51,082 matches
-
o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată de egalitatea pe toată întinderea a glasului ei frumos timbrat și de luminozitatea acutului. Mihaela Stanciu s-
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
făcut o demonstrație spectaculoasă de vitalitate biologică și culturală. Iar această dovadă nu stă doar în faptul că și-a continuat proiectele dinainte enunțate, ci și, sau chiar în primul rînd, în acela că a reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare de pînă acum. Cele două cărți de memorialistică pe care le-a publicat în ultimii ani, în care evocarea și construcția se împletesc la fiecare pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Iulia Alexa Feminismul este un curent de gândire care, în pofida activismului teribil, nu și-a găsit o identitate și o arie de operare în literatură prea clar definită. E existat în America un soi de radicalism literar feminist numit womanism, ce a dat, din fericire, valori de talia lui Alice Walker, sau Toni Morrisson. Pe teren românesc, acest curent de gândire
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
fruntea executivului. Fie că sunt făcute din birou, fie că se limitează la studierea câtorva străzi mai simandicoase din București, estimările date la iveală reflectă realitatea românească a momentului cu aceeași fidelitate cu care un tenor surdo-mut ar cânta o arie de operă. A susține că PSD-ul ar fi votat de 46 sau 47 la sută din electorat înseamnă, în cel mai bun caz, a-ți bate joc de banii finanțatorilor sondajului. După 1992, partidul de guvernământ n-a mai
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
Roxana Racaru Cunoscutul critic Mircea Muthu, cu vechi și constante contribuții în stabilirea dimensiunilor specific răsăritene în aria culturală și literară, ne propune un prim volum dintr-o serie de studii pe "segmentul comparatismului literar/cultural sud-estic". O asemenea întreprindere este cu atît mai lăudabilă, cu cît, în ciuda interesului tot mai crescut în ultima vreme pentru literatura Central
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
un club din București e făcut harcea-parcea, prin telefon, de unul dintre binecunoscuții bătăuși promovați la rangul de "investitor majoritar". În loc să-i trântească aparatul în nas și să-i dea întâlnire la tribunal, penibilul funcționar se apăra behăind cu disperare aria familiarității: "Hai, nea Mișu" (sau Vasi, sau Gigi, sau Nelu), "te rog eu frumos, lucrurile nu stau chiar așa!" Rugăminți fără efect: din studiou, "nea Mișu" (ori Nelu, ori Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
prin travaliu de echipă. În această capodoperă de orologerie, în care muzica traduce direct cele mai fugare nuanțe ale textului dramatic cu o rapiditate amețitoare, acțiunea se desfășoară în cadre scurte, tempourile lente sunt aproape complet izgonite în favoarea celor rapide, ariile largi cu desfășurări melodice lipsesc, iar linia este fragmentată în replici - "un parlando vertiginos" care păstrează însă elanul și plastica melodicității. Spațiul muzical este animat de o infinită varietate de ritmuri, armonii, culori timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul dirijor Adrian Morar a ținut în mână cu eficacitate orchestra; a lucrat minuțios ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile închise, în schimb a înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar în măsuri diferite (polimetrie!!) ca să nu mai vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
Hoffmann. Un poet, învins de zei și predestinat să nu acționeze, ci să scrie, sufere, privească. Cel ce, între altele, la începutul operei, se îndrăgostește de o păpușă cîntătoare. O cheamă, ne amintim, Olympia. Și cîntă o minunată, complicată, rafinată arie de soprană spintă. Trebuie să fii poet ca să nu știi că Olympia e numai o cutie muzicală cu dimensiuni umane și înfățișare așijderea. Asta este cea dintîi morală: simplă, terre-a-terre și fabricată - cum e și Olympia însăși - pentru burghezia în
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
ca pe o iubire-bibelou-de-porțelan). Iar apoi, cînd nu-i mai face trebuință, poate să o uite într-o magazie. Este un rol pe care, știm acum, Olympia îl refuză. De mai multe ori și în mai multe feluri. Vă amintiți aria Olympiei? Cînd ajunge cam pe la trei sferturi, se oprește. Poate că s-a defectat deja. Salvator, Coppelius intervine și învîrte cheia, destinzînd resortul prea întins. Poate chiar o mîngîie pe creștet și/sau îi șoptește o amenințare. Iar Olympia n-
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
pe la trei sferturi, se oprește. Poate că s-a defectat deja. Salvator, Coppelius intervine și învîrte cheia, destinzînd resortul prea întins. Poate chiar o mîngîie pe creștet și/sau îi șoptește o amenințare. Iar Olympia n-are încotro. Cîntă toată aria, chiar dacă efortul o epuizează integral. Dar cînd termină, nu e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce se petrece, în realitate, în mintea Olympiei, pe parcursul minunatei arii și de ce se defectează ea. E posibil ca, în clipa cînd ezită, ea să fi dorit, de fapt, să facă o reverență și să plece în lume pentru totdeauna, alegînd să joace un rol neimpus de nimeni. Sau poate, atunci
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
fost șef de editură (nu vreau să-i dau numele, nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
mai auzi, a evoluat o echipă de interpreți de mâna întâi: Samuel Ramey, celebrul bas american, în rolul lui Filip al II-lea, un artist de mare complexitate, cu o știință remarcabilă a nuanțat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o voce frumos timbrată, plină de sensibilitate și acuratețe în toate registrele. Violeta Urmana a fost o Eboli impunătoare. Aria "O don fatale" a sunat cu o precizie și siguranță de remarcat. Baritonul Carlos Alvarez, un nume nou pentru mine pe scena lirică, cu o voce superbă, a fost un Posa elegant și sobru, evitând, pe cât s-a putut, efectele
