702 matches
-
înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din nou cu ochii ei căprui, umezi și strălucitori. Părul ei lucea arămiu; îmi vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă tandrețe. — Foarte bine, minunat, mă bucur că ești aici! am spus și am luat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o baie În mare numai pentru cîteva clipe și așteptă În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu părul negru șiroindu-i de apă și căzîndu-i pe umeri, cu pielea arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pielea lui Shane, nu știi unde se sfârșește albastrul șters al pijamalei de spital și unde începe Shane, așa-i de palid. Ăsta-i fratele meu, slab și palid, cu brațele slabe și pieptul de porumbel al lui Shane. Părul arămiu turtit pe frunte, așa mi-l amintesc de când eram mici. Făcut numai din bețigașe și oscioare de pasăre. Shane acela pe care-l uitasem. Shane de dinaintea accidentului cu sprayul fixativ. Nu știu de ce am uitat asta, dar Shane a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tată. Așa cum sunt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gândea fetița, călcând pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca‑ntr‑un vis, dădu de niște ciuperci cu gâturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gândea fetița, călcând pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca‑ntr‑un vis, dădu de niște ciuperci cu gâturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se așeză lângă Luana, ca și cum acolo ar fi fost locul lui. Afară, o prinse de mână. Ce vrei să facem astăzi? Nu voia altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă mâna prin părul arămiu și să-i vorbească. Încontinuu, cu disperare, să transpună în cuvinte admirația și fericirea pe care le simțea. Ernest râdea mereu, se învârtea în jurul ei iar la un moment dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A Început să tremure. Sunt la fel ca oricare altul sunt la fel vă rog sunt la fel... — Oricum, a auzit el vocea croncănită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai aștearnă niciodată. Margaret s a Întors acasă și i-a spus și tatălui ei că pleacă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cui fiu este omul de zăpadă? Al anotimpului meu preferat. Jocul însușirilor Jocul se desfășoară astfel: un elev spune un substantiv, iar altul spune o însușire corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute ca vântul verde ca mătasea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se revarsă tinerețea. Și cum toamnele-s mereu aceleași, nici aceasta nu putea fi altfel. Vântul desprinsese întruna frunze din castani și tei, încercând zadarnic să știrbească frumusețea bătrânului parc, poleit cu razele toamnei. Aleile, mereu mai desfrunzite, mai arămii și mai tăcute, erau străbătute în fiecare zi de Gilda, care admira revărsarea odihnitoare a frunzelor peste covorul multicolor. Gilda venea cu exactitatea unui ceasornic, cu pași mărunți, dar siguri, cu privirea grăbită să contemple frunzele murind. Totuși, într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne mărunt sita deasă; nori suri; harnică tristă; se plimbă prin grădinile cu crizanteme mirositoare; am primit o scrisoare de la toamnă; momente de melancolie; zilele trec ca niște bărcuțe albe; firea pare ostenită de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legende și de miresme tari își etalează, una câte una, tainele. Din loc în loc, din spatele pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mia ascultat ruga m-am culcat fericită. Adina Ciomaga, clasa a V-a C Lăsați-mi! Merg pe asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de un verde închis își leagănă ușor trupurile mlădioase. Privesc în văzduh legănatul pescărușilor și mi-ațintesc ochii înspre soare. Mă întreb: câți ochi ca ai mei se îndreaptă spre strălucirea binefăcătoare și câți îl caută în noapte? Soare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eternul Levi's coupe classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Randle purta un pulover roșu, larg, cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă din strânsoare, depărtându-i-se de cap în unghiuri aiuristice. Ochii îi erau însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în mâinile dumitale capabile. Ăsta e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul se propaga de la unul la altul, ca o respirație. Tonuri de portocaliu, arămiu, galben și arareori verde se întrețeseau și formau noi nuanțe cu modificările de lumină. Lumina se metamorfoza cu fiecare popas al soarelui între doi nori și culorile în transformare aduceau cu ele schimbări subtile în peisaj. Un arbust în floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]