176 matches
-
de soare, dar și evantaiele. Acestea din urmă le oferă doamnelor și domnișoarelor o adiere de răcoare în cel mai călduros anotimp al anului. Nu doar funcțional, ci și la modă, evantaiul a fost, dintotdeauna, un accesoriu purtat de regine, aristocrate, burgheze, dar și de femeile obișnuite. Primele evantaie au apărut în Orient, în China. Importate și comercializate în Europa în jurul anului 1500, la Veneția, evantaiele poposesc apoi în Franța, la curtea Caterinei de Medici, fiind aduse aici de parfumierii italieni
EVANTAIUL – CULOARE, DANTELĂ ȘI ELEGANȚĂ ÎNTR-O BAGATELĂ PARFUMATĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378066_a_379395]
-
i se tăia capul, În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut crede că este un civis romanus În Franța: căci, adevărați sclavi, galii 1 parcă nici nu existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum aceștia ar fi fost niște animale și nu se dezonora șterpelind banii burghezilor (a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale au fost de origine engleză nu e deloc neobișnuit pentru mediul colonial În care a trăit. Una dintre ele, Golabi, era de loc din Lahore, iar Madame Allard devenise Bannou Pan Deï (1814-1884), prințesa indiană care va uimi mediile aristocrate franceze, la Saint-Tropez sau la Paris 3. Soția generalului Court, Fezli Azam Joo, devine modelul unei alte excepționale picturi a lui August Schöfft, descoperită recent de Lafont Într-o colecție privată și publicată - mereu pe urmele lui Honigberger- În volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu mai fie considerate nepoetice. Literatura se schimbă după cum vrea ea, nu după cum ne închipuim noi. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: La fanion, București, 1980; Inima de raze, București, 1982; Când memoria va reveni, București, 1985; O lume paralelă, București, 1989; Poeme aristocrate, pref. Marin Mincu, Constanța, 1991; Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piața Universității, București), București, 1992; Singurătatea colectivă, București, 1996; Ruinele poemului, pref. Marin Mincu, Constanța, 1997; Post-ospicii, postfață Ștefan Borbély, Botoșani, 1997; Femeia ascunsă, București, 1997; Grijania, Pitești, 1999
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
alternativă - o probabilitate opțională -, ci o necesitate compulsivă. Andrei Pietraru (Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de lumea științifică cinstită a Occidentului Încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atac Împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate Împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită a rolului Mariei Magdalena În comunitatea creștină timpurie. Rolul acesteia va fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din plăcerea de a dirija existențele celor din jur. Ancorarea în real, realizată prin referirea constantă la evenimente nonfictive - revoluție, mineriade -, este dublată de evaziunea în lumea ideilor, exprimate, uneori inadecvat, de „eroi” ca șoferul
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
cel mai bun prieten al lui, Richard, era deja de doi ani aici și reușise să se infiltreze printre frumusețile din Chelsea, așa că l-a primit pe Ben cu brațele deschise și petreceri din belșug. Ben a cunoscut moștenitoare, mici aristocrate, bogătașe europence, mici celebrități. A mers la sindrofii și a întâlnit persoane despre care doar citise în rarele ocazii când răsfoise revista vreunei iubite, și a stat lângă ele, vorbindu-le de la egal la egal. Cei mai mulți oameni nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-și mascheze gândurile. Eram la Operă, și ca să mă duc la locul meu trebuia să trec pe lângă ea. M-am prefăcut că nu o văd, dar m-a chemat dânsa, fără să bage de seamă că rolul ei de mare aristocrată nu se potrivea cu chemarea: Nu mă mai cunoști, domnule Sandu?" Știam ce va veni imediat și, fără să pot să o opresc, speram să înconjur conversația până ce va începe spectacolul, ceea ce trebuia să se întîmple în câteva clipe. Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Bârlad, s-a pus chestia căilor ferate. Dacă nu mergeam la Bârlad, intram la căile ferate. Dar mătușa mea m-a ajutat să merg mai departe. Mătușă-mea, care era foarte frumoasă, foarte delicată, foarte poetică și, pentru noi "aristocrată", căci numai ea trăia mai bine, mai "înalt" - căci moșul meu era funcționar la căile ferate - mătușă-mea era cineva foarte deosebit și, când venea la Roman, era un eveniment. Eu o iubeam cu un fel de entuziasm, pentru căldura
