13,069 matches
-
epocii sale fascinate de călătoriile prin lumea largă, înregistrînd cu priviri rapide și pătrunzătoare imagini și evenimente, într-o viziune de factură "simultaneistă" oarecum la modă. O ilustrase încă în ipostaza mai timpurie de poet, în versurile din Lămpi cu arc, din 1919, și Foi de temperatură, din 1920, înscrise limpede în tradiția recentă a unor Apollinaire și mai ales Blaise Cendrars și Valery Larbaud. Nuvelele și romanele sale vor certifica aceeași sensibilitate specială pentru pulsul epocii, a "omului grăbit" să
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
mătăsos (Ah, pietade in tal momento din Ciro in Babilonia de Rossini) sunt puternice repere de artă interpretativă. După cum, intrând mai adânc în teritoriul belcantist specialitatea dintotdeauna a Marianei Nicolesco -, desenul de pe portativ este restituit în substanța lui, printr-un arc sonor de lungime nesfârșită, printr-un cânt abundent în culori și nuanțe. Iată, dacă aria din Roberto Devereux de Donizetti debutează prin impetuozitatea recitativului, artista acordă inflexiuni piangendo cavatinei și încheie sfâșietor cabaletta. Cu același spirit profund analitic, integrator perpetuu
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
cadrul de început, iar "meteorologul" e prima victimă de pe listă... Sutura reticentă e însă responsabilă și pentru un faux pas: personajele au o alură de cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
accident nuclear. Totul este supradimensionat, macroscopat, ca și cum ar fi consecința dorinței plecate din vidul unei inimi neliniștite. Aripi uriașe de beton și sticlă, siluete gigantice reflectându-se reciproc și fractal, ochiuri de apă înmărmurind lumina și, colac peste pupăză, un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe care îl privește de sus, cu un aer de superioritate fizică. Una peste alta, un fragment de New York pus ca santinelă la apus de Paris, ahtiat să
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Constantin Țoiu Mecanicul locomotivei stă pe scaunul basculant cu arc dedesubt, privind înainte pe gemulețul scurt, îngust... Din când în când, întoarce spre noi capul, țeapăn, mișcare de lup. Mașina lui se hâțână cu putere, dezordonată, părându-mi-se un pachiderm pornit la atac. Pe fochist îl cheamă Guriță. Vorbește
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile se dezic de mine”. (Rondel cu trestii) sau în haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-au mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
zic Și trestiile se dezic de mine”. (Rondel cu trestii) sau în haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-au mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren” (A cincea rostire), care
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare însângerate, o roșie lumânare stinsă. Curbat e acum, aplecat spre nu știu unde, și foarte greu de desenat, și gândul meu. Afară, în scuarul cu-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
și acesta-ți mai e pământul făgăduinței... Patimile după Dostoievski Domnul Dostoievski a fost totuși un om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraților Karamazov pentru că și mai și au fost bântuite de patimi surorile Karamazov... Paris. Arcul de Triumf 1 Amiază toridă. Arcul de triumf miroase a subsuoară transpirată de soldat de acum două sau chiar trei veacuri. 2 Ce mai... timpul trece trece de s-o fi oțetit până și parfumul rămas încă de pe vremea mușchetarilor
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
făgăduinței... Patimile după Dostoievski Domnul Dostoievski a fost totuși un om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraților Karamazov pentru că și mai și au fost bântuite de patimi surorile Karamazov... Paris. Arcul de Triumf 1 Amiază toridă. Arcul de triumf miroase a subsuoară transpirată de soldat de acum două sau chiar trei veacuri. 2 Ce mai... timpul trece trece de s-o fi oțetit până și parfumul rămas încă de pe vremea mușchetarilor. Suflarea ta suflarea ta caldă îmi
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care se mișca umbra caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil arc trupul meu juvenil De nerecunoscut în această formă Transcende norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata Lui îmi înșfacă haina Și mă plimbă pe cer Dedesuptul meu îngerii saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți-l arunca pe oricine peste bord. Tu i-ai hrănit și demonul și cutezanța, Negația ce pregătește rodul, Când totu-i calcinat, numai speranța Sub spuze-nflăcărează totul. Ești arcul în detentă, nu latent. Îi expulzezi pe toți de-acasă, Pe cruciați îi duci în Orient, Pe marinari unde e ceața deasă. Terase pentru rodul cel mai scump, Răbdare latinească, sfânt efort, Grădina ta coboară până-n port, Îmbracă-n iederi
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
vină în ajutor, tocmai la timp, cineva din Mitologia Greacă. De fapt, eram cu mult mai atent la mine, cum mă simțeam, cald încă, nu încă de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
s-a jertfit un berbec, mied și vin dulce, apă și făină strâse-n mâna omului. Înfățișarea Zinei acoperă stânca și o schimbare se adaugă călătoriei mele; eram menit să laud lumina, dar sub formula sacră vorbirea corectă nu mai aduce arcul, gura și suflul; în auzul fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele roz a trecut peste arcul ferestrei o dimineață cu o cheie ruginită între dinți năvălește în rama tabloului exersezi imposibilul te mulțumești cu hrana zilnică a absențelor între ziduri cu spărturi la vedere știi la capătul zilei povestea ta sângerează Lecția de dans Cobor din
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
propriile mișcări din cântecele înflorate pe câmp și livezi prindeau contur din iubire. La început lucrurile erau lucruri le foloseam pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream cuțitul tăia carnea vițelului sacrificat toporul despica țeasta, arcul potopea săgeți în pieptul vânatului plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă să pască depărtările și era
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
dacă perfecțiunea nu poate avea copii cum se spune inima mea îți poartă chipul dorian întinerind la fiecare treaptă ți-ar plăcea să locuiești într-un turn gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]