178 matches
-
De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: "Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
le mărturisește și le crede. Și mai întâi mărturisim acele patru puncte în care până acum ne-am împerecheat"”. După această mărturisire, se cer de la împăratul de la Viena, “"privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii"”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Maurras. Tânărul Georges Bernanos a fost și el printre cei ce s-au lăsat captivați de magia virulentului polemist, pentru care a avut cuvinte de elogiu în câteva din scrierile sale. Céline,adept și el al rasismului, spunea că "orice arian trebuie să-l citească". Încurajat fiind de extraordinarul răsunet al cărții sale, la 20 aprilie 1892 Edouard Drumont a înființat, cu sprijinul financiar al omului de afaceri Guérin, si cu colaborarea unui administrator evreu renegat, Gaston Crémieu, devenit Wiallard, propriul
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
Arioald, legenda spune că, printr-o procedură identică celei a mamei sale Theodolinda, regina Gundeberga a avut privilegiul de a-și alege singură noul soț și rege. Alegerea a căzut asupra lui Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul a fost condus de fratele lui Sigismund, Godomar, arian, sub protecția goțiilor împotriva francilor. Acest lucru a adus pe teritoriul guvernat de Theodoric la o întindere impresionantă, dar în 523/524 noul rege catolic vandal Hilderic a închis-o pe Amalafrida și a ucis garda gotică. Theodoric a planificat
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
traducerea tuturor lucrărilor lui Aristotel în latină și armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul răsăritean, pentru arianul Theodoric a fost întotdeauna cumva în exteriorul creștinismului niceean. Theodoric a ordonat executarea lui Boethius în 525. Cassiodorus l-a succedat pe Boethius ca magister în 523. Prăpastia a fost tot mai mare între aristocrația senatorială antică al cărui centru
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși la Hadrumetum după ce au refuzat să devină ariani . În plus, Huneric a ucis mulți membri ai dinastiei hasdinge, de asemenea, i-a persecutat pe maniheiști. A fost succedat de nepotul său, Gunthamund (484-496), precum și din cauza cruzimii sale a fost puțin jelit de vandali. Spre sfârșitul domniei sale, maurii din
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
Tom Lehrer. În 1934, după ce naziștii închiseseră Staatliches Bauhaus în 1933, Gropius a părăsit Germania, unde era absolut clar că urma să devină un "dușman al poporului," conform politicii de stat xenofobe și rasiale a naziștilor, deși era german "pur", arian. Pentru început, între 1934 și 1937 a trăit și locuit în Marea Britanie, fiind implicat în proiectul Isokon. În 1937 se va stabili în Statele Unite ale Americii unde va rămâne până la sfârșitul vieții sale. Imediat va proiecta și construi o casă
Walter Gropius () [Corola-website/Science/299958_a_301287]
-
țintă. Legislația bisericii lui Theodosius a fost desigur limitată la Imperiul Roman. Dincolo de acesta, printre barbarii din vest, care au primit creștinismul în forma Arianismului, în timpul domniei Împăratului Valens, l-au menținut timp de încă două secole. Ostrogoții au rămas Ariani până în 553 d.H.; Vizigoții până la Sinodul din Toledo în 589 d.H.; Suevii în Spania până în 560 d.H.; Vandalii, care au cucerit Africa de Nord în 429, și i-au persecutat furios pe Catolici, până în 530 d.H., când au fost izgoniți de Belisarius
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Belisarius; Burgundii, până la incorporarea lor în Imperiul Franc (în 534); Longobarzii în Italia, până la mijlocul secolului VII - lea d.H. Alaric, primul cuceritor al Romei, Genseric, cuceritorul Africii de Nord, Thedoric cel Mare, Împăratul Italiei, și eroul din Niebelungenlied, au fost Ariani; și prima traducere Teutonică a Scripturilor, din care au rămas fragmente importante, au provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lea d.H. Alaric, primul cuceritor al Romei, Genseric, cuceritorul Africii de Nord, Thedoric cel Mare, Împăratul Italiei, și eroul din Niebelungenlied, au fost Ariani; și prima traducere Teutonică a Scripturilor, din care au rămas fragmente importante, au provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice și militare extreme. Însuși Constantin cel Mare a fost botezat de un episcop arian (Eusebiu de Nicomedia
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
El a rămas la Constantinopol timp de zece ani. În acea perioadă, el a devenit creștin și a primit o bună educație. Contactul cu Eusebiu de Nicomedia, care ținea învățătura lui Arie, l-a făcut pe Ulfila să fie creștin arian. El a fost ordinat și instruit de către Eusebius din Nicomedia, pentru a lucra ca misionar în rândurile goților. Teodoret, în cartea IV, 37, spune că Ulfila considera întreaga controversă ariană ca o chestiune indiferentă, care a fost ridicată de unii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
său au trecut Dunărea și s-au refugiat în imperiul roman, în Moesia inferioară. Vasile Pârvan în cartea sa „Contribuții epigrafice la Istoria creștinismului Daco-Roman”, București 1911, spune că împăratul Constanțius i-a primit bine, căci și el era creștin arian și le-a dat locuință în Munții Balcani. Timp de 30 de ani, Ulfila a lucrat în Moesia inferioară, la poalele lui Haemus. Istoricul Iornandes spune că activitatea lui Ulfila s-a întins până departe și asupra ostrogoților și a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
