175 matches
-
ecuație istorică, în care România a fost la un pas de a fi rasă de pe harta Europei? Eminescu acuză nu doar pe guvernanții liberali de inadecvare istorică în chestiunea războiului ruso-româno-turc, el "incomodează", totodată, și pe comilitonii conservatori, după principiul aristotelian Amicus Plato, sed magis amica veritas. Am invocat deja exemplul lui I.A. Cantacuzino. Acesta cel puțin dovedea că se poziționează pe o iluzie diplomatică cerută de momentul istoric, avertizându-l pe poet să-și cenzureze articolele privitoare la "aliatul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
îndreptățit să spun că teoria economică pare să fie un derivat logic al unei găuri negre raționalizate, ceea ce este, mă tem, nu doar greu de acceptat, ci mai ales complicat de demonstrat. Totodată, amprenta mecanicismului iluminist, creat pe platforma esențialismului aristotelian, prin care se emite ipoteza fondatoare a teoriei economice, conferă funcției Economiei obiectualism total, ființa umană fiind văzută ca resursă reproductibilă și nu ca factor creator de natură inefabilă. La drept vorbind, Economia s-a dovedit, în ciuda scepticilor, o știință
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a exclus pur și simplu antinomia esențială a limitei, de a fi și de a nu fi (ca posibilitate) demonstrată empiric. Cumva metafizic a eliminat din calea posibilului chiar limita, ceea ce a făcut din experiment un fel de cauză primă aristoteliană. Experimentul însă nu poate, din punct de vedere al ființei, să dovedească ceva sigur în legătură cu limitele decât că ele și sunt și nu sunt (Priest, 2007). Consonant cu această stare a lucrurilor, demonstrația este și mentală (ca exercițiu al cogniției
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
alcoholic liver transplantation candidates merit lower medical priority than non-alcoholic candidates?", în Transplant International, 14, 3, 2001, pp. 170-175. Mason, Andrew (ed.), Ideals of Equality, Blackwell, Oxford, 1998. Mason, Andrew, "Equality, personal responsibility, and gender socialization", în Proceedings of the Aristotelian Society, 100, 2000, pp. 227-246. Mason, Andrew, "Equality of Opportunity, Old and New", în Ethics, 111, 4, 2001, pp. 760-781. McLachlan, Hugh V., "Tobacco, taxation, and fairness", în Journal of Medical Ethics, 28, 2002, pp. 381-383. Mill, John Stuart, Utilitarismul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Philosophy, 8, 1983, pp. 329-338 Norheim, Ole Frithjof, "A note on Brock: prioritarianism, egalitarianism and the distribution of life years", în Journal of Medical Ethics, 35, 2009, pp. 565-569. Nozick, Robert, Anarhie, stat și utopie, Humanitas, București, 1997. Nussbaum, Martha, "Aristotelian Social Democracy", în R.B. Douglas, Gerald M. Mara, Henry Richardson (ed.), Liberalism and the Good, Routledge, New York, 1990, pp. 203-252. Nussbaum, Martha, Women and Human Development, Cambridge University Press, Cambridge, 2000. Nussbaum, Martha, Frontiers of Justice: Disability, Nationality, Species Membership
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
39 Elizabeth Anderson, "What is the Point of Equality?", în Ethics, 109, 2, 1999, p. 298. 40 Ibidem, p. 296. 41Pentru un argument similar, a se vedea și Andrew Mason, "Equality, Personal Responsibility, and Gender Socialization", în Proceedings of the Aristotelian Society, 100, 2000, pp. 227-246. 42 Avishai Margalit, The Decent Society, Harvard University Press, Cambridge, 1996. 43 Christine Korsgaard, "Commentary", în Martha Nussbaum, Amartya Sen (ed.), The Quality of Life, Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 91. 44 Elizabeth Anderson, "What
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
of Justice: Disability, Nationality, Species Membership, Harvard University Press, Cambridge, 2006, pp. 77-79. 18 Martha Nussbaum, op. cit., p. 75. 19 A se vedea Elizabeth Anderson, "What Is the Point of Equality?", Ethics, 109, 2, 1999, pp. 317-318. 20 Martha Nussbaum, "Aristotelian Social Democracy", în R.B. Douglas, Gerald M. Mara, Henry Richardson (ed.), Liberalism and the Good, Routledge, New York, 1990, p. 210. 21 Madison Powers, Ruth Faden, Social Justice: The Moral Foundations of Public Health and Health Policy, Oxford University Press, New York
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
