207 matches
-
nu puteau ridica racla sfintei Filofteia - 10 - 15 oameni - așa de grea se lăsa. Era o pedeapsă pentru acei oameni. Credincioșii apelau și la tradiție, de comun acord cu Costică, îl dezbrăcau în pielea goală, îl acopereau cu frunze de arine, fag, stejar, pe cap îi puneau o coroană, din crenguțe tinere și desculț bătea străzile satului cântând: „Paparudă, rudă/ Vino și mă udă/ Dă, Doamne, o ploaie/Să curgă șiroaie/ Câmpul să-nverzească/ Recolta să crească.” Oamenii ieșeau la porți
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
într-un mod util și plăcut, conform cerințelor europene și a normelor sanitare. Centrul va fi administrat în totalitate de către Asociația Smiles, care va asigura aceleași servicii de calitate pe care le asigură în alte centre din Bihor”, a precizat Arina Moș, directorul ASCO. La eveniment a luat parte și primarul Ilie Bolojan, care a menționat că pentru municipalitatea orădeană acest proiect este unul dintre cele mai importante, deoarece vizează persoanele vulnerabile, a căror îngrijire și reintegrare în societate vor fi
ZÂMBETE PENTRU PERSOANE ÎN DIFICULTATE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367626_a_368955]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ARINA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Numai ce întinsese mâna după ceaiul de verbină care se răcorise când, năvalnic și insistent - “parcă ar da turcii”, își spusese Arina - soneria interfonului începuse
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Acasa > Literatura > Proza > ARINA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Numai ce întinsese mâna după ceaiul de verbină care se răcorise când, năvalnic și insistent - “parcă ar da turcii”, își spusese Arina - soneria interfonului începuse să zbârnâie. Luă o gură de ceai și se ridică să deschidă. În scurt timp, în fața ușii, ca adusă de vântul ce se pornise pe afară, se opri cu răsuflarea întretăiată, Dana. - Ufff - respiră ea precipitat - am
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
vocea ei și se ridică repede de pe scaun, făcând câțiva pași către ușă, nu înainte de a apuca să spună cu viteză superluminică, data la care credea că va reuși să se întoarcă și când anume o va mai suna pe Arina, ce ar fi trebuit să facă aceasta dacă mai apărea vreo problemă pe care ar fi fost nevoită să o rezolve urgent, întrucât ea urma să se ducă și până în satul bunicii, pe care tocmai o externase de la reanimare și
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
-n timp ce potopul de vorbe nu mai contenea, privirile îi rătăceau neliniștite prin încăpere, de parcă ar fi fost în căutarea unui sprijin ce nu se zărea. - Ce bine că mai există și persoane omenoase pe lumea asta! - se auzi Arina replicând, mai degrabă în încercarea de a stăvili hemoragia verbală la care asista. - Ei, daa... credeți că din omenie se duc? Au mai fost și altădată și pe urmă am constatat că bunica nu mai avea nici măcar hainele pregătite pentru
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
ceva, s-o... otrăvesc? - adăugă ea dintr-o dată, cu un ton aparent glumeț, cu care păru că ar vrea să pună punct torentului său de vorbe, în timp ce cu mâna apucase clanța ușii. - Și tu... chiar așa?! - nu-și mai găsi Arina cuvintele. - Nici eu nu știu ce să mai cred și ce să mai spun... că doar acum câteva zile am internat-o pe bunica cu infarct - mi-a adus-o sora mea cu mașina, că se simțea tare rău - dar mama tot
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
trec și eu mai pe seară, pentru că am programul tare încărcat. - Știi bine că i-a fost afectat în condițiile acestea și creierul și apoi, la vârsta ei... putem spune că nu vorbea ea - îi răspunse cu compătimire în glas, Arina. - Știu, știu, dar... Dana tăcu, părând frământată de ceva. - Și cum, mama ta chiar nu a venit să se ocupe de bătrână, când a aflat asta? - încercă Arina să o ajute, reluând discuția. - Ba da, de venit, a venit până la
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
putem spune că nu vorbea ea - îi răspunse cu compătimire în glas, Arina. - Știu, știu, dar... Dana tăcu, părând frământată de ceva. - Și cum, mama ta chiar nu a venit să se ocupe de bătrână, când a aflat asta? - încercă Arina să o ajute, reluând discuția. - Ba da, de venit, a venit până la urmă cu mașina, cu tata - el este mereu gata să-i îndeplinească toate dorințele, însă nu are niciun cuvânt de spus în fața ei - și cum ea se plictisește
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
chip i se așternuse o paloare ușoară. Și dintr-odată, ca niște mici piese de puzzle, scurtele povestiri despre viața și relația sa cu mama - pe care din când în când i le mai relatase Dana - se rearanjară în mintea Arinei într-o imagine completă, o imagine a unui drum lung, abrupt și fără de izbândă, pe care după câte se părea, aceasta pornise de ani de zile, în încercarea de a cuceri imposibilul; iubirea mamei sale. Un gust amar și cunoscut
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
spun cuiva toate astea - auzi din nou tonul acela aparent vesel, cu care Dana se grăbi să încheie discuția. - Ei, lasă că până la urmă o să reușești tu și, așa cum te știu eu pe tine, o să fie totul bine! îi răspunse Arina, cu încurajarea în care nici ea nu credea. - Da, să dea Domnul... La revedere, ne mai auzim la telefon! - și ca un meteor, Dana ieși pe ușă. În liniștea ce învăluia odaia, Arina rămase nemișcată, privind prin fereastră cum norii
