434 matches
-
mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit! E roșu câteodat', de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță, E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi... Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță, Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi... Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Bătrânul Moș Crăciun / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367935_a_369264]
-
am început să strigăm din răsputeri, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, întoarce pârțu’ Două ouă încondeiete Pune-o bine pe perete. Una mie, una ție, Una de tovărășie. Nimic...Ne-am uitat printre scândurile gardului și am observat că gospodarul casei ascuțea araci pe un butuc. Nici nu ne-a luat în seamă. Pe prispa csei...nicio mișcare. -Cred că nu ne-a auzit, a zis Marin. Hai, încă o dată! Și iar răcnirăm însunete de zurgălăi: „câțu-mâțu/întoarce pârțu’...” Atunci, gospodina ieși furioasă
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
zis Marin. Hai, încă o dată! Și iar răcnirăm însunete de zurgălăi: „câțu-mâțu/întoarce pârțu’...” Atunci, gospodina ieși furioasă din casă și strigă din prispă către bărbatul ei: -Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltații ăia la poartă? Omul lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă, puse mâinile în șolduri, arătând spre poartă: -Ascultă-i și tu! Încurajați, mai răcnirăm un „câți-mâțu/întoarce pârțu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac și s-
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă, puse mâinile în șolduri, arătând spre poartă: -Ascultă-i și tu! Încurajați, mai răcnirăm un „câți-mâțu/întoarce pârțu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac și s-a îndreptat agale spre poartă. Nici n-am observat când Mărin, băiat isteț, a rupt-o la fugă, lăsându-mă singur în fața porții. Ajuns la poartă, omul m-a întrebat, foarte calm: -Cum ziceți voi, mă? Nătângul de
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
apreciabilă, mă pune naiba să-mi demonstrez calitățile actoricești. Și unde nu-ncepui să mai răcnesc nenorocita de poezioară, agitând tetral și în disperare clopoțelul. Gospodarul mă privea năuc, roșu de furie, dar calm. Tot așa ieși pe poartă cu aracul în mână: -Apăi, stai mă să-ți dau eu ouă încondeiete, ...tu-ți pârțu’ mă-tii de idiot! Atunci s-a revărsat peste căpățâna mea valul de înțelepciune care-l scăldase pe Mărin. Am rupt-o la fugă, scăpărând picioarele
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
-o la fugă, scăpărând picioarele, cu clopoțelul și coșul fluturând. Îmi vâjâiau pe la urechi ploaia de bulgări azvârliți de înfuriatul gospodar. În acele clipe n-am priceput atitudinea lui. Eram preocupat să nu m-ajungă. Nu știu de ce simțeam pleznitura aracului pe spinare, deși omul arunca doar cu bulgări după mine. De fapt, nu eram supărat de asta. Alta era durerea. Înjurătura lui mă lovise în creier ca o măciucă ghintuită. Îmi frigeau toți nervii de durere, că omul atentase la
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit! E roșu câteodat', de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță, E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi... Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță, Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi... Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Bătrânul Moș Crăciun / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367766_a_369095]
-
grădina la udat Pe toate neamurile le încântă Sub ceruri slava Lui este prea sfântă În sufletele noastre Domnul cântă Cel ce scoate din pulbere pe sărac Iubirea pentru sărman îl încântă Prins de ruga Lui ca planta de-un arac PSALMUL 113 La ieșirea lui Israel din Egipt A casei lui Iacob din popor barbar A ajuns Iuda sfințirea sa ca dar Iordanu s-a întors înapoi dogit Ce-ți este ție mare că ai fugit ? “Și tu Iordane că
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
