1,118 matches
-
răsfățat al bijuteriilor: încărcate, pline de modele, senzuale, ele pun în evidență gâtul, sânii, gleznele. „Ochiul dracului“ e și el bine reprezentat în tezaurul de aur al Muzeului Banatului. Cele peste două kilograme de monede vorbesc despre timpuri de mult apuse. O monedă bătută în vremea lui Darius, special pentru Legiunea de aur, vorbește despre cât prețuia atunci curajul. Un ban făcut de împăratul Artaxerxes II în Persia (405-359 î.Hr.) stă alături de un stater emis de Alexandru Macedon (336-323 î.Hr.) și
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
de acum cîteva secole? Arheologi, istorici, antropologi, o întreagă armata de "manageri" ai trecutului dezgroapă, prelucrează și distribuie zilnic informație despre vremurile de altădată. Că această informație nu spune însă neapărat multe despre un anumit spirit cotidian al acelor timpuri apuse, despre firescul omenesc al celor de atunci, poate nedemn de a trece în manuale de istorie sau în tratate savante de antropologie, dar oricum fascinant, o știm prea bine. O recunosc, de altfel, chiar oamenii de știință care se ocupă
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea vechiului spirit al casei Kalabuhov, într-o încercare de a prezerva ceva din echilibrul unei lumi apuse. Replierea către spațiul casei - asediat de mediocritatea proletara agresivă a comitetului de bloc și de cea legală a unor reglementări absurde ambiționând să rezolve probleme locative prin raționalizări stupide - decurge dintr-o iluzie de a-ți putea continua viața în
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
cum ar fi afectuoasele adresări directe ori atenționările tensionate asupra unor... momente ale subiectului, derivate firești ale vocației unui om de teatru obișnuit să acapareze publicul, fac din această carte nu numai cronică sentimentală și ușor vetusta a unei boeme apuse, ci și dovada discretă a unei anumite mentalități. A unui "modus vivendi" dedat răgazurilor contemplative, artei de a cultiva relații ori entuziasmelor în fața operelor de artă. Calități de altminteri indispensabile oricărui slujitor al scenei, observarea proaspătă, candida pînă foarte tîrziu
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că la o biblie a domeniului sau. Nici structuralismul, nici celelalte curente antiistoriste din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea se mai scriu
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
veacuri și lumi cu istorii paralele, Schmitt nu devine niciodată stufos în chip epuizant, nici măcar pentru cititorul profan. Istoria să e pasionanta. Dacă am înțeles-o eu bine, ea nu încearcă atît să reconstituie o viziune asupra unei lumi oricum apuse, aparținînd celor care au trăit în ea, ci mai curînd un parcurs de semnificații și rosturi ale unui fenomen foarte general, gestul, insistînd asupra felului în care acesta dezvăluie o structură internă, altminteri poate insesizabila, a culturii occidentale. Schmitt mărturisește
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
tuturor deopotrivă însă fiecare în parte are satisfacția schimbării. Frecvență mare a înnoirii întărește iluzia că ea s-a petrecut într-adevăr. Răsfoind revistele de modă vechi, sau picturi de epocă încerci o stranie senzație de familiaritate în atmosferă vremilor apuse căci bizareria vestimentației nu poate ascunde fizionomia umană cunoscută care se ascunde în spatele ei. Tipurile umane sunt de fapt aceleași, cunoscute de mult și ne vorbesc prin aceleași semne descifrabile cu ușurință. Tipologia fizionomica este aceeași dar ea se ascunde
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
război, „cu un brav ofițer din armata română”.6 (Trebuie să fie adevărat, căci și Ana depune un fel de mărturie de orfană și exilată în Scrisoare: „Team cunoscut pe tine, tată, așa puțin,/ Ne-am despărțit plecînd pe drumuri apuse,/ Tu dormi liniștit în pămîntul tău iubit/ Dar eu rătăcesc pe căile străine” etc.). Și mai rău i-a mers cu așa nume celebrissim după al doilea război, cînd autoritățile nu voiau nicidecum să i-l admită și n-o
