495 matches
-
predau istoria României din secolul XIX, referindu-mă la mentalități, obiceiuri, tradiții, citesc fragmente din Creangă. - E o performanță ce faceți dumneavoastră, având în vedere că proza lui Creangă e foarte greu de tradus, din cauza coloraturii sale specifice, regionalismelor și arhaismelor, expresiilor de factură folclorică, zicerilor paremiologice, cărora e dificil să le găsești corespondențe în limbajul contemporanilor. Și mă refer aici chiar și la contemporanii mei din România, din generația tânără. - Tocmai în stilul operelor sale, foarte particular, constă originalitatea lui
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
a ferit însă instinctiv de caricatură și n-a îndrăznit să imagineze o limbă proprie, paralelă cu limba reală. Lingvistic, Asachi a optat pentru soluțiile de bun-simț, îmbinînd italienismele cu franțuzismele și lăsînd un spațiu larg termenilor de origine slavă, arhaismelor și regionalismelor. Italienizantă în intenție și în realizare, limba poeziilor sale nu rupe brutal cu tradiția, ci încearcă o acomodare cu ea. Contrar lui Heliade, Asachi a știut să se oprească la timp. A scris poezie doar atîta vreme cît
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
cuvintele frumoase", "identificați metaforele din text"), precum și stilul practicat în perioada comunismului, în special în textele encomiastice, ca minimă variație permisă în interiorul limbii de lemn. E în orice caz rezultatul unei educații pentru care "a vorbi frumos" înseamnă a folosi arhaisme, cuvinte prețioase și mai ales metafore. Ciudata pasiune literară se poate observa, de altfel, și în alte interferențe textuale. Am mai vorbit despre titlurile unor declarații parlamentare, adevărate pamflete jurnalistice, în totală contrazicere cu solemnitatea oficială a actului de a
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
și imaginația Laviniei parcă nu are hotar.“ Corect ar fi fost „nu au hotar“. Dar ce banal ar fi sunat! Sub o grindinA de neologisme Pentru un poet nu există restricții în ceea ce privește folosirea lexicului unei limbi. Argoul și terminologia științifică, arhaismele și neologismele îi stau deopotrivă la dispoziție. Cu condiția să facă poezie din ele... ‹ Florin țupu, un maniac al neologismelor, nu ajunge însă niciodată la poezie. Volumul său de versuri Jertfa eutimică (Fides, Iași, 2001) este, încă de la titlu, doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au primit de la Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al poeticii barbiene. De dragul adevărului estetic, Manolescu e tranșant în sugestii: Dacă cele două poezii tipărite în Falanga legionară, Tindă și 1940, poetul le-ar fi putut justifica mai apoi ca ocazionale, fără valoare literară, articolul intitulat Chesat, cu un arhaism turcesc (ca să vezi!), și publicat cu puțin înaintea rebeliunii în ziarul Bunavestire, reprezintă un crez politic prea convingător ca să-l trecem cu vederea. Un veac de istorie națională este pus sub semnul erorilor, mai întâi ale bonjuriștilor de la 1848, apoi
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
clipă, artificiul se instalează ca principiu de bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un cititor normal: "Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul, copilandru, tînăr, frumos, sprîncenat, cu mustața mică și neagră, cu ochi
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
arigrad scumpele blăni din Mosc" (Doamna Chiajna, II). Așa arată fraza nuvelistului Odobescu, la jumătatea drumului dintre descriere și colecție de bizarerii; fiecare cuvînt, cu excepția celor de legătură, reprezintă o raritate lexicală. Nu are importanță dacă termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică, iar sensul cît mai obscur. în cea mai cunoscută dintre scrierile sale, prozatorul ajunge chiar să teoretizeze o asemenea
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
să realizeze astfel o tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
apărută postum), Cârlova inaugurează la noi romantismul de sugestie lamartiniană. Legătura cu literatura franceză,traducerile din Voltaire, îl plasează și în trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
Să observăm că turnura spre basm se produce în chip natural, fără ca unitatea relatării să sufere. Limba lui Sion nu e, de altfel, o românească impecabilă, complet scutită de stridențe, dar este, global, o limbă armonioasă, discret-neologică, folosind însă frecvnt arhaismul și producînd astfel o mixtură lingvistică mai mult decît agreabilă, perfect adecvată unui discurs atemporal. I-a fost dat acestui ingenuu narator, care scria fără efort și fără înflorituri, în stil pedestru, să prelungească descrierea realității din jur pînă la
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
direcția regizorului, scena cu Ipingescu, și, implicit, începutul spectacolului. Acțiune. Este mereu în acțiune. Într-un fel, așa este mutată puțin atenția de la textul atît de cunoscut și se estompează disconfortul real pe care un spectator inteligent îl are neînțelegînd arhaismele ce abundă. Este salvată această parte ce riscă mereu să intre în umbră și plictis din cauza neputinței de a decoda sensul unor cuvinte. Deși mai toți se pretind, vorba ceea, cunoscători, un număr infim de spectatori chiar pricepe ce se
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
o operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de natură lingvistică: a scris o limbă clară, nuanțată, a dozat atent neologismele indispensabile, arhaismele, regionalismele și termenii populari - supunîndu-se regulii formulate de Maiorescu și devenite cu timpul o regulă a Junimii în ansamblul ei. Frazarea atentă și buna-cuviință lexicală se degajă din orice scriere a autorului; înainte de a afla ce vrea Zamfirescu să spună
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul rar și neologism, totul pe fondul unei sintaxe modulate, variate, ductile. Apare astfel și la noi așa-numita „scriitură artistă", dar nu la modul demonstrativ, ușor strident, cum o făcuse Macedonski, ci natural, armonios, ca marcă a unui suflet
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
așadar că împrumutul din franceză a circulat în prima jumătate a secolului al XX-lea mai ales în forma apropiată de origine și polisemantică (a investi); s-a manifestat și o tendință academică de adaptare, bazată probabil și pe existența arhaismului moștenit a învește. În a doua jumătate a secolului, a fost impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
primordial lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
între poetica ilustrată de Theodor Damian și cea cu care, istoricește, ar putea fi pusă în relație, aparținînd poeziei noastre mistic-religioase din interbelic. Pe cînd gîndiriștii exploatau cu fervoare stratul tradiției, etalau cu mîndrie specificul etnic, își ornau lexicul cu arhaisme și regionalisme, bardul în discuție are, dimpotrivă, beția spațiilor transfrontaliere. O insațiabilitate geografică îl frisonează.. Departe de figura sacerdotului ortodox tradițional, cufundat în lectura „vechilor ceasloave”, acest teolog modern, al cărui „călcîi slab” pășește „peste kilometrii Europei”, își dă în
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a insultelor aplicate cu precădere bărbaților (haimana, lichea, hahaleră etc.). Cred că termenul nu și-a epuizat niciodată potențialul ironic, chiar dacă dicționarele noastre moderne (DEX, DU, DEXI) îl înregistrează, sec, între arhaisme (și Emil Suciu, în Influența turcă asupra limbii române, II, Dicționarul cuvintelor românești de origine turcă, Editura Academiei Române, 2010, îl consideră „rar”). Moda jurnalistă actuală e un argument pentru a consemna și în dicționarele curente sensul ironic - persistent, viu - al
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
că președintele Traian Băsescu și-ar vopsi părul. În emisiunea ”Sinteza Zilei” de marți, la vederea unei poze cu Traian Băsescu și Laszlo Tokes, Mircea Badea a reacționat: ”Mă, voi vedeți că Băsescu se vopsește pe floace? Floace reprezintă un arhaism”. Moderatorul de la Antena 3 a fost imediat aprobat de președintele GIP, Mugur Ciuvică: Da, e clar, își vopsește părul”.
Badea: Imaginea care ar arăta că Băsescu se vopsește. Ciuvică aprobă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/50132_a_51457]
-
nostru devine specială: problematica lingvistică îi condiționează opera. Bogăția limbii lui e uimitoare și o depășește cu mult pe aceea a tinerilor Alexandrescu, Bolintineanu ori Bălcescu. Dar, mai ales, limba lui Heliade evoluează spectaculos, de la lexicul popular muntenesc, colorat cu arhaisme, cuvinte slave, grecești ori turcești, la neologismele latine și franceze, apoi la cele italiene. Avînd la îndemînă atîtea disponibilități lingvistice și cunoscînd ca puțini alții limba română, Heliade și-a pus încă de tînăr problema raportului dintre poezie și limbă
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca nu cumva vocabularul să pară totuși monoton. Își asumă însă și riscul supralicitării și al încifrării (adamant în locul lui diamant, ciprin ca să spună crap, nu țigară sau trabuc ci
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
o figură misterioasă, care seamănă izbitor cu Traian Băsescu. Deși fața bărbatului este acoperită de o cagulă, trăsăturile vizibile amintesc de președintele României. "Cică Băsescu a fost la SPA. După ce i-au vopsit floacele alea, floace înseamnă păr, e un arhaism regional. După aia cred că au venit unii cu o idee, domnu' președinte, vă trebuie o cagulă. Atunci a zis, dacă tot m-am mascat, mă duc să-l arestez pe Mazăre... Ăla din spate nu e Băsescu? A zis
Mircea Badea, ipoteză surpriză! Cine se află în spatele reținerii lui Mazăre by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35624_a_36949]
-
arghezian, de natură să-i dezarmeze pe cei care îl traduceau folosindu-se, deseori, de traduceri brute aproximative sau îl simplificau abuziv: „Sunt convocate toate cuvintele limbii, cuvântul de origine latină se învecinează, de exemplu, cu unul de origine slavă, arhaismul cu neologismul, regionalismul alături de cuvântul prețios, argoul cel mai căutat stă în vecinătatea celor mai obișnuite și prozaice cuvinte, făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin cizelate, când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
le prezintă. Sinologii știu foarte bine că limba chineză, prin natura ei, se caracterizează prin privilegiul pe care-l acordă oamenilor de litere de a „crea” și „recrea” cuvinte nestandardizate prin înșiruirea de semne monosilabice provenite din limba clasică, devenite arhaisme și utilizate numai în scris. Astfel, scriitorii (poeți sau prozatori) creionează imagini ce pot fi transpuse în altă limbă numai folosind parafraze complicate, iar chiar și în acest caz fericit, varianta propusă de traducător, căci, în acest caz, fiecare tălmaci
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]