127 matches
-
a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ele. În schimb un fel de poezie lirică are să existe totdeauna, însă caracterul ei nu are să mai fie același pe care-l cunoaștem acum: Strigăturile în special vor dăinui „deoarece tendința românului e către satiră”. Ridicându-se împotriva atmosferei arhaizante care caracteriza culegerile și studiile de folclor și promovând în schimb ideea cercetării complexe care să acorde importanța cuvenită creației contemporane, Densusianu deschidea perspective noi care au dat mai târziu rezultate excepționale întrucât făceau posibilă cercetarea 29 folclorului ca fenomen
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
întoarcerii spre originar. Crescut pe un fond de sensibilitate arhaica, versul exprimă dorul acut de integrare în fire și se individualizează prin lumea descrisă, prin meditația asupra existenței, prin simbolurile de esență folclorica și structura metaforica, ca și prin limbajul arhaizant, ferit de prețiozitate sau livresc. Pe de altă parte, S.-Ț. este cel mai autorizat culegător de folclor contemporan de la românii din Valea Timocului. Prima sa culegere, Poezii populare de la românii din Valea Timocului (1943), conține balade antiotomane, haiducești și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
lui este [+Personal], de cele mai multe ori pronumele semiindependent ăl sau demonstrativul popular ăla. Considerăm că acest relativ este aproape eliminat din limba actuală. În corpusul nostru am identificat un singur exemplu cu de, într-o sintagmă cu caracter fix și arhaizant: În toți anii de trecură, doar din povestirile martorilor la spectacole, ale actorilor și regizorilor care au colaborat cu centrul am aflat câte ceva (...). (Rlib, 6.VIII.2002). 3. TIPARE DE CONSTRUCȚIE Relativele sunt propoziții subordonate introduse prin pronume / adjective / adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Bonete albe. Proza lui B., cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor vechi, își îngăduie o tratare destul de dezinhibată a sursei originare. Informația de arhivă se regăsește îndeosebi în selecția detaliilor de ceremonial și de vestimentație. În pofida unei limbi ușor arhaizante, fantezistă și barocă, acțiunea, condusă cu mână sigură, este dinamică, povestirile sunt concise, lectura agreabilă și antrenantă. Autorul are capacitatea de a reține amănuntul revelator pentru firea personajului, care se definește prin gest și replică, întocmai ca în teatru. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt efectul persistenței în faza veche a românei literare a unei gramatici V2 relaxate (în sensul definit de Ledgeway 2007), specifică varietăților romanice vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
prima ediție critică (1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția Botez are obsesia manuscriselor supuse măsurii mecanice a lui I. Crețu. Șerban Cioculescu o acuză de provincialism și spirit arhaizant. Același critic demască lipsa de deontologie a ediției girate în 1937 de Mihail Dragomirescu, în ciuda strălucitelor note stilistice ale profesorului. Prima sinteză în materie de editologie eminesciană între direcțiile Ibrăileanu - Botez o dă G. Călinescu, acesta despărțindu-se sever de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de evenimente sonore - muzici și/sau ambianțe cu compoziții variate (unele din ele polifonice prin ele însele), suprapuse în
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
se observă la o primă parcurgere a unui număr mai mare de texte - jurnalistice, politice, literare - e oarecum previzibil: limba literară, îngrijită, rămâne de obicei nelocalizabilă, corespunzînd perfect (cu excepția unor calcuri sau a unor rare opțiuni lexicale regionale sau/și arhaizante) celei din texte similare publicate în România. Nota particulară - cea interesantă pentru lingvist - apare însă în textele cu puternice trăsături colocviale. Am vorbit de mai multe ori în această rubrică despre stilul colocvial relaxat al mesajelor (scrise mai ales de
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
citit cam o sută (în general, cele mai cunoscute și vehiculate și în alte limbi) din cele două sute de povești ale fraților Grimm în traducerea lui Dan Faur, reeditată de numeroase ori, care pare în ochii cititorului de azi oarecum arhaizantă și, pe alocuri, românizantă, prin faptul că împrumută formule tipice din basmul popular românesc. Înainte de traducerea lui Dan Faur au circulat multe adaptări și prelucrări, sau, cu un termen folosit deja de Odobescu, „localizări”, cu un corpus destul de redus și
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
stilului-tată, adică a propriului pattern. Ne-o demonstrează, cu ardoare, manierele târzii ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
de un pronume de politețe: "Ați înțeles, ingineri dvs., cum stă devălmășia" (AC 23, 2000, 3). Supraviețuirea în uz și revalorificarea stilistică a acestor construcții se produc probabil sub influența "stilului înalt" propus de textele (mai vechi sau cu intenție arhaizante) pe care vorbitorii le studiază în școală.
