529 matches
-
de FML Principele Johann de Liechtenstein. Lăsându-și cele două unități din față să suporte greul șarjelor cuirassierilor gen.-mr. Christian Wolfskeel, Richepanse a împins Demibrigada 48 Linie către vest pe șosea. Conștient că această rută îl ducea direct în ariergarda lui Kollowrat, și-a așezat cele trei batalioane ale demibrigadei unul lângă altul, cu mici unități care să protejeze flancurile. Auzind focuri de armă spre est, Weyrother a adunat trei batalioane bavareze din coloana lui Kollowrat și le-a trimis
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
000 de austrieci. Flancul drept al general-maiorului Claude Lecourbe s-a ciocnit cu o parte din trupele lui Riesch la Rosenheim la 9 decembrie. La Salzburg, la 14 decembrie, arhiducele a oprit înaintarea lui Lecourbe într-o acțiune reușită cu ariergarda. Într-o serie de acțiuni de la Neumarkt am Wallersee, Frankenmarkt, Schwanenstadt, Vöcklabruck, Lambach și Kremsmünster, însă, în săptămâna următoare, armata austriacă și-a pierdut coeziunea. Richepanse s-a distins în mod deosebit în urmărire. La 17 decembrie, când arhiducele Carol
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Urmărirea forțelor aliate în retragere a fost preluată de Divizia a 2-a Panzer, Divizia I de infanterie motorizată SS și de cele două divizii de vânători de munte. Pentru ca grosul trupelor britanice să poată fi evacuat, Wilson a ordonat ariergărzii să organizeze o ultimă rezistență în regiunea pasului istoric de la Termopile, poarta către Atena. Generalul Freyberg a primit sarcina organizării apărării pasului de coastă, în vreme ce Mackay urma să apere satul Brallos. După luptă, Mackay a declarat: „N-am visat la
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
retragă spre plajele de evacuare, organizând o ultimă rezistență în regiunea Teba. Blindatele germane s-au lansat în urmărirea inamicului, dar au înaintat cu mare greutate din cauza drumului cu pantă pronunțată și a numeroaselor curbe periculoase. După abandonarea regiunii Termopile, ariergărzile britanice s-au retras pe niște poziții defensive improvizate la sud de Teba, unde s-a organizat un ultim obstacol în fața înaintării germane spre Atena. Batalionul de motocicliști al Diviziei a 2-a Panzer a primit sarcina ocolirii prin flanc
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
s-au retras pe niște poziții defensive improvizate la sud de Teba, unde s-a organizat un ultim obstacol în fața înaintării germane spre Atena. Batalionul de motocicliști al Diviziei a 2-a Panzer a primit sarcina ocolirii prin flanc a ariergărzii britanice. Motocicliștii germani au avut de înfrânt doar o rezistență slabă, iar în dimineața zilei de 27 aprilie 1941, primii germani intrau în Atena. La scurtă vreme, în Atena intrau și restul trupelor germane - tancuri, vehicule blindate și infanterie. Germanii
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
germană și rusă, si in poloneză, în pregătire în cehă) • "Oszlik a bál" (apărut în română cu titlul “Va binecuvântez cu gloanțe”, în 1998; scris în 1986, prima ediție: 1990, a apărut și în rusă, în pregătire în germană) • "Utóvéd" (Ariergarda, prima-ediție: 1987, în pregătire în engleză) • "Ki látott minket meztelenül?" (“Cine ne-a văzut în pielea goală?” Prima ediție: 1998, în pregătire în franceză și română) • "Székely Jeruzsálem" („Ierusalimul secuiesc”; prima ediție: 2000, a cincia ediție în maghiară: 2013, publicat
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]
-
persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depășiți numeric, grecii au ținut piept perșilor timp de șapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
acestea, întrucât profeția era destinată lui însuși, acest motiv nu pare suficient pentru a trimite aproximativ 1.500 de oameni într-o luptă pe viață și pe moarte. Cea mai veridică teorie este că Leonidas a ales să organizeze o ariergardă a armatei sale, asigurând retragerea celorlalte trupe aliate. Dacă întreaga armată ar fi părăsit trecătoarea, terenul deschis din spatele Termopilelor ar fi permis cavaleriei persane să-i calce în picioare pe greci. Dacă ar fi rămas toți pe loc, ar fi
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