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
care o pretinde reprezentarea unei opere wagneriene pe scena din Viena. O operă pe care îmi doream s-o văd de multă vreme a fost Romeo și Julieta a lui Gounod, lucrare emblematică, am putea spune, pentru stilul francez, cu arii și duete de un lirism superb. Din nefericire, noua producție în regia lui Jürgen Flimm și sub bagheta unui mare dirijor ca Marcelo Viotti ne-a dezamăgit profund. Nu sunt un tradiționalist închistat și nereceptiv la înnoirile din teatrul liric
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
Nicolae Balotă, de o privire spiritualistă, capabilă a scormoni în aparențe pentru a atinge esențele inaparente. Radiografia sa evidențiază profunzimile spiritului și acolo unde ele sînt ocultate. Avem astfel a face cu o hermeneutică mereu consecventă cu sine, coezivă în aria sa de acțiune, vizînd semnificațiile ultime la care are simțămîntul că ar putea accede. Esteticul e "desghiocat" cu instrumente care au îndrituirea a o face fără a-l falsifica, adîncindu-l, de fapt, în sine. Neîndoios, un Mircea Eliade ar fi
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
beneficia de norocul de a fi pus în discuție și nu interzis și de a ajunge în primele pagini ale unor reviste din afară. - Nu cred că toți acționau cu un astfel de gând. - Cine făcea gălăgie intra într-o arie de cunoaștere mai largă și pe cuprinsul țării. Nu pot vorbi că s-a falsificat literatura noastră, dar nu pot nega că n-ar fi fost cu putință. Spun aceasta cu ezitare, pentru că, repet, nu știu cum ar fi fost altfel. Noi
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
adâncul lucrurilor. Să ne gândim doar la felul cum comentează adâncirea în ceremonial a lui Mateiu Caragiale și axarea lui pe valori. De felul cum propune în Remember ideea că în această povestire "se moare dar nu se trăiește", atingând ariile de acțiune și de introspecție ale textului. Ideea de scrupul al editorului este de remarcat la atenția de a nu reproduce în ediție Sonet valah, fiind publicat sub pseudonim într-un concurs de sonete și suferind intervenții din partea celui care
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
ca imensul mecanism reprezentat de o economie națională să fie menținut în stare de funcționare timp de un sfert de secol. Pe cît de necunoscuți sunt astăzi acești semi-eroi anonimi, pe atît de celebri au ajuns, fiecare în parte, în aria lor profesională, în matematică, fizică, inginerie ori medicină. O ultimă ciudățenie a acestui grup ciudat: cînd ne întîlnim, fiecare își lasă la ușă reușita socială. Diferitele traiectorii ale existenței fiecăruia se pun între paranteze. Nu suntem însă nici pe departe
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
și de Folclor, președinte (1981-1986) și președinte de onoare (1986) al Asociației Muzeelor de Agricultură din Franța. Numeroase volume ilustrează, în afară de cele citate, îndelungatele sale cercetări în domeniul etnologiei: Economie și înrudire (1975), Arta populară în Franța (1975), Europa ca arie culturală (1978), Povestiri și povești populare din Normandia (1980), Etnologia Franței (1986), Etnologia Europei (1990), Casa rustică: logică socială și compoziție arhitecturală (1991), Tradiția populară (1995), Nunta lui Marko, ritul și mitul pe pământ bulgar (1998). În orele petrecute la
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
și eu îi dau dreptate) că este o greșeală să contăm pe "instrumente" postmoderniste în critica de întîmpinare. Într-adevăr, ce poate fi aceea o recenzie ori o cronică postmodernă? Există, desigur, o factură postmodernă a criticii literare, o nouă arie de preocupări, anumite procedee nefolosite înainte, dar acestea nu trebuie căutate în banalitatea comentariului curent de carte care rămîne ce a fost dintotdeauna: o analiză estetică, mai mult ori mai puțin sumară, dar făcînd din axiologic criteriul decisiv. Aceste lucruri
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
de lucru - reproșul de inconsecvență... Oricum, această vastă sinteză terminologică este un mijloc de informație nu doar pentru specialiști ci și pentru persoanele cultivate din alte domenii dar care au interesul și curiozitatea de a ști mai mult și din aria lingvisticii. Adevărul este că D-ul, indiferent la orice pagină ar fi deschis, reprezintă o mină de cunoștință din care poate învăța oricine ceva nou - chiar și specialiștii în lingvistică ce vor să recunoască cu sinceritate că nu se pot
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
că "patrulaterul roșu", "o asociație din anii '90, a patru partide politice românești de orientare de stînga", este un caz evident de tabù! Credem că listei de noi intrări ar fi trebuit să i se adauge și alte cuvinte din aria lingvisticii care figurează în interiorul unor articole dar nu au statut de articole de-sine-stătătoare sau, măcar, de trimiteri. Este cazul lui incluziune înglobat în corpul articolului hiponim, la fel lingua franca prezent în sabir, guvernor și guvernat în articolul caz, supracompus
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
autorul pare într-o criză febrilă de evenimente și de conflicte literare. Dacă romanul în sine nu demonstrează decât slabe virtuți în această privință - cartea de la Polirom, pe ansamblu și în rama problemelor amintite, dar și ca eveniment important din aria unei culturi foarte interesante, actuale și influente, trebuie pe îndelete citită și analizată. Saul Bellow, Ravelstein, trad. Antoaneta Ralian, postfață de Sorin Antohi, Polirom, 2001, 286 p.
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]