativă - cum lesne se poate deduce în urma lecturii articolelor publicate de marile ziare germane, la scurtă vreme după stingerea lui din viață. Cotidianul DIE WELT încearcă să explice forța de atracție exercitată timp de două decenii
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
stilistice și pragmatice ale diminutivelor s-a scris mult: de la semnificația denotativă ("obiect mai mic": linguriță), acestea trec ușor la cea afectivă, emoțională (îngeraș) sau, dimpotrivă, la funcția de depreciere ironică (reportăjel, vi-luță). Diminutivele sînt mijloace de atenuare și de aproximare, realizând chiar gradația unor adjective și adverbe (acrișor, binișor); unele atribuie pur și simplu o notă ludică, de neangajare, enunțului în care apar, altele se convenționalizează în marcarea politeții pozitive (așteaptă un minuțel!). Folosirea lor depinde și de factori sociolingvistici
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
Vezi, pare că ne avertizează prozatorul, folosindu-se cu subtilitate de ubicuitățile ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit de "ocna de viață". Ai zice, revine vocea supraconștiinței, căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate pentru a exprima - în acest mod colocvial - ceea ce e atât de greu exprimabil: răbdarea pe care protagonistul din edenul socialist și-o pierde încetul cu încetul, speranțele care îi lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picarești din
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Această conversație îndelungată a omului cu propriul său trup, cu trăirile și cu gîndurile sale, cu timpul, cu lumea dinafară și cu cea dinlăuntru nu putea să rămînă fără consecințe. Dacă arta oriental-bizantină a găsit cele mai rafinate căi de aproximare a transcendenței, și-a codificat limbajul pînă la a-l face criptic și a construit adevărate silogisme plastice, arta occidentală s-a apropiat de ființa concretă și a împins cunoașterea acesteia dincolo de orice frontiere. Știința și miracolul anatomiei, arta de
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
umplută", o sarcină care va implica LHC, un dispozitiv capabil să-i conducă pe fizicieni "pe un teritoriu necunoscut", afirmă Heuer. Fizicienii se așteaptă deja să depășească cadrul teoriei Modelului Standard, care ar putea totuși să rămână valabilă ca o "aproximare" pentru energiile joase. Astfel, fizica lui Newton va continua să se aplice la viteze joase, în timp ce relativitatea lui Einstein este indispensabilă pentru vitezele înalte. Materie neagră, energie neagră, antimaterie, noi particule supersimetrice - numeroase enigme rămân de rezolvat de către fizicieni dincolo de
A fi sau a nu fi? Răspunsul pentru misteriosul boson Higgs va fi aflat în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/69383_a_70708]