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
sunt buni creștini“, reflectă Sofia plimbînduși privirea de la un chip la altul, „dar nu le-ar trece niciodată prin minte că zeița Artemis nu avea puterea să stăvilească vânturile. Ifigenia nu a fost sacrificată într-o altă epocă, de mult apusă ; sângele ei curge în vasul de apă purificatoare chiar în acest moment, pe țărmurile lor nisipoase“. Muezinii chemând la rugăciune în Constantinopole induc aceeași stare de armonie cercurilor religiilor: „Sofia rămase vrăjită de Constantinopol, mai ales de intrarea în oraș
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un Balcani în care moartea și dragostea se țin frumos de mână - printre cruci. Solar, dar nu mai puțin „freudian”, CMU este un mic maestru al psihologiei abisale a celor loviți de soartă, refuzații lumii
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
un succes de scenă de proporțiile celor de atunci ar fi acum greu de imaginat, chiar dacă reprezentarea unor asemenea piese nu tentează deocamdată pe nimeni, comediile d-lui Valjan rămân prin ele însele un spectacol al unei lumi de mult apuse spre care orice privire e încărcată de nostalgie. Cu atât mai mult cu cât ediția de la Vremea e însoțită de o Addenda (I. Valjan văzut de critică și de el însuși) ce completează, prin documente de epocă, portretul unui om
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
aparte fac Mircea Ivănescu, Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Dinescu, Grigore Hagiu și, mai ales, Nichita Stănescu, subiect al unei încântătoare evocări, singura bucată de acest fel din volum și totodată singura memorabilă. Delicatețea cu care vorbește despre vremuri de mult apuse, privite cu ochi de student tânăr și nechibzuit, nu se găsește din nefericire nicăieri altundeva în acest Hotel Urmuz. Cam peste tot se găsește în schimb efortul de a găsi acel cuvânt ce grăiește adevărul, sintagma care să poată rezuma
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
obiceiuri mai pot fi detectate, cu greu, de la bătrînii supraviețuitori și cu memoria nealterată. Am ținut să menționez toate astea pentru a preveni cititorul că obiceiurile surprinse în celebra monografie a lui Simeon Fl. Marian sînt realități definitiv și demult apuse. Autorul începe cu obiceiurile îndătinate în faza prenatală, rituri de trecere, cînd, de pildă, ni se precizează că "femeia îngreunată, care poartă mai greu, va naște băiat, dacă poartă mai ușor va naște fată. Drept aceea, toate femeile însărcinate, cari
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
chiar și...teama că nu va fi înțeles. Pahopol nu rîde, și, prin asta, prin abaterea de la obișnuitul joc, știu că vede în observația mea o enormitate aproape tristă". E pusă în ramă o opulență a materiei. Protocolul unei "lumi apuse" include delicii gastronomice, apetisantele bucate fiind și ele înregistrate vizual. În perspectivă retro, se obține o pînză flamandă: "Lăsăm lumînările să ardă o jumătate de oră, după care începem să turnăm în pahare. Bunătățile de pe lume: întîi pateuri și salate
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Nora Iuga Într-un costum vișiniu, un bărbat fără vîrstă, nu prea înalt, obraz pătrat, ochi dulci de femeie. Dosare peste dosare, arhive, corespondențe ale unor celebrități apuse, fotografii de familie, colecții de reviste vechi, aparatură electronică la zi, un vis pe minut, proiecte-explozii în lanț. Utopii? El e omul cîrtiță. Săpătorul care amușină prin galeriile unui cimitir cu orgoliul nemăsurat al celui care știe că poate să
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din păcate mereu note acute, imperative, definitive care nu stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici venera un moment cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
