107 matches
-
împuternicește pe egumenul și pe călugării de la mănăstirea Sfântul Sava să culeagă o vie de la Copou “pentru că ei au lucrat acea vie până acum”. ― Uite că șirul daniilor nu se curmă, ci curge în voie. Iată-l pe postelnicul Alexa Arapul, care scrie, în zapisul său din 25 decembrie 1610: “Am dat un loc de casă ce e pre Ulița Armenească,... l-am dat sveati mănăstiri... S(vea)ti Sava, în târg în Iași”... ― Citind cele scrise de unii boieri mari
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oameni să-și facă o dugheană cu fața lată de “doi stânjini”. ― În 1714 aprilie 15, îl întâlnim iarăși pe Hrisant patriarhul, care cuvântează din nou: “Facem știre cu această carte a patriarșii noastre pentru casă ce au făcut Anton Arapul buliucbașa cu cheltuiala sa pre locul sfintei mănăstiri Cetățui, unde să cheam(ă) c-au fostu chervăsărie lui Macarie egumenul”. Mai departe, “patrierșia” sa spune că Anton Arapul, fiind străin și locul pe care a făcut casa era “pustiu de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu această carte a patriarșii noastre pentru casă ce au făcut Anton Arapul buliucbașa cu cheltuiala sa pre locul sfintei mănăstiri Cetățui, unde să cheam(ă) c-au fostu chervăsărie lui Macarie egumenul”. Mai departe, “patrierșia” sa spune că Anton Arapul, fiind străin și locul pe care a făcut casa era “pustiu de câtăva vreme, nefăcându nice un folos sfintei mănăstiri”, trebuie să dea “câte un bezmen de ceară pre tot anul la sfânta mănăstire”. Și asta cât va trăi el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fămeia lui” și feciorii. După aceea, “să rămâie iară la m(ă)n(ă)stire locul și casăle”. ― Cred că ai băgat de seamă, fiule, că patriarhul, vrând să arate că este larg la inimă, îngăduie ca la nevoie Anton Arapul cât va trăi să poată vinde casele oricui, dacă nu vor să le cumpere călugării. Lucru mare, fiule. Pentru prima oară, părinte, aflu că pe un loc al mănăstirii Cetățuia a existat o chervăsărie (vamă), dar nu a mănăstirii, ci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mâni, al acestor săptămâni. Bucură-te, floarea mărului, și nu te speria de rod! [1937] * OASPE'fI NEPOFTI' fI Plecară iarăși voievozii daci spre miazănoapte, de unde ne veniră, cu oile și cu bourii. Și ceilalți, cari din răsărit sosiră cu arapi și cu cămile, de asemeni se înduplecară mai târzior, pe seară. Fecioara-n marea zarvă nu se miră că și-a pierdut condurii. Vrea liniște Maria după atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Wanda, Cap de expresie, La mansardă, Seara, La băi de mare din Macedonia, Casa părintească, Port de bărbat, Port de femei, Fată și băiețaș, Port de oraș, O casă, Copii, Țigancă, În așteptare, Frumoasa satului, Fată bulgară, Căpitan de briganzi, Arap, În grădină (coperta pentru versurile lui D. Anghel), Schițe decorative pentru o sală de mâncare: Defilarea (2), Ospățul, Bachanala, Siesta; Aquarele: Pastorală, Din grădina din Luxembourg, Idilă, În doliu, Tip din Macedonia, Moldoveancă, Stil Japonez, Efect (2), Cap, desemn cărbune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pichiu. „Băi, n-o lua aiuarea că ai să sari în aer și te faci îngeraș”, ne avertiză câte unul din noi. Văzând că nu-i nicăieri, eu m-am dus pușcă la părinții lui Sandu, care stăteau pe strada Arapului, o stradă care continua din strada Voinicilor. - Nene Ișoveanu, hai repede că nu-l găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Popa, noi îi ziceam „Nebunu”. Acest Popa era frizer și avea casa și frizeria pe strada Socola, cam vizavi de școala unde învățam noi carte. Livada din spatele casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era bună. Ce bună, era aur curat! Dar cum o făcea doamna Aurica, mama prietenului meu bun, n-o făcea nimeni! Nu știu, ori eram eu prea flămând, sau hămesit, mai degrabă cred că eram prea flămând. Stăteau pe strada Arapului, la numărul 124, într-o casă din cărămidă. Mergeam la ei, doamna Aurica ne așeza la masa de lângă ușă, sau mai degrabă afară, în jurul unui taburet, noi ședeam pe scăunele, nu ne dădea decât câte o felie de pâine. În mijlocul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nani, Dumnezeu să-l ierte și pe el, că a murit și mult necaz ne-a mai făcut! În spatele casei erau cam o sută de ari pe care tata, acum pensionar, a cultivat tot felul de legume. Mai înspre strada Arapului locuia familia Piucă. Aveau o fetiță mai mică decât mine cu vreo doi ani, șatenă cu ochi verzi, cu care noi, adică eu, Țuți și Toader ne jucam fără gânduri urâte, nu știam noi pe atunci de nimic. În spatele casei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le așteptam în colțul străzilor Arapului cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la doi pași, vreun băiat, indiferent dacă era mare sau mic, le adresa vreo vorbă sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a primit propunerea cu o condiție: să-i dea mult să bea"... Din fericire, ne asigură memorialistul, "nu s-a pus acolo nici un bolnav". Datorită unei secete îngrozitoare, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
