345 matches
-
acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale a brațului ei subțire. Încă arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca pe un fenomen al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș, unde așteptau, stivuite deja spre jertfă, măruntele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știe. Chiar și la inși evoluați, cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva decât ce se vede pe o fotografie trasă la minut. Unii par mai frumoși decât sunt ei în realitate
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
lovesc de vreun colț de mobilă, și culcân-du-mă lângă tine spătarul își schimbă poziția, salteaua se înmoaie iar corpul tău suspină în gângurit de cedru. E momentul, Iolanda, cînd îmi permit să spun că te iubesc, când îndrăznesc să mângâi arcuirea unui umăr, când îmi întind gura cu scopul de a simți pe vârful limbii gustul de pană al părului tău. Tableta de Valium mi-a veștejit gesturile și mi-a aburit ideile fără să-mi paralizeze memoria, este aprilie și
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
vis aproape alb, simplu, auster, l-am simțit pe Enescu acolo. Pe un fotoliu. Era calm și generos. În salon, la parterul casei, în apropierea pianului, stăteau doi artiști, Maestrul și discipolul său, Marin Cazacu și Laura Buruiană. Le priveam arcuirea corpurilor peste violoncel, îmbrățișîndu-l tandru, invocînd și protejîndu-i magia. Nu mai știam cine este prelungirea cui, ascultam și mă bucuram. Seara se topea în noapte, munții solemnii își impuneau conturul printre stele, pe un albastru intens și limpede. Mă gîndeam
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
avut aceeași lungime ca cea a calului, numai că, de data asta, așezat în două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind prin părul creț și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire doar în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și deschise, cu o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
sportive emblematice: fie în viraje spectaculoase pe panta de schi, fie în plină lovitură de rever pe linia de fund a terenului de tenis, fie în amploarea săriturii de la trambulină, proiectat pe cer, cu brațele larg deschise, într-o impecabilă arcuire a corpului. O fotografie ni-l arată la ștrand, în picioare, în costum de baie negru (chilot cu tricou dintr-o singură bucată), alături de Margherite von Brentano. Este mic de statură, extrem de suplu, cu mușchii frumos conturați. În altă fotografie
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai adus laptele pe
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
dar nu e nici asfixiant, și oricum nu te înspăimîntă cu strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
spun. Este noapte. El, cu o rază, se rănește încet, de câteva esențe se golește pe sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele în goană râul
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
de artă și psihologia artei. I-au fost de folos totodată sportul, tratatele de anatomie artistică și firește performanța. A fost atlet, campion la juniori, apoi la probele pentru tineret și a dobândit titulatura pe plan național. Armonia trupului călit, arcuirea, forța și frumusețea sa l-au inspirat de aici încolo. Aproape o odisee de care e dominată foaia sa de parcurs artistic. Dar mă contrazice. Nu e de acord cu ceea ce cred eu. Crede mai degrabă că este drumul unui
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
și trezie - sufletul cine aruncă vrăbiile deasupra orașului? unde cresc tălpile miriapozilor cu tălpi de înger și, mai ales, unde cântecul mierlei aduce speranță când totul devine negura din care ieși pentru o clipă, pentru ca privirea să-ți fugă spre arcuirile ramurilor? mestecenii cântă în nervurile omului ca într-o biserică simplă. în ea, îngerii fără tălpi primesc azima curată a viselor oamenilor când în rugăciune, pleacă fruntea redescoperind pământul în care tremură ca niște fragmente de viață întruchipând zborul unui
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
de viață întruchipând zborul unui copil în jocul său neîntrerupt. acolo mă ascund, atunci când prin mâna Domnului, devin picătură solidă din coloana creației Lui. reînvăț mișcarea gândului de fiecare dată. este alta, și alta, și alta, sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin întreaga mea ființă? cuvintele mă împresoară, ard. mai târziu, cuminți, se aștern. hălăduiește sufletul între somn și trezie. poetul, care tot mai așteaptă ca El să împartă darurile, rămâne ascuns după firimitura din tâmpla stângă a Uriașului de
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine zăvorât în paginile cărților cu legende... Nu cumva nebunia îmi joacă feste cu mult mai mari ca până astăzi? Și totuși... Parcă prea mult seamănă... Să fie chiar el? Exact, el trebuie să fie, îl știu acum, după frumoasa arcuire a liniilor spatelui său, după dezinvoltura cu care s-a ridicat dintre maimuțe și își cere dreptul la cunoștințe. Și totuși... oare e posibil, nu cumva mă-nșel? Chiar să fi ajuns el aici, în acest tablou ciudat de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are nici eleganța, nici ornamentația toporului de la Balaia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se lasă așteptate pe trupu-mi cald de patimă și dor ți-ai rătăcit și suflet și nopți întunecate. cuvinte neînțelese ,blestem și agonie tandrețea palmei tale pe jarul tâmplei mele ne regăsim străini în scurgeri de clepsidra și-n tandre arcuiri de căzătoare stele. noi nu mai suntem trupuri,suntem flăcări ne mistuim amarnic în noapte strălucind cenușă noastră va deveni un Phoenix cu zbor întretăiat ,cu aripi de argint. mă risipești că pe-un pumn de nisip pe-un val
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]
-
-o în gheare, Și-o arunca-ntre ei. Că pe-un martor creștin, Într-o groapă cu lei. Nu mai pot vorbi, Deci vorbeste-ma tu Sopteste-mi ce am voie să spun, Si ce nu. Fii bolta palatina, Fii arcuiri de buze, Să nu priceapă hâzii, Cu mințile obtuze! Daca-am să plec o vreme, Rămâi în locul meu, Si apara-ne rostul, Cum ai făcut mereu. Iar de-atipesti o clipă, Când nu mai poți rabdă, Viseaza-ma iubito, Eu
VISEAZA-MA TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363568_a_364897]
-
sale dumnezeiri - o desăvârșire în continuă, permanentă și neîncetată desăvârșire. Recunoștința este o virtute, pentru că este puterea de a recunoaște nimicnicia noastră și este cunoaștere și tensiune ori presiune în cunoaștere, care con �duce la slăvirea lui Dumnezeu. Ea desemnează arcuirea dialogului Dumnezeu-om în ceea ce Biserica sintetizează și rezumă prin formula "dar din dar", concurând la majora formă de viețuire morală, care este respon �sabilitatea persoanei umane, ce tinde către desăvârșire, înveșnicire și îndumnezeire... Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
simțurilor lăsându-mă pradă acelor emoții care, ca niște șerpi uriași îmi cuprind iar și iar inima fizică în felia de timp a iluziilor Inima vie pulsează adevărul pe care mi-l dăruie neîncetat ochiul atunci când fruntea nu mai simte arcuirea menghinelor fricii Este acel adevăr acel unghi de adevăr din piatra unghiulară pe care fiecare o lasă să prindă între brațele blânde siguranța credinței Acolo rămâne mereu: în fundația ființei cu care fiecare cruce defilează printre lumini dăruind la rându
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]