1,567 matches
-
Hilton", reședința tel-aviviană a lui Bernstein, unde acesta îi cercetase cu atenție degetele prelungi și subțiri, în timp ce sorbea visător din păhărelul cu whiski, clădirea (neocubistă?) a Noii Opere israeliene de pe bulevardul Shaul Hameleh, după părerea lui cel mai nobil și aristocratic cartier din centrul metropolei, de vreme ce grupează într-un perimetru atât de restrâns două lăcașuri de artă - Opera și Muzeul Tel Aviv și unul de cultură - Biblioteca "Ariela" -, toate înconjurate de vaste peluze ornate cu sculpturi adecvate locului. Evită cu grijă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Arnoteanu, lui Pantazi și cloroticei lui mame (cea suferind de hematofobie, - căci "dacă vedea sânge, leșina"). Aceasta ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a prost", ci, eventual, dintr-o obscură premoniție) va ține piept aristocraticei ispite a caselor "celor mari cu paraclis de la Cișmeaua Roșie" (s. m.), rămase, ele, de pe urma matusalemicei mătuși Smaranda, și care, preschimbate-n lazaret, la '77, puțin după întemeierea Crucii-Roșii, au să-i aducă timpuria moarte... Aceleași case,-n care, rămas
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
nostru fundamental, sinteza deplină a unei lumi polare pe care o geografie devenită istorie ne-a oferit-o cu multă generozitate. Natura lui frustă și firea lui însetată de senzații proaspete și de voluptăți nemijlocite conviețuiau inseparabil cu un rafinament aristocratic și cu o aspirație spirituală profundă, după cum memoria lui recuperatoare, interesul aproape organic pentru formele așezate și pentru spațiul tradiției, în general, se împleteau profund cu o curiozitate de experimentator și cu un spirit de avangardă. Atașat valorilor creștine și
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
de la nașterea poetului liric german Bőrries baron von Műnchhausen. Deși a studiat științele juridice și politice, și-a dedicat viața scrisului, fiind considerat principalul reprezentant al renașterii baladei. Înclinațiile social-democrate și ateiste din opera de tinerețe au cedat locul opticii aristocratice, cu întregul ei arsenal de idei și atitudini. Duminică, 21 martie CODUL NAPOLEONIAN În urmă cu 200 de ani a fost promulgat Codul civil francez, cunoscut sub numele Codul napoleonian - în care au fost înscrise cuceririle revoluției burgheze (libertatea individuală
Agenda2004-12-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282215_a_283544]
-
din Castelul Huniade în Palatul Baroc. I. STANCIU Marți-13, în tura lui Dumnezeu.... l Vernisaj la galeria A.M.G. Pentru că „Marți, Dumnezeu este în tura de noapte“, după cum chiar poetul său favorit din Raiul pe pământ al Timișoarei îngerilor din aristocratica boemă a scris, marți - 13 ghenar, la ora 16, Casa „A. M. Guttenbrunn“ și Direcția pentru Cultură Timiș „au purces la post și-mpurpurare, așa încât (...) la galeria A.M.G. din strada Gheorghe Lazăr nr. 10-12(....) ochii voștri musai se vor prelinge
Agenda2004-2-04-cult () [Corola-journal/Journalistic/281917_a_283246]
-
ei este ca într-o zi să-și întâlnească tatăl, pe care nu l-a cunoscut, omul cu care Libby a avut o aventură romantică acum 17 ani, dar pe care a fost nevoită să-l părăsească datorită familiei sale aristocratice, care o găsise nepotrivită. Impulsiva Daphne ia un avion spre Londra, unde descoperă repede că tatăl ei este un foarte cunoscut politician, lordul Henry Daswood (Colin Firth). Apariția lui Daphne în viața socială din înalta societate creează o rumoare care
Agenda2003-31-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281321_a_282650]
-
Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de oboseală care determină, permanent, ca distanță dintre autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta grijă. Acoperind cu mușchi umed superbele statui." Iată însă că în același stil aristocratic reacționează un personaj care nu este un aristocrat propriu-zis când află, găsindu-se la Paris, că în România a venit la putere un partid extremist. Personajul se numește Julius, este scriitor și apare în povestirea intitulată Sosirea din străinătate. în loc să
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
aproape toate jerbele admirației, marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului sorescian, acesta este un homo ludens cu o țintă aristocratică. El înfățișează o ascendență pretențioasă, fiind mai apropiat de Macedonski, Adrian Maniu, Ion Barbu (celui din urmă i-a și consacrat un remarcabil eseu). Ne putem gîndi la o "înălțare" a poetului timișorean, cu balonul, în văzduhurile unui rafinament ultim
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
să-l restituie familiei. Familia însă se dovedește prea puțin interesată de soarta fiului, preocupată de rigide conveniențe ce-i maschează viciile. În inocența lor, naivitate și agitație mentală, vagabonzii sînt infinit mai umani decît cei doi soți cu morgă aristocratică, înghețați într-o perversă urîțenie sufletească. Debutantul Viaceslav Vutcariov a propus o soluție scenografică în "trei dimensiuni" - un pat suprapus plus un frigider dezafectat, o masă impozant plasată pe un podium, o cabină telefonică oarecare. Se indică astfel indirect clivajul
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii cu istoricitatea: orgoliul pornește din interiorizarea istoriei, vanitatea - din exhibarea ei în propagandă." Translînd raportul în plan colectiv, universitarul clujean își spune, à bon entendeur, părerea că substanțiale sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