privesc căte ieșean și îl întreb: Știi tu câte bariere a avut târgul Iașilor? Dacă mă-i lăsa să mă gândesc, am să-ți spun... Așaaa... Să începem cu Bariera Socolei, care se afla la confluența ulițelor Bariera Veche și Arapului de astăzi. Aceasta ședea în calea celor care veneau dinspre Vaslui. Urma apoi Bariera Țuțorei, așezată în calea „Drumului Mătăsii”. Peste pârâul Nicolinei sau Miculinei, cum i se mai spunea, în prelungirea Podului Lung, se proțăpea Bariera Nicolinei. Tot peste
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere! Mâine ne-om învârti pe lângă mănăstirea Socolei Pe acolo unde, începând cu anul 1560 și până în 1803, au viețuit călugărițe. Să ne vedem sănătoși, că de povestit or fi destule! Pe mâine! * M-am oprit anume la intersecția uliții Arapului cu Bariera Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bulevard și spune-mi cum se cheamă strada din fața ta? Se numește Bariera Veche. Și nu ne-am dat noi întâlnire la Bariera Socolei? Ne-am dat! Ai dreptate, dragule. Și unde mai pui că aici în spatele nostru e strada Arapului, care se găsea la vechea bariară a Socolii. Acum putem pleca liniștiți spre Valea Cozmoaiei. Dincolo de pasarelă, intrăm pe strada Trei Fântâni. Urmând “Drumul hoților”, ce ni se deschide în față, depășim botul dealului Căprița și numaidecât ni se deschide
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
etnic. (Totuși, în Kenya, în ciuda prevederii ca "pentru a fi ales președinte, un candidat trebuia să întrunească cel puțin 25% din voturi în cel puțin 5 din cele 8 provincii ..., în 1992, o opoziție divizată i-a permis lui Daniel Arap Moi să devină președinte cu doar 35% din voturi" [The International IDEA Handbook of Electoral System Design, editată de Andrew Reynolds și Ben Reilly (Stockholm: International Institute for Democracy and Electoral Assistance, 1997), 1090]). Sau cele mai importante funcții ar
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
care realizează și bandă desenată western în spațiul românesc, prin transpunerea grafică a romanelor lui Nicolae Frînculescu Colții șacalului și La Sud de Rio Bravo, deținând și premiul Eurocon 5 de la Stresa, Italia, 1980, pentru superbul album În lumea lui Arap Alb).836 În ultimul deceniu al regimului comunist, o nouă generație de artiști care abordează banda desenată se "refugiază" în SF, în contextul în care dispar multe reviste pentru copii, rămânând doar Cutezătorii, Luceafărul copiilor, Luminița și Șoimii Patriei, monopolizate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Boia, Lucian Insula. Despre izolare și limite în spațiul imaginar, Colegiul Noua Europă, Centrul de Istorie a Imaginarului, București, 1999. Deletant, Dennis; Pearton, Maurice, Romania Observed. Studies in Contemporary Romanian History, Editura Enciclopedică, București, 1998. Florea, Sandu, În lumea lui Arap Alb, Editura Sport-Turism, București, 1980. Iordache, Valentin, Epistaxis din hamsii, MJM, Craiova, 2006. Izverniceanu, Dorin, Haiducul Adam Neamțu (des. Adam Moran), Facla, Timișoara, 1985. Khapaeva, Dina; Kopossov, Nicolaï, "Les demi-dieux dela mythologie soviétique. Étude sur les représentations collectives de l
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de cărămidă. Te uiți la ea ca la o piatră căzută din cer. E rușine să plângi În fața copilului tău. Doar strângi din dinți. Ăia câți ți-au mai rămas. La invitația președintelui Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Kenya, Daniel Toroitich Arap Moi, va efectua o vizită oficială de prietenie În țara noastră. Este 2 septembrie și Împlinești patruzeci de ani. E miercuri. Deci, cum nu se poate mai bine. Bătrânul tăietor de lut, obosit, după ce a frământat pământul, zace pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cartela dată de Stat, dreptul la ulei, la zahăr și la biscuiți, când a venit, deci, la rând, spre a i se pune în palmă bucățica de slănină, nu cu mult mai mare decât e poza de pe buletinul de identitate, arapul a înghițit în sec, de i se vedea mărul lui Adam, jucându-i în sus și în jos pe gâtiță, cum joacă limba la balanța electrică, dar el, strângându-și gura cu amândouă palmele, a făcut semn cu fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gras, ba chiar cel mai gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tremuriciul, i-am îndemnat a folosi, toți odată, experiența lui Enea Căpută și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor inițiale (cazul „jidovilor” = uriași, „liftenilor” (lituanieni) = păgâni, „letinilor” = catolici etc.). Pe lângă popoarele vecine (maghiari, secui, sași, sârbi, slovaci, bulgari, turci, ruși, polonezi, ucraineni, tătari, huțuli, lipoveni, țigani), toponimia populară Îi cunoaște pe: abhazi, cerchezi, perși, anatolieni, arabi (În forma „arap”, dar și „sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un butoi si-i dă drumul în mare; fata naște aici un băiat căruia îi pune numele Florian și care, imediat după naștere, dă la iveală puteri uriașe [Florian, Schott]." Împăratul unei țări îi dă împărătesei buruienile aduse de un arap ca să le fiarbă și să le bea. Împărăteasa și bucătăreasa rămân astfel îngreunate, dând naștere fiecare la câte "un coconaș, mai frumos decât tot ce este frumos pe lumea asta, și le puse nume: unuia Dafin și altuia Afin." [Omul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]