numire) din motive ce țin de sfera privată (personală, familială sau de grup) sau de dobândirea bunăstării sau a unui anumit statut social (Nye 1967, 417). Această viziune se înscrie în perspectiva legalistă asupra corupției. Carl Friedrich (1989), urmând viziunea aristoteliană, a văzut corupția drept un tip de comportament deviant asociat unei motivații personale, respectiv realizarea unor câștiguri personale pe cheltuiala statului (Johnston și Heidenheimer 2009, 3). Friedrich a susținut de asemenea că în orice sistem politic corupția este inerentă. Cu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dacă aceasta este natura lumii, orice încercare de aplicare a controlului trebuie să se îndrepte spre aceia meniți a fi controlați și nu extinse asupra tuturor"19. Relatările contemporane despre societatea civilă trebuie, în mod indiscutabil, să depășească această distincție aristoteliană între domeniul necesității (dominat de violențe) și domeniul libertății. Și totuși, intuiția fundamentală a lui Aristotel, că violența instrumentalizează potențialii subiecți interactivi și intercomunicativi, rămîne valabilă. Reformulată într-un limbaj pe care el nu l-ar fi înțeles pe deplin
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o sinteză între identitatea colectivă, imaginea de sine și imaginea pe care subiectul o are despre grupul de apartenență 385. Imagologul Joep Leerssen discută problema identității din perspectiva mimesisului și stereotipului, considerând că la baza acesteia stă personajul, în sens aristotelian, despre care Leerssen susține că reprezintă o "descriere și o delimitare a calităților unei persoane, care indică o ambivalență în ceea ce privește ideea de personalitate umană: fie ca un set de calități moștenite, fie ca o percepție a acestor calități sau o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
interdisciplinară, în măsura în care unele elemente metodologice, conceptuale sau teoretice din alte domenii ale cunoașterii științifice pot constitui un sprijin pentru înțelegerea mediului social în care ne plasăm în contemporaneitate. Spre exemplu, deși în teoria sociologică nu sunt uzitate ca atare paradigmele aristoteliană, carteziană și newtoniană decât, eventual, la nivel de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Jack 1975. Misinformation and ambiguity in verbal interaction: a northern Thai example. Linguistics 165:63:75 [308]. Bird, Roger 1983. Osborn's concise law dictionary. (ed. a VII-a). London: Sweet & Maxwell [237]. Black, Max 1955. Metaphor. Proceedings of the Aristotelian Society n.s. 57:273-294 [273]. 1983. The prevalence of humbug and other essays. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press [105, 267, 270, 287]. Blake, William 1982. The complete poetry and prose of William Blake. Berkeley: University of California Press [309
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
McCarthy, Thomas A. 1973. A theory of communications competence. Philosophy of the Social Science 3:135-156 [106]. Macdonald, Fiona 1990. Man of 1000 faces. Australian Magazine 26-27 mai:44-45, 47-48 [300]. Macdonald, Margaret 1954. [Contribution to] The language of fiction. Aristotelian Society (vol. supl.) 28:165-184 [285]. Machiavelli, Niccolò 1965. The chief works and others. Vol.1. Durham, N.C.: Duke University Press [322]. McKenzie, Donald Francis 1987. The sociology of a text: oral culture, literacy and print in early New Zealand
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
of Chicago Press [163]. Sciama, Lidia 1981. The problem of privacy in Mediterranean anthropology. Ardener, Shirley, ed., Women and space: ground rules and social maps. London: Croom Helm, pp.89-111 [214]. Scriven, Michael 1954. [Contribution to] The language of fiction. Aristotelian Society (vol. supl.) 28:185-196 [285]. Searle, John Rogers 1975, The logical status of fictional discourse. New Literary History 6:319-332 [106, 283]. Seaton, Thomas 1720. The conduct of servants in great families... London: Tim Goodwin [180]. Selling, Lowell Sinn
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a polemicii, atâta vreme cât "discursul polemic nu constituie un gen, o formă literară, ci un tip de discurs care poate traversa numeroase forme sau genuri, literare sau de alt fel"27. Perspectiva lui Marc Angenot, exploatând încă din anii '80 teoria aristoteliană despre topoi și sfera opinabilului, accentua, iarăși, dubla dimensiune dialogică și sociologică a discursului, în genere, precum și cele două forme de "punere în discurs": nararea și argumentarea. De asemenea, același autor integrează polemica, alături de satiră și pamflet, în marea familie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au participat au fost Arthur James Balfour, filozof și viitor prim-ministru al Regatului Unit, Francis Galton, fabulosul om de știință din epoca victorianâ a imperiului britanic, Pierre Janet, celebrul psihiatru francez, Shadworth Hollway Hodgson, filosof englez, primul președinte al Aristotelian Society, Sir Victor Alexander Haden Horsley, celebru fiziolog britanic, Stanley Hall, professor american de psihologie și primul președnte al American Psychological Association, Henri Beaunis, întemeietor, impreuna cu Alfred Binet, al Laboratorului de psiholofiziologie de la Sorbona, Alfred Lehmann, cunoscutul psiholog danez