care trupele aliate și-au găsit sfârșitul (înainte se crezuse că dealul era unul mai mic din apropierea zidului). Trecătoarea de la Termopile era în sfârșit deschisă pentru armata persană, cu prețul a 20.000 de victime în rândul asiaticilor (după Herodot). Ariergarda aliată a fost nimicită, cu pierderi estimate la 2.000 de oameni (incluzându-i pe cei morți în primele două zile). Herodot spune la un moment dat că 4.000 de aliați au murit, dar presupunând că focienii care păzeau
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
parte. Faima bătăliei vine așadar nu din efectul pe care l-a avut în sfârșitul efectiv al războiului, ci din modelul moral pe care l-a oferit spre inspirație lumii întregi. Confruntarea de la Termopile a rămas în istorie datorită eroismului ariergărzii, care, deși condamnată la moarte sigură, a rămas pe poziții. Lupta a mai fost interpretată și ca o confruntare între bărbați liberi, apărându-și țara și libertatea, și armata imperială persană, cu mulți soldați obligați să lupte pentru despot. Deși
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a ordonat atacul pe tot frontul a doua zi. Pe 3 iulie Batalioane 1 și 2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat pana în apropierea Storojinetului, au trecut Șiretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, si au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș. În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigadă 4 Munte a ajuns pe Șiretul Mic impingand înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3 era formată din Divizia 7 Infanterie și Brigadă 2 Munte, Brigadă 8
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Munte au înaintat pana în apropierea Storojinetului, au trecut Șiretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, si au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș. În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigadă 4 Munte a ajuns pe Șiretul Mic impingand înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3 era formată din Divizia 7 Infanterie și Brigadă 2 Munte, Brigadă 8 Cavalerie fiind în rezervă. Brigadă 2 a înaintat spre Molnita, cu Batalionul 15/Grupul 4 Vanatori de Munte în
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Armatei 4. Pana pe 11 iulie, Armata 3 ajunsese pe aliniamentul Cormani - Romancauti cu Brigadă 4 Munte, Romancauti - Climauti cu Brigadă 1 Munte și Kalus - Volskova cu Brigadă 8 Cavalerie. A doua zi, brigăzile de munte au avut ciocniri cu ariergărzile sovietice și spre seară au atins Nistrul în zona Romancauti. Revenind la data de 2 iulie, pe frontul din nordul Basarabiei, Corpul de Cavalerie din componența Armatei 11 a început trecerea în primele ore ale zilei. Brigadă 6 Cavalerie, aflată
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
de 13/14 noiembrie. În afară de cuirasatele "Hiei" și "Kirishima", flota condusă de Abe includea crucișătorul "Nagara" și 11 distrugătoare: "Samidare", "Murasame", "Asagumo", "Teruzuki", "Amatsukaze", "Yukikaze", "Ikazuki", "Inazuma", "Akatsuki", "Harusame" și "Yudachi". Trei alte distrugătoare, "Shigure", "Shiratsuyu" și "Yugure" vor asigura ariergarda în Insulele Russell în timpul incursiunii lui Abe prin apele din zona Insulei Savo, situată la nord de Guadalcanal. Această zonă va fi denumită "Ironbottom Sound" ("fund de mare din fier") din cauza numărului de bătălii și de confruntări. Avioanele de recunoaștere
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
că nu mai putea fi manevrat decât în cerc. După ce s-a învârtit o dată, a tras patru salve către "Hiei", dar nu a mai luat parte prea mult la bătălie. "Yudachi" și "Amatsukaze" au atacat singure cele cinci nave din ariergarda dispozitivului de luptă american. Două torpile de pe "Amatsukaze" l-au lovit pe "Barton" care s-a scufundat imediat cu tot echipajul. "Yudachi" l-a lovit pe "Juneau" cu o torpilă. Motoarele lui "Juneau" s-au oprit, chila i-a fost
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cantitate de combustibil. Flota americană a ajuns în zona Ironbottom Sound în seara de 14 noiembrie și a patrulat în jurul Insulei Savo. Navele erau dispuse în coloană, cu distrugătoarele în față, urmate de cuirasatul "Washington", iar cuirasatul "South Dakota" forma ariergarda. La 22:45 pe 14 noiembrie, radarele de pe "South Dakota" și de pe "Washington" au detectat flota lui Kondo în apropiere de Insula Savo, la aproximativ 18 km. Kondo a împărțit flota în câteva grupuri, unul dintre acestea, comandat de Shintaro
