216 matches
-
schimbătoare umane; în vreme ce opera, textul scris, este un obiect (sau document) finit, definitiv încheiat, devenit atemporal. Ca urmare, interpretarea a oscilat, în decursul istoriei, între rigoare și libertate față de litera partiturii. Acest raport a evoluat de la o libertate mergând până la arbitrar (în numele expresiei subiective), către un tot mai mare respect față de voința creatorului inițial. Alternativa între extremele - a respecta doar litera textului, rămânând la suprafața unei execuții ce poate fi stearpă, pentru că nu caută relații interne structurale, ci se
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
printr-un ou ne duce cu gândul și la un ou, reprezentat printr-o femeie. N-ar fi rău dacă am gîndi: femeia e un ou, dar o găină e mai degrabă un ou decât o femeie și încă acest arbitrar al esențelor ne-ar deranja cel mai puțin dacă n-am gîndi: prostia asta poate s-o facă și un copil! - ceea ce a și dus la admirația mâzgăliturilor copiilor și a artei primitive." "Ba să spun drept, mie îmi place
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi considerate ca referindu-se la stări de lucruri reale sau imaginare, deoarece, de fapt, așa-zisa referință este reglementată de convenții rigide care fac ca acele stări de lucruri să nu fie decât efectele unui joc iluzionistic cu totul arbitrar”2. Barometrul lui Flaubert și ușița lui Michelet, nu ar vrea să spună, după Barthes, decât atât: „suntem realul”, conotând, prin simpla lor prezență, realismul 3. Interesante și utile în combaterea acestei perspective antimimetice ni se par argumentele lui Antoine
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
geografice, asupra dispariției, modificării, combinării și disoluției anumitor elemente de cultură. Reunirea unor trăsături asemănătoare Într-o arie sau un cerc (Kulturkreis), În jurul unui focar presupus a fi cel de origine, permite evidențierea unor complexe culturale (Kulturkomplexe). Însă doza de arbitrar prezentă În gruparea elementelor presupuse a fi importante, diversitatea hărților alcătuite de apărătorii acestei metode, inclusiv de Leo Frobenius, schematizarea excesivă a mecanismelor și ritmurilor de difuziune, ignorarea dinamicilor de adoptare și de refuzare selectivă a unei inovații au făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea cei care proclamă relativismul cultural sau chiar comunitarismul „aruncă și copilul o dată cu apa din copaie”, acuzând orice comportament civilizat de ipocrizie și arbitrar. Această confuzie se regăsește și În folosirea cuvintelor civil și civilizat: primul insistă asupra legăturii Între indivizi În general, În vreme ce al doilea se referă la respectarea uzanțelor „societății civilizate” (ibidem). Aceeași complexitate domnește și În definiția unei prime forme de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru un ansamblu de caractere a căror variație este În totalitate sau În mare parte de natură genetică, delimitând astfel „aglomerate” de populații. Or, omenirea actuală neconstituind un ansamblu de populații amestecate Închise, orice decupaj prezintă o mare doză de arbitrar. Așa cum subliniază Jean Hiernaux, oricât de interesante ar fi atributele biologice În elaborarea unei tipologii care să măsoare diferența dintre populații, tabloul construit plecând de la aceste date nu constituie un instrument de Încredere pentru a grupa logic populațiile În taxoni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
chiar la impunerea unor semnificații, ci corespunde unei situații În care cel dominat Își acceptă subordonarea și contribuie chiar În mod activ la reproducerea raporturilor care fundamentează legitimitatea acesteia. Întreaga socializare și În special sistemul educativ Încearcă să ascundă acest arbitrar, situație descrisă de conceptul de „necunoaștere”, care desemnează incapacitatea construită social de a percepe arbitrarul și de a-i contesta caracterul natural și legitimitatea. Servitute și emancipare Este semnificativ faptul că Friedrich Hayek (1899-1992) a reluat termenul de servitute În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la Dezastrele războiului de Goya. Portrete de femei șezând din anii 1940 sunt înrudite, în pofida chipurilor schimonosite, cu doamnele în gri și negru ale aceluiași. Ciclul Domnișoarelor de onoare/ Las Meninas este direct legat de capodopera lui Velázquez. Există ceva arbitrar în modul în care Picasso a folosit culoarea. Câțiva pași făcuți dincolo de spațiul expoziției, în acea parte a colecției permanente a Muzeului Guggenheim care adăpostește donația Thannhäuser, te aduc în fața unor tablouri precum Mandolină și chitară (1924) sau Carafă și
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
