123 matches
-
să susțină sau să întărească o inferență sau din nou un contra-argument" (J. M. Adam). Relațiile logice între diferitele etape ale raționamentului sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi marcatori de argument (pentru că, deoarece, căci, într-adevăr, ca, chiar, de altfel etc.); (2) conectori argumentativi marcatori de concluzie (deci, atunci, în consecință etc.); (3) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument puternic (dar, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inferență sau din nou un contra-argument" (J. M. Adam). Relațiile logice între diferitele etape ale raționamentului sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi marcatori de argument (pentru că, deoarece, căci, într-adevăr, ca, chiar, de altfel etc.); (2) conectori argumentativi marcatori de concluzie (deci, atunci, în consecință etc.); (3) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument puternic (dar, totuși etc.); (4) conectori contra-argumentativi marcatori ai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi marcatori de argument (pentru că, deoarece, căci, într-adevăr, ca, chiar, de altfel etc.); (2) conectori argumentativi marcatori de concluzie (deci, atunci, în consecință etc.); (3) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument puternic (dar, totuși etc.); (4) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument slab (desigur, cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbitorilor. Identificarea tipurilor de texte se realizează prin apelul la parametri eterogeni, externi și interni, care integrează funcția, finalitatea pragmatică, mărcile lingvistice prin care se atinge scopul ales, tradiția unor texte, ajungîndu-se la inventare neomogene care înglobează discursurile descriptiv / narativ / argumentativ / explicativ etc. (categorii interne) și speciile textuale particulare de tipul scrisoare oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De fapt, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la realizarea unor tipologii ale tipologiilor care au stabilit existența a trei clase: 1) tipologii omogene, cu o bază unică pentru elaborarea unei grile abstracte, distincte de textele concrete (precum cea care distinge, pe baze cognitive, tipurile fundamentale: descriptiv, narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod enunțiativ etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de asemenea mai generale decît fabula. Părțile din text care se referă la ceva general se numesc argumentative. Pasajele textuale argumentative nu privesc un element (proces sau obiect) al fabulei, ci o temă externă. Din această definiție reiese că termenul "argumentativ" trebuie înțeles în sensul lui cel mai larg. Nu doar opiniile, ci și declarațiile cu privire la starea factuală a lumii sînt integrate în această definiție: de exemplu, propoziții ca "apa fierbe totdeauna la 100 grade" sau "Polonia se află în spatele Cortinei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
scris prima dată această carte, acum este o propoziție "depășită", care nu mai este adevărată nici dacă am ține la opinia pe care o exprimă. Fiind atît de dificil să trasăm granițele între opine și fapt, este logic să considerăm "argumentativ" orice enunț care se referă la ceva ce ține de cunoștințele generale din afara fabulei. Expresia "din fericire" făcea parte dintr-o propoziție care este, în rest, descriptivă. Analizînd fiecare rînd al povestirii, am numit rîndurile 11-15 de-scriptive. Însă rîndurile 16-19
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să afirmăm că avem de-a face cu o narațiune, dar nu de tip non- tradițional. Decizia în astfel de situații de graniță se bazează pe ceea ce cititorul hotărăște că ar fi scopul ultim al textului: narativ, declamativ, persuasiv, informativ, argumentativ ș.a.m.d. 1.4. Istorie - text - narație În următoarele capitole ne vom îndrepta atenția asupra celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că și de a explica de ce niciuna dintre ele nu este o solicitare "rezonabilă". Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și mai ales că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
