288 matches
-
Eutaric, ginerele lui Teodoric și prezumtivul urmaș la tron. Având în vedere cine i-a sugerat lui Cassiodor să scrie această operă, sunt de înțeles și unele caracteristici ale ei, Cronica fiind în mod deschis filogotică, așa încât nu vorbește despre arianism pentru că goții erau arieni, trece ușor peste jefuirea Romei de către goți în anul 410 și înglobează și alte detalii care să corespundă acestei cerințe. Totodată, Cassiodor a scris Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, ca și un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și apoi al fratelui acestuia, regele Reccared. Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele scrieri ale lui Chiril în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident ariene), sau condamnă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de ex. II, 4, PG 73, 293A). Însă Chiril a dezvoltat polemica sa antiariană, susținând deplina divinitate a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palestina. În timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, până în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, Filostorgios era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomius din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate și Sozomen. Istoria bisericească, așa cum am spus, a fost scrisă în grabă, și stilul reflectă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat de R.v. capătă din când în când accente net antidemocratice, antisemite și chiar rasiste, mai ales în paginile de publicistică ideologică și social-politică, unde pot fi întâlnite titluri precum Despotismul democratic și Arianismul românesc. În acțiunea culturală a revistei, orientarea naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia. Astfel, în rubrica „Profeți, luptători, ctitori” apar număr de număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei și culturii românești
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
la sfîrșit întreaga scriere au dăunat întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici sînt reluate și în alte opere din aceeași perioadă. începutul e consacrat polemicii împotriva arianismului care, deși fusese condamnat la conciliul de la Constantinopol și la cel din Aquileia din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sînt consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnat la conciliul de la Constantinopol și la cel din Aquileia din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sînt consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai importante dintre ele, arianismul; în acest scop, Augustin reia multe dintre considerațiile avansate de teologia orientală, mai cu seamă de Părinții Capadocieni, cunoscuți de el probabil doar în traducere latină. Fundamentală este insistența asupra problemei relației dintre Persoanele divine: Dumnezeu este iubire, iar raporturile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. vol. II, t.1, p. 314). Zece ani mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele din patria sa, zguduită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Gallia și Africa. Evenimentele menționate de el sînt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); opera lui este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, despre care avem informații, se limitau să discute despre arianism cu vandalii, el s-a interesat și de chestiunile teologice dezbătute în Orient. Vigiliu dorește să se exprime simplu, ca să fie înțeles de toată lumea; cu toate acestea, din opera lui nu lipsește o anumită coloratură retorică. în ultima carte din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timpul împăraților Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian al III-lea în Occident, adică între 425 și 450. Activitatea sa poetică pare însă anterioară anului 431, deoarece poetul condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a celor Trei Capitole n-a fost, cu siguranță, irelevantă, însă ar fi fost greu de realizat dacă Africa ar fi fost încă sub stăpînirea vandalilor, situație care i-ar fi determinat pe intelectualii creștini de acolo să reia combaterea arianismului, chestiune de-acum depășită. 1. Fulgențiu de Ruspe în cadrul creștinismului african din secolele al V-lea și al VI-lea, Fulgențiu a fost, poate, personalitatea cea mai importantă și mai valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată spre combaterea în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic, iar apoi trecuse la arianism. O parte importantă a predicii lui Fastidiosus conținea argumente contra donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. S-au păstrat doar treizeci și nouă de extrase din opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ginerele lui Teodoric și prezumtivul urmaș la tron. Avînd în vedere cine i-a sugerat lui Cassiodor să scrie această operă, sînt de înțeles și unele caracteristici ale ei, Cronica fiind în mod deschis filogotică, așa încît nu vorbește despre arianism, deoarece goții erau arieni, trece ușor peste jefuirea Romei de către goți în anul 410 și înglobează și alte detalii care corespund acestei cerințe. Cassiodor a scris și Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decît alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu o lungă tradiție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]