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
seamă că adevărurile lor se dovedesc de fiecare dată incomplete, parțiale, dacă nu chiar false)497. De altfel, existența altor lumi a fost inițial o speculație filozofică, mai ales din 1277, când episcopul Parisului, Étienne Tempier, dă un răspuns anumitor aristotelieni, care mizau pe universul cu legi imuabile, în 219 propoziții filozofice care nu mai puteau fi predate în dioceza sa, printre care și aceea conform căreia "Dumnezeu nu ar fi putut crea alte lumi" (Pierre Duhem văzând în aceasta chiar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Oxford: Oxford University Press., 323-53. Fukuyama, Francis, 1992. The End of History and the Last Man. New York: Free Press. Gallagher, Tom, 1983. Portugal: A Twentieth-Century Interpretation. Manchester: Manchester University Press. Gallie, W. B., 1956. "Essentially Contested Concepts", Proceedings of the Aristotelian Society, 51. London: Harrison and Sons. Garton Ash, Timothy, 1989. The Uses of Adversity. Cambridge: Granta Books. Gastil, Raymond D., 1987. Freedom in the world: Political Rights and Civil Liberties. New York: Greenwood Press. Gellner, Ernest, 1983. Nations and nationalism. Oxford
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mică ezitare termenul preluat din Semantica generală, apoi încheie - rămase probabil din modul tău viață anterior. Umbra de surâs de pe fața netedă se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
religie - la care asigurarea lui Aristotel potrivit c]reia „maturitatea va aduce un r]spuns” nu poate constitui o soluție. O alt] dificultate legat] de poziția lui Aristotel este c] această unește concluziile sale cu modele de comportament preexistențe. Omul aristotelian este o creatur] a Greciei secolului al IV-lea î.Hr., în multe sensuri incapabil de a fi transportat în alte medii culturale. Socrate și Platon sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian. Cel de-al doilea a ap]rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni” pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboiul drept, tratament medical, etică afacerilor, drepturile animalelor, situația femeilor și a copiilor ocup] o parte important] a literaturii și a activit]ții academice din domeniul filosofiei morale sau al eticii. 2) S-a observat o revenire la viziunea aristotelian] asupra moralei că problem] de virtute mai degrab] decât de principii abstracte. Alasdair MacIntyre și Bernard Williams, printre alții, au încercat s] dezvolte o viziune comunitarian] asupra personalit]ții morale și a fundamentelor moralei (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). 3
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] recunoaștem c] Platon a elaborat o teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi este atribuit] în mod obișnuit lui Aristotel, iar o analiz] a perspectivei aristoteliene demonstreaz] c] naturalul nu este echivalat cu imuabilul. În Etică nicomahic], Aristotel distinge între dou] tipuri de dreptate: cea legal] sau convențional] și dreptatea natural] „...care își p]streaz] pretutindeni valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscit]”. Dreptatea natural
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primar și secundar, dintre care numai ultimul se poate modifica în timp. Aceast] formulare abstract] pare s] modifice problemă în loc s] o rezolve. Pentru scopurile noastre trebuie s] preciz]m dou] lucruri: în primul rând, soluția depinde de reintroducerea concepției aristoteliene asupra schimb]rilor naturale. În al doilea rând, succesul ulterior al teoriei lui Toma din Aquino în Europa Evului Mediu Târziu a semnalat acceptarea capacit]ții dreptului natural de a fi supus schimb]rii. În ciuda unei credințe moderne care susține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and the problem of extrication”, Nuclear Deterrence and Moral Restraint, ed. H. Shue (New York: C]mbridge University Press, 1989). : „Hobbes and „The Beautiful Axiom” ', Philosophy, 90, Nr. 251 (1990a). : „Messy morality and the art of the possible”, Proceedings of the Aristotelian Society. Supplementary Volume LXIV (1990b). Erasmus, Desiderius: The Education of a Christian Prince (1516); traducere și introducere de L.K. Born (New York: 1936). Hampshire, S.: „Morality and pessimism”. Public and Private, Morality, ed. S. Hampshire (Cambridge: Cambridge University Press, 1978). Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]