cam tare ?! Balamaua-i ruginită ! Ea pompa cu-ndemânare vaselina potrivită ! La tuci , la bucătărie își pusese șorțulețul mestecând „la meserie” mai să rupă făcălețul ! În grădină sau prin vie când efectua săpatul , veselă era , se știe când se îndesa aracul . Rezolva cu-ndemânare oricare problemă-n viață . Rușine de fată mare ?! Cine zice că nu-nvață ? Moștenise doar un nume, cum să fie vinovată ? Doar să nu o strigi anume „ - Găurice” ! Că-i turbată ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Tanti
TANTI GĂURICI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367062_a_368391]
-
Starea de veghe când vine Înapoi să nu mi-o mai iei Și așa e târziu pe pământ, Fără de țărmuri să-mi fie Până la capătu-i sfânt Năvalnica mea liturghie... Eu știu ce oftat o cuprinde Pe Vița cu dor de araci, Nimic dintre noi nu se vinde- Sărută-mi cuvântul și taci... Primăvara îmi umblă prin vine, De muguri mi-s umerii grei, Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul ei... NUMELE FRUMUSEȚII De frumusețea ta de ce te
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
Se coc în sâmburi de odihnă, macii // Te-ndemn să pleci, te-ndemn să vii curată // Să spargem taina unui cuib de cuci” Ne cheamă vara) În poema Noiembrie,descoperim un pastel autumnal cu elemente specifice locului: transhumanța, culorile ruginii, aracii viilor care bolesc, ogoarele desfundate, vântul care anunță venirea iernii. Darurile toamnei se regăsesc transpuse în pinacotecă. Natura poeziei lui Teodor Barbu nu este doar cadru, ca la romantici. Ea este pretext pentru etalarea sentimentelor, a intimităților, a stărilor de
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
grăurițele cu fluierături care de care mai ademenitoare. Prin pomii mai joși botgroșii vor să le dea replica, dar nu scot decît niște piuituri caraghioase. Oamenii au ieșit prin grădini: se aprind focuri, se sapă, se fac straturi, se pun aracii la vie. Fumul din grădina noastră se încolăcește într-o parte și-n alta, trece peste garduri, amestecîndu-se cu fumul din grădinilor vecinilor. Vorbele trec și ele peste gard dintr-o parte în alta. Se discută de războiul din Libia
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
precum olarul lutul frământat cu sudoare și fă-mi din ele ulcioare însetate lângă izvoarele tale. Ia-mi în palme sufletul mistuitor și spune-i ceva despre ploi. Soarele a trecut demult de amiază. Liniștea urcă în vie șerpuind pe araci. Umbrele amurgului cresc peste noi. Ia-mi în palme cuvântul și taci... Referință Bibliografică: În palmele tale... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia
ÎN PALMELE TALE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348232_a_349561]
-
ridicase ca la o palmă de pământ și am pus mâna pe sapă. Curăț pomii de ultimele crengi crescute mai dezordonat dar și de cele uscate. Am și un petecuț de vie care trebuie și ea săpată și în plus, aracii. M-am dus să inspectez gardul și am constat că lipsea o porțiune de vreo cinci metri în partea dinspre râpă. Sârma tăiată cu patentul, bucata lipsă făcută sul și plecat cu ea la spinare în timpul nopții. Noroc că am
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
TRECEA O DOAMNĂ MÂNDRĂ PE ALEE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Trecea o doamnă mândră pe alee Și nu știam de ce se fudulea. Dar, când privii sacoșa... ea ducea, Niște araci de... cucurbitacee! Astăzi, când mi-aduc aminte, nu mai pot Să râd de vrejul vostru, măi băieți, C-am luat și eu o palmă peste bot, Văzând așa minuni de... castraveți! Referință Bibliografică: Trecea o doamnă mândră pe alee... / George
TRECEA O DOAMNĂ MÂNDRĂ PE ALEE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366052_a_367381]
-
tatăl lui Albert- începuse să prindă câte ceva din răbufnirile din curtea vecină. Părea stăpânit de un calm imperturbabil, însă, în realitate, întreaga-i ființă devenise încordată. Ca să nu se trădeze luase câteva fire de rafie făcându-și de lucru printre araci, legând chipurile roșiile pe ici pe colo. În urmă cu doua-trei zile se căznise să despice un par, să-i iasă măcar doi araci, în cele din urmă fusese nevoit să renunțe dar nu fară a rămâne înciudat. Acum era
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