În limbajul matematic al urbanismului, al cifrelor de control, statisticii, proiecțiilor și ordinelor precise. Ca și În cazul proiectului coloniilor militare, cu care planul urban se asemăna vag, fațada rațională ascundea cu greu oceanul de mizerie, dezordine, haos, corupție și arbitrar pe care Îl aducea după sine”. O posibilă implicație a afirmației lui Stites este aceea că, În anumite Împrejurări, ceea ce eu numesc miniaturizarea ordinii poate Înlocui realitatea. O fațadă sau o zonă mică și ușor de administrat, unde domnesc rânduiala
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar fi fost opus dreptului pozitiv, ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau neștiință, În schimb, secolul al XlX-lea vede În această „rațiune” doar o sumă de reflecții condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept În opinia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
își atinge scopul în măsura în care face cât mai plauzibile sensurile textului, iar dramaturgul cu vocație își adaptează instinctiv textul exigențelor reprezentării scenice. Privitor la critica teatrală, S. subliniază că un comentariu trebuie să fie cât mai puțin împovărat de subiectivism, de arbitrar, spre a putea releva cât mai plauzibil „universul valoric propus de regizor”. Actul critic vrednic de interes nu poate fi decât „precumpănitor științific”, obiectiv, excluzând „poziția favorizantă fie față de text, fie față de alte componente ale spectacolului”. În concordanță cu aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
se vede ce puțin calcul au dovedit Midhat Pașa când au respins propunerile conferenței. "Pesther Lloyd", organul contelui Andrassy, judecă în această privire drept când spune că, odată ce Midhat au recucerit independența Porții, el a deschis din nou era despotismului arbitrar și a pus imperiul în aceeași stare în care se afla în cele din urmă zile ale lui Abdul Aziz. E clar că vremea s-a însărcinat de a da dovezile necesare pentru teoria susținută de cabinetul din St. Petersburg
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tipizant, stihial). Viziunea lui Blaga, rod al meditației lirice, dar si emanație folclorică, este seducătoare și pînâ la un punct convingătoare, mai ales pentru spațiul cultural românesc, dar destul de arbitrară, pentru spațiile mai îndepărtate. Ea are, însă, aceeași doză de arbitrar și grandios ca și clasificările esteticienilor germani discutați de Wellek și Warren, fiindu-le un demn egal. (c) p. 183. Greu de clasificat printre teoriile discutate în acest capitol (de aceea o semnalez abia alei), este, prin vastitatea dar și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
vocabular, gramatică, sintaxă, cod, scriitură etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate ale imaginarului nostru colectiv, imaginea pictată și-a încheiat trecerea de la motivat la arbitrar (în sensul dat de lingviști acestor termeni), a apărut ca necesară organizarea arbitrarului figurativ pe modelul arbitrarului lingvistic. Această iluzie, căci asta este, nu duce lipsă de scuze, dintre care prima este de tip vehicular: modul de difuzare a imaginilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
esență, atunci există o istorie a artei. Și dacă nu? Ei bine, dacă nu, "măgarii purtători de relicve" își fac iluzii. Profesioniștii pasionați de datare, atribuire și documentare vorbesc în numele Științei. Ba chiar consideră de obicei reflecția filosofică drept ceva arbitrar, subiectiv și doctrinar, pe cei ca noi, care-și pun întrebări, drept niște hâtri, iar întoarcerile radicale spre origini drept perspective de survol. N-am putea să le răspundem că tocmai credința lor în Artă le fondează istoria Artei, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tip paradigmatic - pe verticală - cu personajul, pe de o parte, și cu imaginarul operei, pe de altă parte (realizată mimetic sau antifrastic) și sintagmatic - pe orizontală (presupunând raportul cu celelalte nume din text)172. Numele propriu, oricât ar fi de arbitrar, de golit de sens, devine motivat în textul literar. Posibilitatea de analiză a textului literar din perspectiva numelor proprii este justificată prin aceea că au același statut "cu acela al tuturor celorlalte cuvinte ale textului"173. Îndeplinind condiția de semn
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comune, putem conchide că diferențele dintre acestea sunt atît de radicale, încît le contrapun logic și lingvistic, dar le mențin în aceeași categorie, de unități lexicale, situate, e drept, la mare distanță pe o scară de gradualitate de la motivat la arbitrar și de la general la individual. Corelația existentă între aceste două categorii de nume este explicabilă și prin faptul că numele proprii sunt nume de gradul II, constituite pe baza numelor de gradul I, care sunt cuvintele comune. Dobîn direa treptată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt introduse echivocul, enigma, confuzia, misterul. Intimidat până la traumatizare de mediul înconjurător, în care se implică totuși erotic, insul își inventează la întâmplare o lume interioară, în care poate da curs nestăvilit unei vocații a cruzimii și perversității, poate autoatribuită arbitrar, poate reală. Comportamentele fictive sunt ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensația imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