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
au apărat pozițiile i-au făcut pe comandanții germani să creadă că inamicii dispuneau de mai multe tancuri decât se estimase și că aceștia se pregăteau să declanșeze un contraatac masiv. De fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și în același timp puteau bloca orice mișcare spre sud a lui Rupert de oricare parte a Ouse-ului. Pedestrașii, artileria și echipamentele parlamentariștilor au pornit în dimineața de 2 iulie, lăsând cavaleria și dragonii, conduși de Sir Thomas Fairfax, în ariergardă. Pe la ora 9 am, generalii aliați au aflat că armata lui Rupert a traversat și a capturat podul de vase de la Poppleton, și că înaintează către Marston Moor. Pedestrașii scoțieni și parlamentariști, dintre care unii ajunseseră deja la Tadcaster, au
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
la comanda celei de a doua linii, dar colonelul Bartholomew Vermuyden era comisar general al lui Manchester, secund al cavaleriei Eastern Association. Trei regimente de cavalerie scoțiene, numărând 1000 de oameni pe ponei ușori formau o a treia linie în ariergarda lui Cromwell, fiind conduși de Sir David Leslie. Cinci sute de dragoni scoțieni conduși de colonelul Hugh Fraser au fost desfășurați în extremitatea stângă. Centrul, condus de trei generali, niciunul nefiind superior, era format din 14.000 de pedestrași, cu
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
comandat de Sir Thomas Fairfax, cu John Lambert ca secund. El avea cel puțin 2.000 de călăreți din Yorkshire și Lancashire, desfășurați în nouă divizii, precum și 600 de muschetari, cu trei regimente (numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat a fi un obstacol eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
cei ce au fugit s-au arătat tare nevrednici”. Leven și Lord Fairfax au plecat și ei de pe câmpul de luptă, crezând că totul este pierdut. Manchester a rămas acolo, dar numai în fruntea propriului său regiment de infanterie din ariergardă. O singură brigadă scoțiană izolată care fusese în dreapta liniei întâi și formată din regimentele earlului de Crawford-Lindsay și ale vicontelui de Maitland au stat în calea lui Lucas, care a lansat trei șarje împotriva lor. În a treia șarjă, calul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
și Rapidan, apoi către est, lovindu-l pe Lee din spate. Restul corpurilor avea să-l atace frontal pe Lee prin Fredericksburg. Între timp, circa 7.500 cavaleriști ai generalului George Stoneman urmau să efectueze un raid în adâncime, către ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut sub numele de Raidul
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
alte căsuțe, la intersecția dintre bariera Orange și Orange Plank Road. Între timp, a doua forță de peste 30.000 de oameni, conduși de general-maiorul John Sedgwick, a traversat Rappahannockul la Fredericksburg, iar cavaleria lui Stoneman și-a început deplasarea către ariergarda lui Lee. La sud de Rapidan se afla o pădure deasă denumită de localnici "Wilderness" („sălbăticia”). Zona fusese înainte o pădure de foioase deschisă, dar în perioada colonială copacii fuseseră tăiați treptat pentru a obține cărbuni pentru turnătoriile de fontă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
încercat un contraatac cu toate forțele. Între timp, generalul Daniel Sickles, comandantul Corpului III unionist, a observat o coloană confederată deplasându-se prin pădure și s-a hotărât să iasă din linie și să le urmărească. El văzuse de fapt ariergarda trupelor lui Jackson, care s-au desprins și ele. Acțiunea lui Sickles s-a soldat doar cu luarea unui număr mic de prizonieri, dar și cu rămânerea izolat a Corpului XI. În Fredericksburg, Sedgwick și Hooker nu puteau comunica unul
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
retragere deschisă. Lee nu putea încă să se declare victorios, și nici Hooker nu se recunoscuse învins. În momentul maxim al luptelor de la Chancellorsville din data de 3 mai, el i-a cerut din nou lui Sedgwick să pătrundă către ariergarda lui Lee. Acest general a tergiversat din nou atacul până a fost prea târziu. În acea după-amiază, a atacat într-un târziu poziția lui Early (după ce Early o abandonase el însuși din cauza neînțelegerii unui ordin al lui Lee), și a
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]