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
tine, o să fie totul bine! îi răspunse Arina, cu încurajarea în care nici ea nu credea. - Da, să dea Domnul... La revedere, ne mai auzim la telefon! - și ca un meteor, Dana ieși pe ușă. În liniștea ce învăluia odaia, Arina rămase nemișcată, privind prin fereastră cum norii începuseră să se îngrămădească pe cer, vestind apropierea ploii ce se lăsase atâta vreme așteptată. Un fulger lung despică dintr-o dată, de sus până jos, vinețiul cerului, făcând-o să tresară. Strălucirea aceea
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
precum odinioară, când observase sclipirea metalică din ochii mătușii sale, în momentul în care aceasta râsese de spaima ei. Și cum o mai privise îndelung, așa cum se privește la microscop o amoebă, pentru a nu scăpa cumva, vreuna din reacțiile Arinei, la gluma răutăcioasă pe care o făcuse atunci pe seama ei. Îi spusese, nici mai mult nici mai puțin, că ea nu ar fi fost fiica mamei sale, ci fiica unei țigănci care, în trecere, o lăsase în grija familiei sale
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
suferea de inimă - țintuind-o cu privirile înghețate, precum își fixează șarpele victima. Și în plină zi fierbinte de vară, fiorul acela rece, care îi cuprinsese cu repeziciune tot corpul, înghețându-l... și mama, care fără să observe nimic, râdea... Arina se simți brusc epuizată; împinse cu zgomot ceașca de ceai goală din față sa și, fără a mai face ordine, se ridică să plece către casă. Nu-și mai dorea decât să doarmă; un somn adânc și fără de vise. * -Nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
de vârstă, a bătrânei. Bolnava fusese astfel așezată, încât să poată vedea în permanență fereastra, însă, datorită nivelului la care era situat apartamentul, prin ea nu se mai putea zări nimic altceva în afara unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
chiar și așa, amputată, o conștiință... sau, mai degrabă, ceea ce a mai rămas din ea”. Și imaginea unui trunchi de copac fără ramuri și doar cu câteva resturi de rădăcini, aruncat de o viitură pe un mal pustiu, îi apăru Arinei în minte. “Când ți se taie contactul cu ceea ce știai, cu ceea ce erai și te pierzi în spațiu și timp, rămânând doar un prizonier într-o atât de șubredă carcasă, oare ce mai poți simți?” - se întrebă ea, încercând să
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
semnele se dizolvă treptat în neant, când, mai repede sau mai încet, tot trecutul se șterge și, odată cu el, tot ceea ce știai și doreai, ei bine, atunci s-ar mai putea vorbi despre vreo suferință?” - se întrebă în sinea sa Arina, însă își scutură repede și cu un gest ușor capul, pentru a alunga gândurile care o năpădiseră pe neașteptate și cărora nu-și putea permite să le acorde - cel puțin în acel moment - atenție. Întinse femeii scrisoarea medicală și o
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
doar planta, sau amoeba, care ai fost cândva... de fapt, doar un fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă ce-și croia cu greu drum printre ele. “Oare chiar așa să fie? Trecutul, desaga aceea uzată purtată de fiecare în spinare
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde undeva, în depărtare. Fragment din volumul ”Arina” “Și totuși - își mai spuse - oricum ar arăta drumul, sau drumurile care se deschid în față unui om, pasul ce pornește în acea direcție se poate opri ori-când, motivat de un alt gând, sau poate în așteptarea unui moment mai
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde unde-va, în depărtare. Referință Bibliografică: ARINA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
și mai tare cât și uniforma ponosită, așa cum numai Cioxe o avea. La ce bun să se mai omoare atât cu învățătura? * Albert își simți sufletul ușor încălzit și mintea păru că i s-a mai limpezit. O urmase pe Arina fără convingere, dând urmare unui imbold lăuntric, de care ascultase, fără să-l perceapă însă în vreun fel. Prezența ei părea să fie pentru el ca un balsam. Începu să creadă că nu este singurul cu probleme; poate doar că
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Beletristica > PLEDOARIE - ,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Aproape că nu există persoană care să nu aibă cunoștință de un caz asemănător celui prin care ,,trece,, Arina, ba chiar destul de multe persoane sunt implicate, fie direct, fie indirect într-un asemenea caz. Încercați să înțelegeți mult mai profun trăirile Arinei, decât sunt descrise aici. După această încercare, vă rog să constatați singur/singură dacă literatura, lectura în
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
că nu există persoană care să nu aibă cunoștință de un caz asemănător celui prin care ,,trece,, Arina, ba chiar destul de multe persoane sunt implicate, fie direct, fie indirect într-un asemenea caz. Încercați să înțelegeți mult mai profun trăirile Arinei, decât sunt descrise aici. După această încercare, vă rog să constatați singur/singură dacă literatura, lectura în sine este o pierdere de timp. O melodie, un film ,,lacrimogen,, sau chiar o lectură ne determină să avem trăirile unui personaj, să
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]