fost o victorie pentru Roma, deși una costisitoare. Dar aceasta a oprit efectiv avansul goților. Dușmanii lui Stilicho, mai târziu, îi reproșează că a obținut această victorie, profanând marea sărbătoare creștină. Alaric, de asemenea, a fost un creștin, dar unul arian. Soția lui Alaric a fost luată prizonieră, conform relatărilor, după această luptă, deși nu este rezonabil să presupunem că el și trupele sale au fost îngreunate de prezența unui număr mare de femei și copii. După o nouă înfrângere la
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
înconjurătoare - în ținutul strămoșesc al Helderului ("Republica Superioare Heldon" - fondată pe principiile uciderii mutanților și păstrării purității omenirii), găsindu-i rigurozitatea slăbită și coruptă de "Universaliști", pioni ai sinistrei țări a Dominatorilor, Zind, care vrea să deterioreze fondul genetic pur arian al Helderului cu perversiunile hidoase care conduc restul lumii. La chiar primul contact cu ținutul Helderului, locul în care cei veniți sunt testați pentru a li se verifica puritatea genetică, Feric este scandalizat de faptul că mutanților li se permite
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un "exarch", iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii. În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
adepții săi au fost rechemați din exil, fiind exilați în schimb liderii susținători ai Crezului Niceean. Constantin a rămas păgân până în ultimul an al vieții sale (337), doar pe patul de moarte fiind botezat de Eusebiu, episcopul de Nicomedia, un arian. Constantin a mărit numărul provinciilor, diocezelor, prefecturilor. El a venit cu măsuri în domeniul social-economic, tot în încercarea de a stopa criza și a revigora Imperiul Roman. O primă măsură, pentru a asigura mâna de lucru: în 332, l-a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
apoi că viziunile rasiste variază, se transformă, se adaptează diverselor contexte, se reciclează ă pe scurt, se metamorfozează. Dacă pornim de la ipoteza că gândirea rasistă constituie una dintre formele esențialismului, adică ale tendinței de a construi tipuri substanțiale („evreul”, „negrul”, „arianul” etc.) plecând de la diferențe vizibile percepute drept semne permanente și lipsite de ambiguitate ale apartenenței la cutare sau cutare categorie, ceea ce conduce la trecerea de la un aspect fizic distinct la o substanță genetică specifică și, În mod corelativ, la facultăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte”, spunea Pétain), loc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ochii partizanilor unei viziune rasiale asupra umanității, este vorba despre o ameliorare a rasei considerate inferioare, fie ea indiană sau neagră. În schimb, pentru rasa socotită superioară, metisajul este o degradare. Sub regimul nazist, un Mischling, născut dintr-un părinte „arian” și din partenera/partenerul de „rasă evreiască” alacestuia, era privit ca o ființă de categoria a doua, un evreu ameliorat, desigur, dar un german decăzut. În principiu, nu făcea obiectul persecuțiilor, dar era ținut departe de pozițiile considerate onorabile În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
scris cele două opere, de maximă importanță: Contra lui Eunomiu și Despre Sfanțul Duh{\cîte 13}. Sfanțul Vasile dezvolta o teologie adâncă atunci când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu. Se știe că el a polemizat, pe această temă, cu Eunomiu, eretic arian extremist. Acesta din urmă susținea că ființă lui Dumnezeu este nenașterea și că omul, știind ce este aceasta, știe implicit ce este Dumnezeu. Vorbind despre firea dumnezeiasca, Sfanțul Vasile cel Mare afirmă că „este o realitate care trece dincolo de puterea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
cale, fie că este vorba despre „proprietatea privată a mijloacelor de producție”3 sau despre „rasele inferioare, în primul rând evreii”. Fiecare se pretinde „filantrop”, invocă autoritatea științei și își asumă drept misiune reeducarea întregii omeniri creând un „om nou”, arian sau sovieticus 4. Fiecare vizează, de asemenea, să suscite devotamentul entuziast și acte eroice impunând în același timp dreptul și datoria de a ucide. Pe de o parte, intensitatea crimei (camerele de gazare); pe de altă parte, o extindere fără
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1, p. 286. Cuvîntul a fost creat În 1876 de A. Giard. 24. Agnes Brooks Young, Recurring Cycles of Fashion, Harper & Row, New York, 1973; vezi articolul meu „A Corpus for the Body”, În Journal of Modern History, martie 1991*. 25. Arianii puteau pretinde că În Dumnezeu există trei ipostaze, Înțelegînd prin aceasta că există trei substanțe; sabellienii puteau pretinde că există o singură ipostază În Dumnezeu, Înțelegînd prin aceasta o singură persoană; iar monofiziții erau Îndreptățiți să pretindă că În Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Syrdaria, în Uzbekistanul de azi). Doi ani mai târziu, articolul cupricina a fost tradus în suedeză, în Svensk Litteraturtidning (1821), revista romanticilor suedezi uppsalieni, de către profesorul W.Fr. Palmbald. Prin intermediul acestei traduceri au intrat în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
327, 328, 330, 331, 332, 334, 336, 338, 339, 344, 345, 347 aragoneza 239, 289, 305 aramaica (arameica) 109, 111, 169, 170, 240, 255, 256, 260, 292, 334 araucana (mapudungun, mapuche) 220, 241, 318, 320 arheologie 15, 119, 140, 176 arian(a) 136, 152, 290, 295, 296, 303, 312 ario-europeană 138 armeana (hayeren) 55, 111, 116, 137, 142, 144, 145, 148, 149, 153, 154, 164, 239, 241, 297, 309, 318, 320, 323, 325, 329, 334, 337 armonie vocalica 86, 138, 139
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]