1,017 matches
-
de-a sacrifica pentru idei cea mai nobilă capacitate morală, pe care se formează Întreaga sănătate a vieții, În sens mai Înalt”. Identificând În idealismul obiectiv forma necesară a filosofiei, Paulsen Își situează etica sa teleologică mai curând În tradiția aristotelică decât În cea kantiană, Înrudindu-se cu viziunea lui Wilhelm Wundt (Ethik) și cea a lui Herbert Spencer (Principles of Morality). În acest sens concluziv la contribuția sa, Paulsen scrie: „Etica energetic-teleologică Își are originea În filosofia grecească, prima reprezentare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și se completează În mod necesar În Îndrumarea spre realizarea statului perfect, al cărui bun Îl constituie cetățenii activi și capabili În mod desăvârșit, statul acesta devenind, prin urmare, binele supraordonat. Paulsen urmărește cronologic concepțiile relative la aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceste concepții, opoziția a fost manifestă Încă de la greci; Epicur și Stoicii, pe de o parte, Platon și Aristip pe de alta. În etica modernă, filosofia engleză - unde hedonismul este adoptat, - și filosofia continentală unde este adoptată concepția energetică, platonico aristotelică. Ambele concepții, Însă, stau sub semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană Reflecția asupra vieții umane și a valorilor ei pleacă și de la Sollen, „a trebui”. De la „a trebui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul căreia se conturează problemele fundamentale ale eticii: probleme referitoare la originea, temeiul valabilității sau obligativității normelor constrângătoare! Acestor chestiuni li se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică este În Întregime o teorie a valorilor, filosofia morală kantiană este deontologie. Voința are valoare morală, spune Kant, numai dacă nu este determinată de scopul, de „materia vrerii”, ca una care pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Doinița, la care mă gîndeam ca la o posibilă legătură matrimonială, născută dintr-un crîmpei de gînd parșiv de parvenire rapidă. Cred că eu, ca bărbat, dincolo de caracterizarea vulgară că tot ce zboară se mănîncă întrunesc una din condițiile aristotelice necesare eroului tragic: consecvent în inconsecvență. Dar e vorba de inconsecvență? Pentru fiecare din aceste femei am nutrit intenții sincere, născute din speranța întîlnirii pe niște coordonate superioare, nu neapărat pe suprafața patului, sau nu numai pe aceasta. Am deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
terminologia de specialitate cu emfază, într-un mod hazardat: „Dihotomia subiect-obiect în planul impresie-imagine pleacă de la considerarea sinelui. Din conștiința lor, a celor doi termeni, în care concordă superioara bucurie contemplativă avem, adeverită în adânc, în orizontul lor spectacular, desfacerea aristotelică - microcosm/macrocosm. Amprentată de conceptul de lărgire, distincție ce alunecă în pluralitate“ etc. etc. Stilul rămâne același, pompos-ridicol, fără priză la realitatea textului, indiferent dacă este vorba de Odobescu, Eminescu, Călinescu sau Bănulescu... Fraze grandilocvente - este adevărat, mai puține la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul începând cu secolul al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peisajul culturii medievale: valul viitoarei gîndiri științifice. Iată de ce disputa petrecută în secolul al XIII-lea este grăitoare în privința modului cum supraviețuiesc ideile cenzurate. Pe 1 decembrie 1270 episcopul Parisului, Etienne Tempier, condamna 13 propoziții aparținînd curentului filozofic, de sorginte aristotelică, care domina atmosfera Universității pariziene. Universitatea avea atunci patru facultăți - Medicină, Drept canonic, Teologie și Arte - și universitarilor li se cerea să nu se pronunțe asupra chestiunilor de credință. A doua serie de condamnări a avut loc pe 7 martie
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
cu efect de ritual în cărțile sale: transdisciplinaritatea. Basarab Nicolescu are o reprezentare a universului, ceea ce e totuna cu a spune că face metafizică. Specializat în fizica particulelor elementare, al cărui domeniu de imprecizie silește intelectul să abdice de la logica aristotelică (marcată prin identitate, noncontradicție și terț exclus), Basarab Nicolescu își construiește o imagine dialectică asupra lumii: un univers alcătuit din mai multe niveluri de realitate, unde fiecare nivel e guvernat de legi proprii și unde un observator nu poate depista