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dacă n-ar fi vorba de ea, m-aș revolta împotriva unui gust așa de nesărat și a importanței date unui nesăbuit și unei "broscuțe" . . . Dacă Elenei îi convine prințul, bărbăția sa distinsă suprem, a lui Cezar Borgia, mâinile lui aristocrate si incapabile, ruinile palatului și paragina moșiei, dacă are pofta nesănătoasă de a-și uni ființa și averea ei, trainice amândouă, cu acest Maxențiu oarecare, nu are decât să o facă, disprețuind micile aberațiuni de felul celei petrecute . . . Să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat-o pe aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea curvarului rege Carol. Fosta frumusețe fragilă și exotică a Bucureștiului frivol, petit Paris, de pe vremuri, fosta aristocrată și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în palatul ei încărcat de păpușile gigantice ale commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un hidroavion ascuns în subsolul palatului, este un alt episod rocambolesc din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bunele oficii ale fermecătoarei se pregăteau să-i pirograveze cooperatorului alte linii de destin, îmbunătățite, pe pieile ferfelițite ale labei și ale degetelor spatulate. Din sperietura glisării bruște a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din administrația țării, el a urcat în pas de paradă treptele puterii, fără a cunoaște ezitările ambiției, neliniștile eșecului, incertitudinile destinului. "Acest patrician rasat, notează un observator avizat, născut într-o familie influentă, bogată și extrem de conservatoare, căsătorit cu o aristocrată, dăruit cu toate harurile, ajutat de sorți, reprezintă cel mai simbolic produs al clasei conducătoare".327 El deține toate datele pentru a deveni un individ sortit unei funcții de prestigiu fiind, tocmai de aceea, privat de prestigiul persoanei, de charisma
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru adevăr - care este Hristos...”. Multă vreme s-a crezut că această scrisoare de consolare a fost adresată Gallei, fiica senatorului-patrician Symmachus și cumnata marelui Boețiu. În realitate, ea este dedicată surorii acesteia, Proba. Trăind în feciorie consacrată Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin, fondul ei se mărise cu operele Fericitului Augustin. Poseda și unele scrieri ale episcopului Fulgențiu de Ruspe, anume dedicate ei, fiind în legătură epistolară pe teme
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și iar se apleca rapid asupra pantofului. Apoi, întorcându-se spre noi, cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Carlos Manzano, Tusquets Editores, Barcelona, 1996. Convorbiri cu Cioran, Humanitas, București, 1993. Scrisori către cei de-acasă, Humanitas, București, 1995. BIBLIOGRAFIE DESPRE CIORAN ALEXANDRESCU, S., Privind înapoi, modernitatea, Univers, București, 1999. CESSOLE, B. De, De l'admiration aux anathèmes. Cioran, aristocrate du doute în "Magazine littéraire", nr. 327, décembre 1994, pp. 59-60. CIOCÂRLIE L., Caietele lui Cioran, Scrisul Românesc, Craiova, 1999. DIACONU M., Pro și contra Emil Cioran, Humanitas, București, 1998 (antologie organizată de Marin Diaconu). IONIȚĂ F., Viața și opera
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p. 24. 18 Ibid., p. 22. 19 Lo mejor de Ernesto Sábato, p. 146. 20 Idem. 21 Dan Oltean, Mistica metafizica, Ed. Helicon, Timișoara, 1995, p. 19. 22 Bruno de Cessole, De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 16. 24 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996, p. 62. 25 Emil Cioran, La
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus la sporirea considerabila a averii sale, iar căsătoria cu Maria de Castilia, una dintre cele mai bogate aristocrate la acea vreme, nu a făcut decât să-i mărească și mai mult veniturile. De asemenea, războaiele în care a fost implicată Franța și economia tot mai slabă a regatului nu au reprezentat decât o nouă sursă de venit pentru
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
trucurilor meșteșugului scriiturii, cel ce citea în palimpsestul poeziei lui Petrarca puritatea compozițiilor scriitorilor latini. Santagata își îngăduie să inducă ideea că și copistul ar fi fost un al doilea fiu natural al lui Petrarca făcut la tinerețe cu o aristocrată din Parma, pe care însă, în mod paradoxal, poetul refuză să-l recunoască ca atare, ceea ce determină plecarea definitivă a aceluia din casa de la Arquà, nu înainte de a-i fi reproșat "tatălui" egoismul, nerușinarea, îngâmfarea etc. Să-i fi fost
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Lumea descrisă de Zola și Maupassant este cea a banului învingător în societate. Aici totul se cumpără: decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în Sauvée de Maupassant. Aristocrata și burgheza, negustoreasa și midineta se mișcă în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ceea ce îl preocupă este mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa afecțiunii parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
forme" [de Gramont, p.62]. Prin artă de a-și prezenta imaginea și arta de a trăi, viața Parizienei devine opera de artă, scoate cotidianul din toate inerțiile. Esteticul exprimă partea manifestă a construirii identității proprii. Femeia pariziana este o aristocrata a stilului. Este de consemnat în mod special preocuparea francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de Gramont, p.308]. Ceea ce primează este cultivarea ideii de frumos în propria persoană. Majoritatea metaforelor utilizate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un cafeconcert 191. Nana însă, în mod paradoxal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]