454 matches
-
iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
Și-am mai rămas doar noi, Stingheri, printre istorii, Străini, printre eroi. Sperăm mai fie unul, Să poarte-a crucii lemn, Să spulbere destinul, Și moartea la un semn. Dar El nu se arată, Ca Soarele pe cer, Ori Luna argintată, Ce nopții dă mister. Ș-acum, vrem să-l renască, A noastră pomenire, Din glia strămoșească, Ce-l plânge făr’de-oprire. Doar timpul veșnic poate, Prin file să-i trezească, Ori mutele ei gloate, Prin fapte să-i vorbească
EROII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383524_a_384853]
-
Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare,Voci de zâne despletite;Cheamă-n larg, către abisuri,Rătăciții lupi de mare.Luna falnică iși cerne,Vise, temeri și dorințe;Pe nisipuri argintate,Faldul nopții, se așterne.... V. ADES, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Ades ai stat de veghe La margine de ape; Te-au sărutat, în noapte, Un val și-un pescăruș. Nisipul ți-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși albele cometeSă-mpodobesc veșmântulMagicei dimineți.Sunt zbor printre planete,Un pumn de praf albastru;O clipă de visare,Galaxic vagabond.Am aripi de mătase,Cu râuri argintate;Mă-nvăluie dorințaDe zbor prin Univers.... XXIII. MĂ IARTĂ, MAMĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. Mă iartă, mamă, Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig, În mine-i Polul Nord! De plec spre
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
loc, nutrind un soi de imperceptibilă speranță - dar când ajunse la locul cu pricina, căzu în genunchi, lăsând să-i scape un geamăt răgușit. Vântul capricios se distra cu o cutie de răcoritoare și, de fiecare dată când fundul ei argintat reflecta razele soarelui ce începuse să apună, arunca scânteieri violente. O simplă cutie de răcoritoare! Fusese ultima și zadarnica lui speranță de salvare: o cutie de răcoritoare ce se răsucea pe loc - o dată, și încă o dată... O privi îndelung, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
emită o melodie gravă, care i-a umplut drumul până acasă. Fluturii de noapte văratici au intrat și au ieșit toată noaptea pe geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca Într-o reverie mistică, holdele argintate - iar el a stat treaz, În bezna limpede. SEPTEMBRIE Amory și-a ales un fir de iarbă și a Început să-l ronțăie științific. - Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se dumirească.. Că fost-au prinși și duși pe dată Și-unde credeți c-au ajuns? La fată! Dar, lângă ea... ce pot să spun... O namilă de Căpcăun!!! Era stăpânu-atotputernic Și toți îl ascultau smerenic! Dădu poruncă, de pomi argintați, Să fie, cei intruși, bine legați!! Cum de-i văzu mezina-surioară Credeai că se născuse-a doua oară! S-au sărutat, de-mbrățișat nu prea Căci ei aveau la mâini povară grea! Și-acum... vă rog un lucru, cititori : Nu vă
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești. Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invit�� tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... Citește mai mult
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești.Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate va invita tainic la o călătorie în timp.În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... ÎI. BISERICĂ ORTODOXĂ
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
Să-mi fii și ger, și gheața, și ploaie, și ninsoare în zilele ce ard, și amintirea doare.. Și-n zilele-nghetate, și albe, ale vietii colind duios să-mi fii, pe geana dimineții. Să-mi fii lumină lină, lumina argintata într-o cernita noapte, de smoala-ntunecata. Și când lumini și umbre vor dănțui agale un felinar să-mi fii, strop de lumina-n cale. Să-mi fii și val de mare, care săruta țărmul când mă îmbrățișează prăpastia și
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
văd cum e treaba! Trei gâlgâituri lungi l-au convins că treaba e bună și am pornit! Am trecut și de sat, am luat-o pe digul de la marginea râului și ne-am apropiat de pădure! Basm, nu pădure! Siluete argintate, voaluri de chiciură, întunecimi de peșteră, ghirlande de steluțe, trosnet de gheață zdrobită sub copaci, toate ne-au însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada lacului! - Important, nepoate, e să nimerim coada! Stai să vezi de ce! Privește betonul rece