cel pe care maxima Îl proclamă șprofetul prin excelențăț 2, lasă impresia cuiva care, bizuindu-se pe Întâmplări verosimile, caută să descopere cărările viitorului și le urmărește cu perseverență. Dar Sibyllele și acești Bakis 1, Într-un fel cu totul arbitrar, au aruncat și au răspândit În decursul anilor, Întocmai ca În mare, anunțarea și predicția unor catastrofe de toate felurile; dacă se Întâmplă ca unele dintre acestea chiar să se petreacă În realitate, asta nu Înseamnă neapărat că profețiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
încă de tentația unei interogații ceva mai prelungi. Nou-născut al aleatului, contactul insolit se descoperea însetat să dureze și după retezare, ca trupul unui șarpe indescifrabil de întortocheat și lung, a cărui cunoaștere de sine ar fi fost dureros de arbitrar simplificată. Exclamații de surpriză ce se sfia să-și pună prea iute capăt și de agasare exagerată după cuviință se întretăiaseră fără convingere vreme cam de un minut, după care pânza fusese iarăși brusc ridicată și lumina puternică a reflectoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
temei, cât și ca motiv. De aceea Ființa nu poate fi interpretată ca o necesitate absolută, cum se face, în general, în filosofie cu principiul, ci trebuie înțeleasă ca joc, "un joc nobil, jocul cel mai nobil, liber de orice arbitrar", care nu coincide cu hazardul, ci trimite la libertatea care guvernează tot. Ceva poate să fie sau să nu fie și în manifestarea Ființei în fiind se vădește nu necesitatea, ci libertatea jocului. Tot jocul, fără origine și fără limitări
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
valorii acordate de diverse piețe sociale produselor acțiunii pedagogice dominante în raport cu grupul (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977 191) și de capitalul cultural, care include "totalitatea bunurilor culturale transmise prin acțiuni pedagogice și familiale a căror valoare este în funcție de distanța între arbitrariile culturale inculcate în diferite grupuri" (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977). Procesul inculcării, desemnat de Bourdieu drept muncă pedagogică, trebuie să dureze suficient pentru a produce o formație durabilă, respectiv un habitus, obiectivat în gândire, apreciere, acțiune și percepție ale individului
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
habitusul produs este durabil (capabil să genereze pe termen lung practicile conforme principiilor arbitrariului inculcat), transpozabil (capabil de a genera practici conforme cu principiile arbitrariului într-un număr mare de domenii) și exhaustiv (reproduce complet în practicile generate principiile acestui arbitrar cultural). Munca pedagogică generează indisociabil legitimarea produsului și nevoia legitimă a acestui produs, producând consumatorul legitim (dotat cu definiția socială a produsului legitim și cu dispoziția de a-l consuma în forme legitime) astfel ea tinde la nerecunoașterea limitărilor etnice
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
educație care va fi dat copiilor lor. minori 9 Cele 30 de articole ale Declarației Drepturilor Omului includ: a)dreptul la egalitate în fața legii; b) dreptul la prezumția de nevinovăție în cadrul unui proces public; c) dreptul la protejare în fața arestului arbitrar; d) dreptul la protecție în fața interferenței arbitrare în viața privată a unei persoane, în familia și casa acesteia; e) dreptul bărbaților și femeilor la drepturi egale de a se căsători și divorța; f) dreptul la libertatea discursului și la cea
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
tinde să favorizeze activitățile închise, structurate, „acreditate”, nelăsând prea mult loc imprevizibilului și experimentării rodnice; - se privilegiază încorporarea cunoștințelor izolate, secvențiale, cuantificabile, în detrimentul unor competențe de înalt nivel mai puțin decelabile și exprimabile; - evaluarea clasică ascunde un mare grad de arbitrar și este dificil de realizat printr-o muncă în echipă, cooperativă, complementară. Întrebare Dincolo de virtuțile evaluării pentru un ansamblu formativ, se nasc și „servituți” inerente. Ați putea identifica și alte efecte perverse, altele decât cele sugerate mai sus? În vederea conceperii
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]