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
rar și de obicei insesizabil. În fine, cînd un om primește informații provenite din alte niveluri, el are parte de inspirație sau de revelație. Cînd însă omul aflat pe nivelul lui încearcă să înțeleagă alte niveluri, el resimte precaritatea logicii aristotelice, pe care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu la Basarab Nicolescu e că în pielea lui găsim un hegelian care nu are conștiința apartenenței la
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
divină. Altfel spus, oricît de mult te-ai strădui să cunoști, dacă n-ai parte de o coborîre a harului, nu vei ajunge să surprinzi esențele celeste. Potrivit eruditei postfețe a Anei Irimescu, în gîndirea lui Mathaeus se încrucișează motive aristotelice, augustiniene și avicenniene, cu formularea unei analogii avînd rostul de explica autocunoașterea. Conform acestei analogii, cunoașterea de sine a sufletului seamănă cu actul vederii, căci așa cum vederea are nevoie de patru elemente (obiectul de privit, facultatea privirii, afinitatea reciprocă dintre
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
a comunicărilor despre roman. Gabriel Chifu (Singurătatea autorului de romane), în al său „posibil răspuns“, aplicat și metodic, a amintit elementele sine qua non ale construcției romanești, declarând ca „regulă de aur a romanului bun” verosimilitatea, nu însă în sensul aristotelic, canonic, ci ca logică internă a unei narațiuni de orice fel, absurde sau realist-magice. Într-o lectură cu tonalitate dramatică, Marta Petreu a imaginat un Decalog al romanului. În rezumat: „Să urmezi logica crudă a vieții, să nu înfrumusețezi și
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
filosofice ale scrisului său, oricât de inaparente. Rezumând sever constatările Martei Petreu, să spunem că ea consideră definitorie pentru filosofia lui Caragiale acțiunea de a căuta „cauza primă” a lucrurilor, nu orice fel de cauză ci cauza primă, în tradiția aristotelică nedezmințită. „Ca om vechi, îi spune lui Zarifopol într-o scrisoare, cred că efect fără cauză nu se poate, și că același ce nu poate fi, în același timp, și efectul lui propriu și cauza lui însuși”. Este de-a
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
astronomie...), și-a câștigat existența și experiența călătorind pe la diverse curți de emiri, ca medic. Una dintre cele mai importante scrieri ale sale e considerată Kităb al-Šifă’ („Cartea Vindecării”). Dacă, pe de o parte, a urmat calea filozofilor elenizanți (influențe aristotelice și platonice), în alte scrieri și-a urmat aplecarea iranian-esoterică, însumând toată gândirea orientală a timpului. Între epistolele sau „tratatele” mistice aviceniene (Rasă’il al-mašriqīya, „Epistolele orientale”) se numără și această alegorie a pelerinajului păsărilor la Rege, temă frecvent abordată
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
o vetustețe irecuperabilă, ci act de adulmecare intuitivă a unor asociații de idei la care nimeni nu se gîndise pînă la el. Alte notițe, scurte și de-a dreptul sibilinice, au alura unor enigme puse în cuvinte: „Liiceanu: platonic. Pleșu: aristotelic.“ (p. 179) Ultima secțiune a volumului cuprinde scrisorile lui Noica către Dragomir, scrise în două perioade distincte: 1949-1951, ani în care Noica se afla în domiciliu forțat la Cîmpulung, și apoi perioada dintre 1978 și 1987, din care provine acea
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu. Nu i se datorează unui medic, Giulio Cesare Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe c , astfel intitulată, cea dintîi reevaluare importantă a doctrinei aristotelice despre tragedie? Și cine, în cheie acut sensibilă, avea să anticipeze asupra unei asumări comprehensive a ermeticului Mallarmé, dacă nu admiratorul său din tagma chirurgilor, eminentul Henri Mondor? Devenită precauție pedagogică, trecerea, cîțiva ani, prin asprele delicii ale umanităților, la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
o traducere într-o limbă modernă a Definițiilor. Tot în linia acestei cercetătoare (M. A. Goichon, Lexique de la langue philosophique d’Ibn Șină, Desclée de Brouwer, Paris 1939) a fost alcătuit și un mic glosar de corespondențe între termenii arabi, aristotelici și latini, la realizarea căruia au contribuit, „în egală măsură”, George Grigore, Dragoș Calmă, Mihai Maga, Iovan Drehe și Alexander Baumgarten. Ibn Șină (Avicenna), Cartea definițiilor, ediție trilingva. Bibliotecă medievală. Traducere din limba arabă, studiu și bibliografie de George Grigore
