13,013 matches
-
Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
pământ) își dădeau mâna puțin stânjeniți, la o masă dintr-un local. De telecabinele purpurii care circulau numai noaptea între frunțile noastre. Și de prima ta menstruație. Viața ta de femeie începea ca o dictatură dintr-o țară exotică unde arborii au frunze roșii și ascuțite. Sângele meu a fluturat atunci înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
Detalii Zori luminați doar de lacrimă vin cu aceleași vechi rânduieli cum ar fi pâinea și apa tristețea de fiecare zi cartea împăcarea cu sine o suită pe care o înduri zâmbitor cuprins uneori de o sete amară lângă tine arbori se aprind și se sting în aceeași nemărginire o buburuză brațul ți-atinge în treacăt dâra ei roșie e cea mai frumoasă întâmplare
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
Din această fotografie n-a rămas mare lucru, aproape tot fundalul s-a risipit, persoanele au început să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
răsturnat, și-a făcut apariția de după pânza neagră - Nu mișcați și nici măcar nu și-a semnat opera. Și-a strâns apoi trepiedul, a pus lentilele în cutie, a plecat. Se zărește un crâmpei de cer, inutil, depărtat, dincolo de arbuști ori arbori, ori flori. Poate că e cerul. Ori poate marea. Ori la fel de bine ar putea fi lacrimile fotografului.
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a nopții spre apus:/ văzduhul e confuz pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
-o: Surori ale mele, păsări, Dumnezeu vă susține (vous sustante s.n.), fără ca voi să semănați și să secerați; El vă dă izvoare și gârle ca să beți din ele când sunteți însetate, coline și munți ca să vă găsiți adăpost în ele arbori, înalți ca să vă faceți acolo cuiburile; și fiindcă nu știți nici să coaseți nici să toarceți, tot El vă procură vestmintele trebuincioase atât vouă cât și odraslelor voastre. Creatorul v-o fi iubind pe voi mult de tot, dacă vă
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
un al doilea dig, supraînălțat - retezînd o parte din orizontul pe care s-a plimbat ochiul acestuia. Am încercat a ne obișnui, deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol care o micșorează în
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Cioculescu le-a "descifrat" pe unele cam în felul în care o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin"), Maniu ("Podgoria e roșie, chiotul a rămas/ în amintire umbra ciudat-a unui glas, -/ prin soarele rar cum ar străluci cuvintele/ tăcerea zădărnicește aurul acestui ceas"), Emil Botta ("Puneți mîna/ pe Ucigașul arborilor"). în unele cazuri, nu se poate stabili prioritatea. Vinea i-a anticipat pe unii sau pe alții. A respirat însă aerul tuturor. Într-un stil prea literar și imagé sînt scrise prozele din Descîntecul și Flori de lampă (1925): Cărările
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
profesor de istorie greacă la Universitatea din Tel Aviv, Marta Sordi, profesor de istorie greacă și romană la Universitatea din Milano), politologi și specialiști în relații internaționale (Michael W. Doyle, Robert Gilpin, profesori la Universitatea Princeton, Mattew Evangelista, Universitatea Ann Arbor, Mark V. Kauppi, profesor la Defense Intelligence College de la Washington DC, Richard Ned Lebow și Barry S. Strauss, Universitatea Cornell, Philip A.G. Sabin de la Kings College din Londra, Carlo M. Santoro, directorul Institutului pentru studii de politică internațională din Milano
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
suprafață primește peste zi praful citadin amestecat cu arșița caniculei și zgomotul complex. Anul trecut, în Domenii, ca aproape peste tot pe arterele Bucureștiului, asfaltările în campanii intense, degajând duhoare de bitum încins, au ras încă de prin mai frunzișul arborilor abia înfloriți. Salcâmi și tei și splendide sosii de vanilia s-au scorojit scuturându-se masiv. Toamna i-a surprins în dramatică goliciune, lăsând prin răriș să se vadă peticele din asfalt. în primăvara asta, spectacolul s-a reluat pe
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