în exces: 1965-1971, 1971-1980, 1980-1987, 1987-1989. Ultima perioadă, intitulată " Sfârșitul dictaturii ceaușiste", își justifica desprinderea de epoca anterioară prin aceea că fusese o "pregătire a înlăturării" regimului, iar pentru Ceaușescu personal, momentul când pierduse "total" sprijinul populației. Finalul nu era argumentativ, ci declamatoriu, mai ales în ultimul paragraf, "Opozanți și disidenți", care miza pe o comparație incompletă și pe rolul persuasiv al repetiției: "rezistența față de regimul Ceaușescu a devenit tot mai accentuată. Atât în străinătate, cât și în interiorul țării se contura
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
200 4.2. Forme de implicit: presupoziții și subînțelesuri / 205 4.3. Lectura unui text-slogan publicitar / 208 5. Formele și incidența conectorilor / 210 5.1. Organizatori textuali / 212 5.2. Mărci ale incidenței unei asumări enunțiative / 218 5.3. Conectorii argumentativi / 221 5.4. Lectura unui peritext jurnalistic <1> / 225 5.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <4> / 229 6. Lanțuri de acte de discurs / 231 6.1. Textul ca structură ierarhică de acte / 231 6.2. Lectura unui afiș
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cum), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, orice-ar fi, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt etc.). Este util să distingem în clasa generală a conectorilor trei tipuri de mărci de conexiune: conectorii argumentativi propriu-ziși, organizatorii și mărcile textuale și mărcile de asumare enunțiativă. În timp ce organizatorii textuali țin în marea lor majoritate de nivelul N4 din schema 3, iar mărcile de asumare enunțiativă mai ales de nivelul N7, numai conectorii argumentativi țin totodată de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de conexiune: conectorii argumentativi propriu-ziși, organizatorii și mărcile textuale și mărcile de asumare enunțiativă. În timp ce organizatorii textuali țin în marea lor majoritate de nivelul N4 din schema 3, iar mărcile de asumare enunțiativă mai ales de nivelul N7, numai conectorii argumentativi țin totodată de structurarea textuală (N4), de asumarea enunțiativă (N7) și de orientarea argumentativă (N8). Cele trei tipuri de conectori îndeplinesc aceeași funcție de legare semantică a unităților de rang diferit (cuvinte, propoziții, grupuri de propoziții și chiar porțiuni mari de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
liniară a elementelor simultane ale unui tablou. Într-un text argumentativ, ei servesc la punerea în evidență a relațiilor dintre argumente și contra-argumente, între teza proprie și teza adversă. (Riegel et alii 1994: 623) Textele descriptive conțin mai puțini conectori argumentativi atunci cînd trimit la un univers preconstruit decît atunci cînd construiesc o reprezentare nouă sau insolită. În acest caz, ele conțin aproximativ tot atîția conectori cît și textele argumenative și explicative. În schimb, în toate cazurile, descrierile conțin în general
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
franceză explică faptul că la conectori (subliniați cu bold) se adaugă particularitățile exclamative (Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un plan de text (cap. 6). 5.3. Conectorii argumentativi Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut propozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca argument cu funcția de a fundamenta sau întări
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
faptul că la conectori (subliniați cu bold) se adaugă particularitățile exclamative (Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un plan de text (cap. 6). 5.3. Conectorii argumentativi Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut propozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca argument cu funcția de a fundamenta sau întări o inferență
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut propozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca argument cu funcția de a fundamenta sau întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă...), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentu că, deoarece, din moment ce, dacă atunci...), dacă ipotetic real și ficțional, cînd ipotetic real, precum și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Publicitate Heudebert) Cu valoare de operator de construire a lumii: T38 Dacă peștii ar putea vorbi, v-ar recomanda HYKRO. T45 DAC-aș muri acolo pe front în primul rînd Tu, Lou, o zi întreagă ai sta mereu