882 matches
-
serios că e dator să mi-l Înapoieze. De fapt, el susținea că l-a vîndut, dar cred că spunea asta numai fiindcă n-avea Încotro. Îl Încolțisem bine!... Șirul indian, pînă atunci de o formă mai curînd aleatorie, se arcui spre punctul de la unsprezece metri, acolo unde Joanna-Jeni hotărîse că va fi centrul și totodată originea Marii Spirale. Examinarea consta din trei etape: preselecția, selecția și selecția finală. Un fel de concurs, În urma căruia trebuia să cîștige cel mai bun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm la dumneavoastră acasă, constată Petrică cu emoție în glas. — Moment istoric, domnilor, zice Sena, dacă n am fi avut pana de benzină, cine știe ce lucruri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
da, am mai zis o dată. Ținând-o în continuare de păr pe gagică, tipul cu favoriți zice la telefon: — Nu, iubito, zice, chiar acum sunt la doctor și se pare că situația nu e prea roz. Gagica închide ochii. Își arcuiește gâtul pe spate și-și netezește părul din mâna lui. Și tipul cu favoriți zice: — Nu, se pare că e deja metastază. Nu, mă simt bine, zice. Gagica deschide ochii. El îi face cu ochiul. Ea zâmbește. Și tipul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
banda asta. Nici măcar pe cea în căruță? La oraș, avem mașini. Atunci, eventual, un Brahms; Simfonia numărul 3, în Fa major, opus 90; în special partea a treia, poco allegretto, să-mi amintesc de-un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe bandă. Lovește scurt cu degetul, închizînd magnetofonul și se retrage. Așază fotoliul cum era mai înainte, după care, ignorînd total prezența celor doi, iese. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știut. Și-apoi, surîde Mihai, mai mult din dorința de-a da replică femeii ce-aș mai putea schimba eu? A, vreți să ziceți că, odată plecate de la noi spre secție, cifrele de producție rămîn bătute în cuie? întreabă Teona, arcuindu-și frumos o sprînceană, dar menținînd tonul rece, dojenitor. Dumneavoastră ați zis-o, nu eu strînge Mihai din umeri, retrăgîndu-se. Vedeți cum umblați cu hîrtia dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De acolo pornea și un braț întins, care se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea și se agita din toate puterile pe spatele mare al grecului, exact ca un satir, ceea ce și era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se ghemui și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu o privire detașată, măsurându-i corpul de sus până jos ca un acrobat care calculează traversele și impacturile unei figuri de gimnastică ce necesită o mare cantitate de echipament complex. Își desfăcu fermoarul pantalonilor cu mâna dreaptă, apoi își arcui șoldurile în față pentru a-și elibera penisul. În vreme ce puneam mașina în mișcare de la semafor, fata îl luă într-o mână, ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a carcasei coloanei de direcție reflectau o duzină de imagini cu fesele ei care se ridicau și cădeau. În timp ce făceam mașina să înainteze cu o sută de kilometri la oră de-a lungul punții descoperite a pasajului superior, Vaughan își arcui spatele și o ridică pe tânără în bătaia farurilor din spatele nostru. Sânii ei fermi scăpărară în cușca de crom și sticlă a mașinii lansată în viteză. Puternicele spasme pelviene ale lui Vaughan coincideau cu trecerea pulsatilă a stâlpilor de iluminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rog? — Îl caută ba ici, ba colo, răspunse femeia. Acu-i aici, în clipa următore nu-i niciunde. Așa-i cu domnul doctor Ranta. — Dar, în momentul acesta, unde-i? insistă Mma Ramotswe. Momentul următor nu mă interesează. Femeia își arcui o sprânceană. — Ați putea încerca la biroul lui. Are un birou aici. Dar cea mai mare parte a timpului și-o petrece în dormitor. — Aha, făcu Mma Ramotswe. Să-nțeleg că domnul doctor Ranta e un afemeiat? — Așa s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de rădăcinile pe care le cunoștea atît de bine. Din cînd În cînd Întorcea capul ca să verifice, În strania lumină roșiatică ce părea să fi pus stăpînire pe noapte, cum marele val creștea tot mai mult, transformîndu-se Într-un munte arcuit de apă și spumă. Ajunse pe culme cînd temuta liniște se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ce trebuie să faci, Brandy se uită la mine când zice asta, ce trebuie să faci e să-l țintuiești pe Ellis la podea ca să nu se poată răni. Cobor într-un minut. Brandy se uită la mine și zâmbește, arcuindu-și puternic buzele Plumbago. — Parker? zice. Asculți? — Vă rog, grăbiți-vă, se aude prin ușă. După ce-l țintuiești pe Ellis la podea, zice Brandy, blochează-i gura deschisă cu ceva. Ai portofel? Trece o clipă. — E din piele de țipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tiptil în casă și se furișă hoțește în dormitor. În comparație cu mobila modestă din locuința mamei, camera în care intrase întruchipa budoarul unei prințese. Privi avidă, cu ochi măriți, lucrurile extraordinare din jur. Se aruncă pe pat și acesta abia se arcui sub apăsarea delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie, rând pe rând, hainele așezate pe umerașe. Tare ar fi avut poftă să se îmbrace cu una din rochiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
subțirel, depunea reale eforturi pentru a ieși primul. Nici nu dorea prea tare acest lucru dar Luana nu-l slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei, undeva, cât mai aproape de Polul Nord. Ema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]