aria de concert Ah, perfido). Tremurau toți de frig și nu pleca nimeni, și strigau că nu le e de ajuns. În livada cu măslini nu era frig, deși - noaptea - răcoarea mării poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
ochii deschiși venele deschise/ giganticele hematii și lanțurile ADN ale corpului meu/ cântau/ ca preoții penitenciarelor/ cu moartea pre moarte călcând...// ploua în întuneric și ploaia vorbea cu accent evreiesc...// și-acum vegetez în canicula nopții/ printre scânteuțe volatile și arbori de petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Constantin Țoiu Avenue Foch, nr. 89, pipi irepresibil, după îndelungi căutări în acest cartier de lux, paralel cu bulevardul Câmpiilor Elizee, neavând încotro... Colț cu rue Paul Valery. Amuzant de... sacrilegiu. Loc discret: între doi arbori falnici, multicentenari, înfrățiți, printre care, departe, la vale, pe o peluză tunsă perfect cu numărul zero, văd tineri lungiți la soare în costume de baie sumare. Pornind mai departe, dau de Avenue Victor Hugo, pe care umblu ușurat în fine
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
romantici germani), ca efect al acestei dezlănțuiri "totale". Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din antecamera sînului tău roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de fier ca pe brazii de
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
-nvelesc meticulos cu țărîna neagră le ud cu sîngele/ să aibă cu ce se hrăni pînă cînd încolțesc pînă ies din pămîntul de fier la lumină pînă le dau primele frunzulițe de fier/ apoi mi-e iarăși foame mănînc iarăși arbori beau din nou dîmbovița mă-nvelesc încă o dată cu surîsul monei-lisa". Nici unul dintre magnifici nu-l depășește pe "Nicolae Magnificul" în privința numărului de imagini ce le emite (le "mitraliază"). Spre a evita risipirea acestora într-o zonă aleatorie, autorul aplică strategii
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
românește. De altfel, perspectiva românească lipsește cu totul din judecata criticului de la "Sunday Times". Dar Brâncuși în România este consistent și cu predilecție evocat în eseurile publicate în catalog: Carmen Gimenez, Brâncuși fără sfârșit; Matthew Gale, Brâncuși: un egal printre arbori, oameni, animale și plante; Sanda Miller, Reconfigurând anii formației lui Brâncuși: Hobița, Craiova, București; Alexandra Parigoris, Drumul Damascului; John Wood, Când nu mai suntem copii: sculptura în lemn a lui Brâncuși c. 1913-25; Matthew Gale, Aforisme selectate. Brâncuși a fost
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
către imaginea pietrei, sugerînd un "clasicism" natural: "Aud lăuntric ziua căzînd în săptămîni,/ ca pietrele desprinse prin beznă din fîntîni" (Ziua). Sau: " Mișcarea se încarcă în simțuri; orice rază/ dă timpului o daltă și dalta mă sculptează" (ibidem). Sau: " Spre arbori mă îndrept și nu mai știu/ nimic din piatra încremenirii tale" (Ninsoare sacră). Sau: "și stau cu gîndul, unic obelisc,/ păzit de vasta albă stăruință" (ibidem). Dar viața nu poate fi încatenată nici în "clasicismul" naturii care e piatra, nici
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
traiectul biografic, al celui ce-a cunoscut războiul, refugiul, totalitarismul, depeizarea, criză a cărei imagine apare extinsă asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună dimineața răscruce rea// unde-i dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele// noapte bună cărare a înțelepților/ suferind în pașii împlinirii// nici un proverb nu mai dă rod” Nici un proverb
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Lermontov, și morbidețea lui Dostoievski, și tristețea lui Chopin, și tot ce e al meu, și nu al lor pe deasupra. Numai că grădina spiritului meu n-a fost plivită niciodată. și nici un grădinar nu a îngrijit de ea. De aceea arborii au umbrit pajiștile, bălăriile au supt seva florilor, urzicile au năpădit aleile. Fii tu grădinarul spiritului meu” (p. 146). O fire dostoievskiană își caută zadarnic o modalitate de armonizare interioară a contrariilor. Elanul de început al îndrăgostitului are o puritate
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
cum răstorni dinspre melodii înalte aștri însemnați și nori prăbușiți în pagini albe. Sângeroși sunt sorii azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]