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Bastionului breslei. Și într-o dimineață, venise rândul familiei Siegel. Cahtarina, fiica starostelui (de-acum - bătrân și bolnav) se-nhămă la sania umplută ochi, iar verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
albastru cum n-am văzut niciodată, parcă era tot cerul copilăriei mele în care zburau păsările paradisului! Georgia, în tot acest timp, îl privea pe magister și îl studia din toate părțile. Un profil deosebit, un nas drept, părul deja argintat îl prindea cum nu se putea mai bine. O dicție aproape perfectă. Mimica feței și gesturile mâinilor erau delicate și bărbătești în același timp. Simți dintr-o dată o milă și o duioșie nesfârșită față de acest personaj. Nu avea de unde să
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri; stînce; văi adînce). Proteza (soluție expresivă tot De din alt timp venind [...]) este mai
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
și pune devreme sau chiar cu urgență, în față, elementul hotărâtor pentru receptarea mesajului poetic. Care, în construcții anastrofice folosite des în vorbirea populară (Duce-m-oi; Duce-l pasul; Strigatu-te-am cu-amare, lung-tînguioase guri, / [...] / O, plînsu-te-am, în sfinte și argintate lire!..., sau: Uită-și mamă, uită-și tată, / Uită-și drumul spre cerúri...), ori nemaiîntâlnite (Ce lumină-mă și doare), poate fi o parte principală de vorbire. Foarte numeroase sunt și ridicările în rang a unor părți secundare de vorbire
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Raza e blândă, duioasă... „Știu, tu nu ești Soarele!”, și lacrimi îi scaldă privirile, multe lacrimi, lacrimi de fericire. “Acel fluturaș de noapte” plânge... pentru el a răsărit un Soare nou, Soarele adevărului. CASTELUL DIN FILDEȘ Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei trăiam emoții pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
aruncă mesaje cu fiori, De grija nuferilor, gerul Pictează-n ape alte dalbe flori. Și bărca-și face lin culoar pe lac, Domol cutreieră prin trestiile mute, Netulburat, un fluierar se-oprește Pe lancea-ngălbenită, cu sunete acute. Cusute gânduri pe-altițe argintate Maluri ascund comori de primăvară- Imperturbabil, frigul, fără grijă, Va șlefui culoarea milenară. Sclipici de-argint adună ramurile joase, Împrăștiind culori de vis pe unda clară; Stăteam și cugetam la mersul lumii, Visam că, poate, Ea, din lac o să apară
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
citez pe Henri Focilllon care, spunea despre marele nostru Grigorescu: "Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiștii francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
Toate Articolele Autorului În curtea casei mele, ninge atât de des că poarta cerului nici nu se mai închide, lăsând să se prelingă, fără vreun înțeles, deasupra tuturor, poeme și colinde. Din zâmbetul luminii se-adună nori hoinari în stoluri argintate mânate de speranță și-n pasul apăsat al urșilor polari, se pierde tot trecutul și n-are importanță! Ca într-o Atlantidă, zăpada mă ascunde de răscoliri străine, de vânturi, de furtuni, doar soarele cuminte și alb poate pătrunde s-
NINSORILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349635_a_350964]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIE TÂNĂRĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vezi stelele cu raze argintate ce lunecă pe frunți de singuratici tei? O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
aplicații de foițe de aur, dincolo de care se află spațiul sacru, rezervat fețelor bisericești, unde se țin odoarele însemnate ale bisericii: sfinte icoane, obiecte de cult de mare valoare din aur și argint, împodobite cu pietre prețioase, evangheliare aurite ori argintate, înrămate în fildeș sau lemn prețios, broderii țesute cu fir din aur și argint, scaune domnești sculptate, adevărate comori de artă... Mă aflu la Putna, piatră de hotar, ce adăpostește mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, prin voia căruia
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]