și ne ănfioară atât inimile... Ei bine, inamicul, aici, este unul fără de egal an lume și el se numește Honoré de Balzac. Românul, dedicat lui Théofile Gauthier, ăncepe astfel: "După dezastrele revoluției din Iulie ce a distrus mai multe averi aristocratice sprijinite de curtea regală, doamna prințesa de Cadignan avu agerimea de a pune pe seama evenimentelor politice ruinarea completă a averii sale datorită risipei". Iată cum este eroina descrisă, succint, ăn Dicționarul personajelor, sub inițială J. Pa, Bompiani, ediția a doua
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
fost Davida, cănd scriitorul a avut aproape revelația posibilităților de a relua unele personaje, si de a le urmări destinul de-a lungul mai multor generații. Vorvorenilor s-au adăugat Cozienii, apoi diverșii Lascari, cativa Negruzzi și o ăntreagă societate aristocratica lua ființă aevea. ăncet, ăncet s-a constituit o vastă rețea de relații umane, creatorul fiind, ăn final, de-a dreptul uimit de soliditatea punților aruncate ăntre 24 de episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
spirituale foarte diferite, au șansa de a redeștepta interesul pentru chestiune, si, eventual, de a deschide chiar o nouă perspectivă. Una care ar fi necesară, pentru că dacă despre secolul al XVII-lea s-a spus că a fost veacul melancoliei aristocratice, așa cum al XIX-lea a fost cel al plictiselii (Ludwig Marcuse), vremea noastră este, probabil, cea a deprimării și a angoasei. Care, la rîndul lor, presupun o revalorificare și o nuanțare a melancoliei și plictiselii. Cărțile în cauză sînt cea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
străzii, liniștea mesei de lucru, luminilor rampei. Maladia l-a ținut la rândul ei departe de lume, însă chiar dacă ar fi fost sănătos tun nu l-aș fi văzut altfel pe Florin decât econom cu vorbele și cultivându-și discreția aristocratic... În această discreție s-au născut unul câte unul proiectele sale, cărți de traduceri dintre care, pentru cunoscători, cea pe care o face romanului extrem de complicat și rafinat al lui Malcom Lowry, Sub Vulcan, rămâne excepțională.” Gândindune la moartea lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
încă din 1990. "În aprilie 1990 eram student la Timișoara și eram cu sufletul implicați în campanie alături de PNL. În 1990, a venit la Timișoara Radu Câmpeanu, alături de un tip cu un ten măsliniu, bine îmbrăcat și cu un aer aristocratic. Voiam să fim și noi ca el. Între 2001 și 2004 am avut ocazia să lucrez alături de jurnaliști excepționali la ziarul 'Ziua', unde acționar majoritar era Dinu Patriciu, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc o dată. L-am cunoscut
Radu Tudor dezvăluie prima întâlnire cu Dinu Patriciu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22052_a_23377]
-
ridiculizează în bufonerii inutile (vezi unele filme vechi despre "bestiile burghezo-moșierești"). Beaumarchais spunea că personajul "trebuie jucat foarte nobil dar cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera atenuează mult din sarcasmul piesei, transformând-o într-o bijuterie de grație aristocratică și veselie delicată, vom fi de acord cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit de o pasiune nestăpânită, care-l antrenează în situații potrivnice lui. De altfel, muzica atribuită
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Alex. Ștefănescu Un autor îndrăgostit de literatură Luni, 10 iulie 2000, la ora 14, la sediul Uniunii Scriitorilor, în aristocratica "sală a oglinzilor", a avut loc lansarea volumului De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? Autorul, Eugen Șerbănescu, consul general al României la New York, prezent la lansare, s-a bucurat de o primire "americănească": ziariști, blitz-uri, camere de luat
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană beneficiind de un început de celebritate pe plan local, grație eroicelor și neobositelor ei opinteli social-gastronomice vizează în realitate mult mai sus, tot mai sus, spre înălțimile ierarhiilor aristocratice ale mapamondului - aristocrația numelui, a spiritului, a averii, n-are importanță, ea îi iubește pe toți reprezentanții săi și toți sînt interșanjabili pentru inima ei largă: n-a dispărut bine unul dintre ei, chemat de Dumnezeu sau de alte obligații
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție, una care transmite o jubilație a modernizării (futurism, constructivism, naturism sau Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale și sociale, frecvent "aristocratică" (Nietzsche, expresionism, estetism). După Frederic Jameson, postmodernismul aspiră, în lipsa unei "dominanțe culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar) și a celui "democratic", uneori prin adaptarea și ambalarea unor creații valoroase în "produse de consum
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
o făcea vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că Partidul Conservator "nu poate și nu trebuie să se rezeme pe mase", întrucât "cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare, ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la noi efecte în planul mentalităților, prefațând viitoarea "eră a mulțimilor"? Evident, elitismul conservatorilor nu este un secret, dar nici demagogia nu merită aplauze, mai ales atunci când ignoră acumulările
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
diversiune". Horațiu din Amfitrion e un Rogulski mai scund și cam gras, de o impertinență mai cu lustru și consumator de băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]