67 matches
-
de curând cunoștință din Tratatul de pictură al lui Alberti, în 1435. Autorul pune aici în lumină principiile perspectivei lineare, așa cum le stabilise Brunelleschi. Personajele sunt plasate într-un spațiu determinat printr-o riguroasă construcție în perspectivă ritmată de coloane, arhitrave și pavimente. Linii diferite formează o rețea armonică în care dimensiunile decurg una din alta, ceea ce permite construirea unui univers matematic ideal. Înălțimea tabloului, de 58,6 cm, corespunde lungimii unui braț toscan, unitate de măsură a epocii. Pentru artiștii
Biciuirea lui Cristos (Piero della Francesca) () [Corola-website/Science/321942_a_323271]
-
monument sobru, în stil baroc, cu o fațadă îngustă pe latura de vest peste care se înalță un turn-clopotniță. Soclul este înalt, iar pe fațada de vest ies în relief patru pilaștri cu capiteluri dorice, ce susțin un antablament cu arhitravă, decorat cu friză de metope și triglife și sprijinită pe clopoței. Deasupra antablementului fațada are un fronton triunghiular peste care se ridică un turn zvelt, de formă pătrată, cu ferestre în toate cele patru puncte cardinale și deasupra cărora se
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
nișă realizată în stil clasic, asemănătoare celor care adăposteau monumente din Grecia antică. În fața ei se află o scară de piatră cu trei trepte. Două coloane cu capiteluri decorate cu motive vegetale susțin un antablament format din trei registre. Deasupra arhitravei se află o friză cu denticuli, colorată în albastru și având săpată următoarea inscripție: ""JVSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM"". Friza susține un fronton de formă triunghiulară. Interiorul nișei este vopsit în culoarea roșie cu nuanțe portocalii. Bustul îl reprezintă pe împăratul Francisc
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
fată îmbrăcată în costum popular, care poartă pe umăr un ulcior Aleea Restaurației, care ducea spre fântână, a fost flancată de 20 statui din piatră artificială, amplasate câte 10 pe fiecare parte a aleii, fiecare grup fiind unit printr-o arhitravă. Cariatidele reprezintă țărănci din Muscel și Mehedinți, cu ulcioare pe cap, diferențiate după poziția mâinilor. Pe cele 2 pile de zidărie din partea sudică a ansamblului sunt plasate 2 steme, realizate în bronz, ale Municipiului București- cea de la 1879 (stânga) și
Fântâna Modura () [Corola-website/Science/325868_a_327197]
-
dintre cele notabile caracteristici ale palatului: intrarea- un imens arc baroc unui fronton adăpostind Grimaldi(ilustrația 10), memorabil, după cea de la Fontainebleau. Cei treizeci de ce compuneau scările se spune au fost sculptate dintr-un singur bloc de de Carrara. Ambele, arhitrava noii intrări scările de, au fost create de către Antoine Grigho, un arhitect din Como Cunoscut pentru permisivitatea vieții sale private, risipă lui Louis I era de notorietate. În timp ce vizită Anglia în 1677, și-a atras furia regelui Charles al II
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
a fost mai redusă, pietrele potrivindu-se aproape perfect, iar totodată și necesitatea calcarului pentru acesta. Cu timpul o parte din stucaturile din mortar au fost înlocuite cu sculpturi din piatră, calcarul rămânand folosit ca element principal doar pentru stâlpi, arhitrave și acoperisuri. Pentru palate și structuri monumentale, materialul de construcție primordial era piatra, respectiv granitul și marmura. Piatra era adesea șlefuită după fixarea în structură, iar pentru decorarea unor monumente importante utilizau chiar și jaduri șlefuite, sau statuete de marmură
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri dublouri, care se sprijină pe arhitravele șirurilor despărțitoare de coloane. Biserica are o singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii navei centrale. Bolta cilindrică trece la vest în bolta de formă semisferică a apsidei altarului. Navele laterale sunt acoperite cu tavane
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
anul 1948 a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
care o delimitează. Înalte de 5,25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este mai important, în timp ce cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de patru nișe semicirculare și patru dreptunghiulare — dintre care una corespunde intrării de pe muchia de vest. Între nișe, la o distanță de de perete, se găsesc opt coloane de granit roșu de Assuan, surmontate pe un capitel corintian și o arhitravă supraînălțată, care dau acestui ordin o înălțime totală de . El este, la rândul său, surmontat, fără bază, de un mic ordin format din opt coloane — patru de porfir și patru de granit egiptean gri — patru capiteluri compuse și patru capiteluri
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o înălțime totală de . El este, la rândul său, surmontat, fără bază, de un mic ordin format din opt coloane — patru de porfir și patru de granit egiptean gri — patru capiteluri compuse și patru capiteluri neocorintiene, și o a doua arhitravă supraînălțată, la o înălțime de . Cele două ordine combinate ating o înălțime de de la bază până la cupolă. Coloanele nu au nicio funcțiune arhitecturală, ci sunt pur decorative, fiind adăugate după terminarea structurii Mausoleului. Cupola semisferică se ridică la înălțimea de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mausoleul de la Split corespunde lui Hermes Psychopompos, conform unei tematici funerare de așteptat în acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din materiale diverse, susținând capiteluri corintiene, și acoperite de o plăci așezate pe o arhitravă pe fațada exterioară a Mausoleului. Mausoleul lui Dioclețian este comparabil cu alte monumente contemporane cum ar fi Mausoleul lui Galerius de la Salonic (în realitate, fără îndoială un templu al cabirilor), și mai ales Mausoleul lui Maxentius de pe Via Appia din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
placajul de marmură albă și colorată, sculptată sau simplă, din care s-a păstrat o mare cantitate de fragmente. Nu se știe dacă a fost. Bolțile subterane sunt construite ca și zidurile: au partea superioară semirotundă, intrările cu ancadramente și arhitravă de calcar, frumos lucrate, deasupra evidențiindu-se. În cea mai mare parte bolțile sunt rotunde. În urma săpăturilor executate între 1958-1960, s-a constatat că zidul a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
la dificultatea de adaptare a fațadei templului clasic la forma bisericii creștine, cu o navă centrală înaltă și nave laterale mici, ceea ce a fost întotdeauna o problemă. Soluția lui Palladio a suprapus două fațade, una cu un fronton larg și arhitravă, care se întinde deasupra naosului și a ambelor nave laterale, aparent susținută de un singur rând de pilaștri, iar cealaltă cu un fronton mai îngust (lățimea navei) suprapus pe partea de sus a acesteia cu un rând de coloane angajate
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
secolele XIII-XIV și este cea mai veche icoană păstrată în biserică. Iconostasul a fost realizat de meșterii Kyprios, Tommaso Bathas, Benedetto Emporios și Mihail Damaskinos. El conține decorațiuni de marmură, iar majoritatea picturilor (sfinții și cele douăsprezece praznicuri împărătești de pe arhitravă) au fost realizate de pictorul cretan Mihail Damaskinos. Iconostasul este surmontat de un "Hristos Pantocrator" al unui anonim bizantin, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și amplasat în centru și de o serie de picturi ale școlii grecești din
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]