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
în marginea unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși", apare, de altminteri, și-n Remember, nuvelă,-n rest, contemporană (și, pe deasupra, berlineză, ce va să zică citadină), - dacă (și cât) se poate numi "contemporan" un paseist nostalgic, retrograd, arhaizant și anacronic ca Mateiu, cel căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
cultă se află însă adesea în mare încurcătură: dacă rostesc ,doi septembrie", riscă să fie acuzați de ignoranță și ,stricare a limbii" de către unii; dacă aleg forma ,două septembrie", aceasta va suna ciudat - în cel mai bun caz prețios și arhaizant - celei mai mari părți din public. Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) decide în favoarea uzului, considerînd admisibile formele de masculin: ,se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi / doisprezece / douăzeci și doi mai" (p.
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
după schimbarea intervenită în anii 1917-1918 și a celor petrecute acolo în ultimul deceniu al regimului țarist. Pentru o mai bună percepere a relatării sale, mai întâi câteva remarci asupra limbajului utilizat. O limbă moldovenească cu iz regional, cu tendințe arhaizante și aproape total lipsită de neologisme. Caracteristică valabilă, de altfel, pentru întreaga manieră de a scrie a povestitorului Sadoveanu, dar subliniată de directa sau indirecta reproducere a modului de exprimare basarabean. O atenție specială merită acordată terminologiei utilizate pentru a
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
dată” (vlg.sisnet.ro/ arhiva/ an 2002); „Nașpa situațiune bibicule!” (computergames.ro/ forum) - pare a fi mediată de reminiscențe din Caragiale. Considerațiune e o variantă prezentă mai ales în formulele de politețe, prin natura lor mai conservatoare, în care trăsătura arhaizantă se convertește în stil ceremonios: „Vă mulțumesc cu multă considerațiune pentru răspunsurile acordate” (indaco.ro); „Asigurîndu-vă de întreaga mea considerațiune, vă doresc sănătate și succese (pdm.moldova.md); ceea ce nu exclude excesul parodic („ca semn al profundei noastre apreciațiuni pentru
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
află acum și el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în spital în urma bătăilor aplicate în familie: "Tatăl n-a binevoit să-și viziteze acolo pruncul" (EZ 2320, 2000, 10).
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
urmă, ceea ce dovedește, oricum, intenția apropierii lingvistice de interlocutor. De fapt, prin textele în cauză se constituie, în momentul de față, o subvariantă a limbajului religios românesc. Acesta cuprinde, cu diferențe semnificative, stilul religios ortodox (cu siguranță cel mai conservator, arhaizant, conținînd numeroase slavonisme și grecisme), cel catolic (clar neologistic, abundînd în împrumuturi latino-romane), greco-catolic și protestant (pentru a nu vorbi decît de limbajele creștine). Textele traduse de baptiști, penticostali sau adventiști se caracterizează printr-un limbaj șocant de modern, dar
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
limbaj șocant de modern, dar și, din păcate, prin excesul de calcuri din engleza americană, prin numeroase erori de sintaxă și stîngăcii de exprimare. Totuși, cîteva eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil pe care acesta nici nu l-ar putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică se poate datora formării unor traducători mai buni
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
Am recitit romanul cu ocazia reeditării în seria de la „Jurnalul Național”, în 2009, când am scris și prefața, fără să am un răspuns la întrebarea neașteptatei lui actualități. Nu e un roman care se citește ușor. Stilul e prețios și arhaizant iar subiectul nu poate fi povestit în două cuvinte. Lumea descrisă e de mult apusă. Ediția din urmă are glose mai la fiecare pagină. E adevărat că romanul lui Mateiu I. Caragiale se numără printre cele mai curajoase din epoca
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
nespecialist. Sursă de inspirație principala pentru stilul foarte voluntarist din Court serpent este Saint-Simon. Evident, nu este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând cont de extraordinară bogăție a literaturii engleze, miracolul englez începe la renaștere, deci puțin înaintea limbii pe care am
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând cont de extraordinară bogăție a literaturii engleze, miracolul englez începe la renaștere, deci puțin înaintea limbii pe care am folosit-o eu, mă rog, nu vroiam Shakespeare, dar cumva epoca și deși traducătoarea a făcut
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Simona Vasilache Despărțit de arhaizantul "-țiune", contribuție e sloganul modernității. De la contribuțiile în bani, pentru construirea sau renovarea vreunui edificiu, la contribuția care scoate din anonimat omul și opera, fie ea literară, civică, politică, ecourile lui "bine e să știi la moarte că o dungă
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]