secolul XIX, la puțin peste 60 de ani cîți avea epistolierul, oamenii se simțeau foarte bătrîni) de a-și aminti trecutul. Așa că Ghica s-a pus pe treabă și, destul de enervat de prezent, socotindu-se mai degrabă om al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
o ,,cronică" propriu-zisă, ci un articol de istorie literară; în cîteva asemenea ,,cronici", Z. Ornea face spectaculoase descoperiri de arhivă (autobiografia lui Maiorescu, de pildă), comentează fapte aparținînd unor domenii de mare interes cultural, face să răzbată chiar și nostalgii (,,Apuse vremi de început, cînd un tînăr - ce-i drept, extraordinar dotat - putea deveni profesor universitar la 22 de ani, rector la 23, cumulînd totodată și conducerea a două importante instituții școlare!"; e vorba, firește, de T. Maiorescu). Importanța pentru actualitatea
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
am avea cu ce. Pînă cînd vom ajunge unde trebuie este obligatoriu, vorba dumneavoastră, să facem ceva pentru cunoașterea literaturii române în România. Nu milă pentru scriitori și artiști în general, cum cer diverși confrați rămași cu mentalitatea prin epoca apusă, scriitorii nu au nevoie de milă, ci de cărți subvenționate pentru a fi accesibile celor cărora le sînt destinate, de onorarii ca oriunde în lume, dacă tot imităm capitalismul, de impozite mici sau chiar de scutiri, cum au unele țări
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
însă, lucrurile sînt diferite. Mulți dintre confrați mai scriu așa cum au trăit: cu flacăra redusă, fără întrebări și dureri, fără să simtă tragediile din imediata apropiere, mulțumindu-se să imite lucruri de minimă rezistență sau să încerce să revitalizeze tendințe apuse sau eșuate care nu implică efort intelectual, cunoaștere, durere, spaimă, neliniște. Și mai este o categorie, de... continuatori! Unii declară că au rezolvat diverse situații chiar mai bine decît modelul! Sîntem cei mai...! Gogol al nostru, Joyce al nostru, Tolstoi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și opera maestrului. Scînteia interesului va fi cu siguranță mai greu de aprins în mintea acelor cinefili care nu l-au văzut niciodată pe Jean Georgescu străbătînd Calea Victoriei: elegant și condescendent, conservînd prin propria-i ființă spiritul unor vremi iremediabil apuse. Efectul proustian al madlenei pentru mine azi l-au jucat... umbreluțele Nopții furtunoase. Inestimabile comori dăruite Arhivei Naționale de Filme de către doamna Ioana Stericiu Georgescu, împreună cu alte prețioase relicve ce au aparținut cineastului. Dînd senzația că la atingere se vor
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
ca ambele să reflecte realitatea). Altfel, s-ar putea spune că sălbăticirea grădinilor eichendorffiene are o grație și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a impresiei de absență a vieții. Or, unde nu e viață, nu e nici
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
scrise în 1922, despre poezia acesteia, de criticul Boris Eichenbaum și în care persona din poezii este prezentată în două ipostaze complementare, cea de sfîntă și cea de femeie depravată. Acuzînd erotismul mistic al versurilor acestei "poete de salon" din apusa lume aristocratică, Jdanov dă verdictul asupra creatoarei: "o călugăriță și o curvă" care n-a înțeles rolul poeziei în socialism și otrăvește cu stanțele ei optimismul unei lumi animate de planuri cincinale. Rezoluția va intra în programa de literatură din
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
foc o adapă. Și-adună iar turma pe-o gură de plai Iisus e Păstorul, Cuvântul Lui, rai. Acolo nu-s lacrimi, nici umbre, nici vânt Nici vise rebele, nici prunci lăcrimând. Nu-i ziuă, nici noapte, nici zori, nici apus Lumină la toate e Insuși Iisus. Lumină e Mielul de-a pururea viu Căci turma-i trecută de-acum de pustiu. Pe-altarul de jertfă e Mielul frumos - Păstorul Luminii, Hristos. Referință Bibliografică: MIORIȚA / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]