plîngînd. • Conectori argumentativi, sau mărci ale concluziei: deci, atunci, în consecință etc. Desigur, este vorba de ERGO-DECI din "Cuget DECI exist" și de ATUNCI al apodozei ipoteticelor: T59 Dacă credeți că pentru a vă cățăra mai bine, suplețea, greutatea mică, rezistența și estetismul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un militar, această alegere apare ca deosebit de puternică. Directiva mai are o caracteristică: ea adoptă structura foarte formală a performativului: "[eu] poftesc". Fie o structură argumentativă globală alcătuită din trei macro-acte printre care explicația (II) joacă un rol fundamental: întărind argumentativ I, ea justifică și face posibil III: I. Refutație <<<<<<< II. Explicație >>>>>>> III. Appel (directiv). Introducerea verbelor la persoana I din e10 a fost pregătită de cei doi determinați posesivi țelul MEU, singurul MEU țel din e9. Referința la persoana întîi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
368-388. - Tzvetan TODOROV: Qu'est-ce que le structuralisme, 2. Poétique, Paris, Seuil, coll. Points, nr. 45, 1968: 77-85. 4. Structura secvenței argumentative 4.1. De la perioadă la secvență Trecem de la o simplă perioadă argumentativă (suită de propoziții legate prin conectori argumentativi) la o secvență argumentativă atunci cînd ne apropiem de un mod de compoziție descris astfel de O. Ducrot: Un mare număr de texte literare, mai ales din secolele XVII și XVIII, se prezintă ca niște raționamente. Obiectul lor este fie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite, a întreba, a ordona, a cere, a enunța etc.), dar și prin conectori argumentativi (deoarece, pentru că, dar, deci etc.) și/sau printr-un lexic marcat din punct de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
puțin completă), ci melanjului, de această dată, de secvențe de diferite tipuri. Relația poate fi numită în acest caz de dominantă, după formula [secv. dominantă > secv. dominată] care va lăsa loc, de exemplu, sublinierii macro-propozițiilor unei secvențe narative prin conectori argumentativi (marcați parantetic): [secv. narativă > secv. argumentativă]. Astfel, în această secvență de debut din Prințesa și mazărea de Andersen, unde povestirea predomină vizibil și unde argumentația subliniază pur și simplu planul textului (notez propozițiile cu litere, ca și în exemplul precedent
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
era plină lumea; [f] însă nu putea ști niciodată dacă erau prințese adevărate; [g] tot timpul i se părea ceva nelalocul lui la ele. [h] Drept pentru care, se întorcea întotdeauna acasă supărat că nu a găsit ceea ce căuta. Conectorii argumentativi subliniază succesiunea celor cinci macro-propoziții narative, determinând următoarea grupare propozițională: [a + b] DAR[c] DECI [d + e] ÎNSĂ [f + g] DREPT PENTRU CARE [h]. Se va observa, cu siguranță, că am renunțat aici la termenul de "suprastructuri" textuale. Difuzată pe
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astfel: STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ [B2] B2.1. Planurile textelor (mai mult sau mai puțin reglate prin genuri discursive) * Planurile fixe (proprii unui anumit gen) * Planurile ocazionale (proprii unui text unic) B2.2. Structurarea secvențială: Nivelul 1: Prototipurile de secvențe * Narativ * Descriptiv * Argumentativ * Explicativ * Dialogal Nivelul 2: Îmbinarea secvențială de bază (care poate fi combinată) * Secvențe coordonate (succesiune) * Secvențe alternate (montaj în paralel) * Secvențe inserate (inserarea) Nivelul 3: Dominanta (care generează un efect de tipologizare globală) * Prin secvența inserantă (care deschide și închide
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
starea inițială a eroului. În acest caz, avem de-a face cu o expozițiune întârziată" (id.). Specificul povestirii lui Andersen nu apare decât în propoziția [c]. Proprietatea obiectului de valoare ("veritabil") apare aici drept o Complicație-Pn2 așa cum subliniază dealtfel conectorul argumentativ DAR. Plecând de la această a doua macro-propoziție pe care o numește nod Tomașevschi dă următoarea definiție: "Pentru a începe o fabulă, se introduc motive dinamice care distrug echilibrul situației inițiale. Ansamblul motivelor care destabilizează echilibrul situației inițiale și care pun
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]