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
o doxografie a imaginarului, o ilustrare prin metafore și simboluri a tot ceea ce rămâne nelămurit în ființă. Dar ce este filosofia ocultă? Iată o întrebare care depinde în mare măsură de cine își asumă răspunsul! Dacă vei întreba un filosof aristotelic, cu siguranță îți va răspunde că e un pătrat rotund, căci dacă nu se ocupă de morală, nici de principii, nici de cauze prime, rezultă că această filosofie nu există. Dacă vei chestiona un artist, adevăratul beneficiar al acestei philosophia
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
abundă în sofisme. Începând chiar cu primul poem, Glasul, plin de precauții învăluitoare, dornice să creeze confuzie și să fascineze prin retorică: „Nu vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating/ cum coapse de femeie aș atinge.” Avem aici, cu formula aristotelică binecunoscută, o veritabilă „respingere”. Altundeva, și mai clar, același Mureșan atinge apogeul: „La granițele memoriei e atîta de frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
unul dintre multe altele: ar însemna, literal, „fură apă”, fiind, la origine, altfel construită decât nisiparnițele pe care le știm cu toții. Iarăși, invocarea lui Crisyppos e comună ambelor cărți. Acum, numele lui e convocat en passant:„În opoziție cu logica aristotelică, el a făcut logica propozițională și a dat osatură fermă stoicismului, care, eventual, putea rămâne doar o stare de suflet, colorată etic, sau o doctrină laxă, arbitrară, în afara oricărui sistem” (p. 46). Douăzeci de ani mai devreme, într-o notă
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
nu numai etică - a lui Petru Creția se centrează, în scrierile din anii '70-'80, pe conceptul de libertate, afirmat cu un anumit patos, lesne de înțeles în împrejurările date. El definește libertatea ca alegere, ca proáiresis (,,alegere deliberată": termen aristotelic) sau ca eleuthría ton proairéseon (,,libertate de algere") și o opune tranșant necesității: ,,...Libertatea nu se poate defini ca atare decît afirmînd că pentru ea necesarul și imposibilul nu există... Libertății îi este posibil tot ce este dat libertății și
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
după opt luni. Arăta ca o umbră. Dumneavoastră cine sunteți? l-a întrebat, la întoarcerea acasă, doamna Florian. La scurt timp, este numit cercetător la Institutul de Filosofie, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Traduce, în acest timp, "Organon"-ul aristotelic. Susținut de soție, se hotărăște să scrie "Recesivitatea", pe care o termină în cinci ani și pe care o lasă în manuscris. Moare, fără să-și vadă opera tipărită. "Recesivitatea" va fi publicată, în două volume, abia în 1983 și
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta imanenta pe care o contesta deismul), iar concepția universului omogen anula principiul diferențierilor calitative (al locului natural aristotelic), de la care se revendică în fond regimul privilegiilor. În acest sens au interpretat știință luminiștii, care fără să fi fost ei înșiși fizicieni au popularizat elementele sistemului newtonian, transpuse rapid în registrul politic subversiv. Chiar și un susținător al inegalității
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
persone. Îl fatto di non aver compreso questo elemento ha determinato gravi conseguenze sull'efficacia (e sul valore morale) delle strategie e delle politiche di sviluppo internazionali. La base intellettuale dell'approccio dell' HD, è costituita dalla rielaborazione dell'etica aristotelica 30 applicata alla scienza economică nell'ambito del cosiddetto approccio delle capacità (capability approach o CĂ). L'impianto teorico del pensiero di Sen e della Nussbaum, è sostanzialmente analogo seppure, come vedremo în seguito (cfr. infra par.4), sono presenti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Hippias, Protagoras ori Gorgias. Lucrarea, cât se poate de bine structurată, nu putea să evite problema sofiștilor și a perceperii lor de la Platon și Aristotel până la Kant și filosofii moderni; avem în vedere capitolele consacrate sofisticii sau manierismului modern, respingerilor aristotelice (susținute de o bogată addenda), structurate la rândul lor pe sofisme ale limbajului și sofisme materiale sau din afara limbajului. în principal, orice tratat de logică, orice lucrare respectabilă din domeniu nu poate să ocolească lucrurile fundamentale: premisele, principiile, relațiile, metodele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]