devenise încordată. Ca să nu se trădeze luase câteva fire de rafie făcându-și de lucru printre araci, legând chipurile roșiile pe ici pe colo. În urmă cu doua-trei zile se căznise să despice un par, să-i iasă măcar doi araci, în cele din urmă fusese nevoit să renunțe dar nu fară a rămâne înciudat. Acum era mai mult decât mulțumit de hotărârea luată.Se întreba ce ar putea să urmeze, se gândea la diferite moduri în care ar putea reacționa
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
mine mă frământă din toate numai una: Privesc și nu mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci Că merg și te înfig în vie-ntre araci Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul Mai zi și tu o vorbă că m-ai făcut să fierb Dacă ți-aș pune coarne, ai semăna c-un
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
digul gurii ca la o secetă, ci se topesc strop cu strop în suflet, au gustul catifelat al iubirii. Nu se beau în singurătate pentru că iubirea nu-i a gheții sau pietrei. De aurul fluidizat din țâțele pământului, izbucnite pe araci, ori de argintul mărgelelor cazanului, te poți bucura numai în locul în care vin prietenii, căci prieteniei, paharul îi e crainic. Nu mai sunt azi localurile de altădată unde era o atmosferă anume a locului de popas, pe care drumeții și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
cu sobe tencuite în fugă din amestecul paielor cu pământ galbui lipicios și apă scoasă cu căldarea din puțuri, cu vetre în care ardeau alene cu flacără pâlpâindă ciocălăi uscați de porumb, vreascuri rămase de la toaletarea pomilor roditori sau curățirea aracilor din vii, găteje de oțetari sau arbuști pitici. Adierea vântoaselor dinspre lac și cherhana, praful ridicat ca o ecranare a unor mituri despre vajnicii căluți de povară dobrogeni și nu departe, la Ion Corvin și Mârleanu-Dunăreni (cetatea Sacidava) a unor
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
jugul greu! Miluiește-ne pre noi, milostevește-te de noi... ( Rugăciunea este întreruptă de un cântec ce vine din depărtare. Mircea cel Bătrân este surprins. Tace și ascultă.). COZIA Într-un sat îndepărtat O fată s-a aflat! N-a dat Araci la domnie Nici bani la visterie. Pârcălabul nu le știe Când Domnul a venit Sătenii s-au gătit Și frumos i-au primit, Iar fata săracă Domnișorului a început să-i placă Care se topea de dor ... În visul Măriei-Sale
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
MIRCEA CEL BĂTRÂN Războaie de-am purtat Și sânge mult de s-a vărsat, Am făcut să scap această țară, Să nu simtă a jugului povară! COZIA Sânge s-a vărsat Lupte multe ai câștigat, Dar săracul tot a dat Araci la domnie Și bani la visterie. MIRCEA CEL BĂTRÂN Doamne! O viață am luptat, Valahul să nu fie prădat! Osebire să nu fie Între opincă și domnie. COZIA Osebire ai făcut Stunci c穗d de cineva nu ți-a plăcut. Îți
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
ce în ce mai tare de răsună văile. Ostașii se apropie și se așează pe iarbă ceva mai departe, ascultând.). Foaie verde a plopului Ici pe valea Oltului Într-un sat îndepărtat O fată s-a aflat. N-a dat Araci la domnie Nici bani la visterie, Pârcălabul nu le știe. Când Domnul a venit Sătenii s-au gătit Și frumos l-a primit, Iar fata săracă A început să-i placă De Domnișor. Se topea de dor. Ea, fată săracă
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Și Cetății Dâstarului stăpânitor... ( Peste cuvântarea Domnitorului se suprapune cântecul Coziei care coboară dinspre crestele muntelui, acoperind văile.). MEȘTERUL SCRIPCĂ Meștere zidaru! Ascultă! Cozia pe munte cântă! COZIA Într-un sat îndepărtat O fată s-a aflat, Nu a dat Araci la Domnie Nici bani la visterie, Pârcălabul nu le știe, Când Domnul a venit Sătenii s-au gătit Și frumos l-au primit Iar fata săracă A început să-i placă Domnișorului A cărui inimă era cuprinsă de mrejele dorului
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor ascunse prin araci. Singur cu arma atârnată de-un nor arzând în apus Te aștepta să mai vi goală pe marginea visului meu, Învingeți teama, pușca a rămas în inimă sus, Și glonțul ruginit în ploaia lui Dumnezeu. Glonțul iubirii nu întotdeauna ucide
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTOTDEAUNA UCIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346659_a_347988]