105 matches
-
franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii aristotelicieni au dus unii cu alții lupte înverșunate și pline de dușmănie răzbunătoare, pentru afirmarea acestor concepții deosebite, cu rezultatul că augustinismul a rămas totdeauna pe planul al doilea. O altă încercare de a înlocui aristotelismul ca bază naturală a teologiei a fost cartesianismul. Descartcs a voit, într-o vreme de mare sterilitate a scolasticii, să pună adevărurile de credință pe alte baze raționale, moderne și cu o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scolasticii, să pună adevărurile de credință pe alte baze raționale, moderne și cu o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul epocal al filosofiei lui a determinat un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul epocal al filosofiei lui a determinat un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic normativ. În teologia catolică se poate observa tendința tot mai acuzată de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă aristotelism în așa măsură încât profesorul Etienne Gilson, un catolic dintre cei mai luminați, declară: „Astăzi încă cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru din Summa lui Toma de Aquino”(Etienne Gilson: Christianisme et Philosophie, p. 17). Dar Summa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și o călăuzește spre destinația ei. Dacă romano-catolicismul de azi înțelege în acest chip știința, catolicismul medieval a făcut fatala greșeală de a îmbrățișa rezultatele științei antice ca pe un absolut și de a face din ele, ca și din aristotelism, un fel de dogmă naturală a Bisericii. Marea învinuire, ce se aduce catolicismului medieval, pe lângă aceea a imoralității unor papi, a căror amintire scandalizează și astăzi simțul moral și pe lângă aceea a unui absolutism politic, care a dus la cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apoi în piața publică și silit să retracteze erezia științifică, ce i se imputa. Cazurile similare sunt numeroase. Filosoful Descartes a avut ambiția să reașeze doctrina catolică pe baze raționale moderne, dar cum sistemul său nu submina catolicismul, ci numai aristotelismul, de groaza Inchiziției s-a retras în Olanda. Din acest adăpost își trimitea forurilor bisericești cărțile, însoțindu-le de umilitoare dedicații și cerșind aprobarea, care n-a venit cât a trăit. Constau oare aceste așa-zise erezii din înfruntarea dogmelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forurilor bisericești cărțile, însoțindu-le de umilitoare dedicații și cerșind aprobarea, care n-a venit cât a trăit. Constau oare aceste așa-zise erezii din înfruntarea dogmelor religioase? Nu! Precum se vede clar, ele contrazic dogma științifică și filosofică a aristotelismului. O mare parte din aceste conflicte venite în fața Inchiziției sunt de ordin astronomic. Concepția despre univers a catolicismului medieval e sistemul lui Ptolemeu, care, precum se știe, e un discipol al lui Aristotel. În acest sistem, pământul e o suprafață
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o învechită concepție științifică despre lume, din care catolicismul medieval își făcuse o dogmă naturală și dintre noua concepție, întemeiată pe datele observației și ale descoperirilor moderne. Dacă aceste rezultate noi nu ating întru nimic adevărurile de credință, ele atingeau aristotelismul îmbrățișat unilateral și exclusiv de Biserica romană. Nu e mai puțin adevărat că în vechea concepție, pe care o apăra, ea vedea confirmarea referatului biblic privitor la creația lumii. Dar ceea ce e într-adevăr de mirare e că sistemul aristotelic-ptolemeic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
semnului, a comunicării, a limbii. Dacă până la sfârșitul secolului al XlX-lea, lingviștii au crezut că limba este expresia sau reprezentarea gândirii și că singura ordine posibilă între cuvinte este ordinea lucrurilor, concepția saussureană a limbii ca sistem contestă atât aristotelismul lingvistic - pentru care limba este reprezentarea lumii - cât și doctrinele acelor psihologi și filosofi pentru care limba este o simplă nomenclatură, pentru a impune ideea unei ordini distincte. Originalitatea ideii saussureene, potrivit căreia nu numai elementele, ci și organizarea este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a fost considerat o doctrină filosofica veche ce ieșea din când în când la suprafață în universitățile medievale și în Conciliile Bisericii, ideea că ea ar fi putut avea un impact în alte zone culturale rămânea neexplorata. Istoricii moderni ai aristotelismului renascentist și ai averoismului au avut tendința de a neglijă eternalismul, concentrându-se pe alte doctrine averoiste la fel de eretice în ceea ce privește unitatea intelectului și mortalitatea sufletului (Schmitt, 1983; Pine, 1986; Wallace, 1988; Mahoney, 2000). Cu toate acestea, există dovezi clare că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
creștine iar Sfântul Thomas d'Aquino a adoptat concepțiile metafizice ale științei trăirii în analogie cu distincțiile dintre acțiune și putere, esență și existență și viziunea asupra sufletului ca formă a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ și pasiv. Aristotelismul său creștinizat a explicat cum funcționează lumea și de ce există aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofiei moderne 303. Pluralitatea perspectivelor filosofice și modalităților analitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice și existențialiste au îmbrăcat creștinismul modern. Temele existențiale au
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și munți, receptează cel mai bine în propria conștiință vocea divină și sufletul. Este ceva fierbinte în trupul său în contradicție cu etica rațională și înscrisurile reci ale autorității biblice. Și aceasta era Noua Eloise. Curente pline de averoism și aristotelism au tulburat timpurile Evului Mediu. Puternica viziune poetică a lui Dante a transformat acest curent care cerea adevărul absolut în întrupare a cunoașterii umane totale. Angajamentul poetului la aristotelism este faptul de a-l plasa pe Siger de Brabant în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
biblice. Și aceasta era Noua Eloise. Curente pline de averoism și aristotelism au tulburat timpurile Evului Mediu. Puternica viziune poetică a lui Dante a transformat acest curent care cerea adevărul absolut în întrupare a cunoașterii umane totale. Angajamentul poetului la aristotelism este faptul de a-l plasa pe Siger de Brabant în Paradis 333. În etica lui Aristotel, Dante găsea ghidul moral prin care omului i se poate arăta fericirea și în cărțile științifice vedea cheia înțelegerii marilor lucrări ale naturii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
relevante din acest punct de vedere întrucât se înscriu în tradiția unei universități care s-a remarcat de-a lungul timpului ca fiind unul dintre cele mai importante centre europene de receptare și continuare a gândirii aristotelice amintesc aici numai aristotelismul din Padova secolelor XV-XVI, la care Franco Volpi face discret aluzie în studiile lui. În al doilea rând, Franco Volpi a crezut cu fermitate în romanitatea filozofiei, în ideea că filozofia romanică nu constituie o degradare a experienței eline a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comun". Aceasta nu înseamnă respingerea integrală a liberalismului, matca și matricea de va-lori pe care s-a clădit întreaga civilizație actuală, ci doar o încercare de depășire a limitelor sale. Este vorba despre ceea ce Kelvin Knight numea "un nou aristotelism sau neotomism revoluționar"42. Nu este vorba aici de a stigmatiza un clericalism politic în numele altuia, ci de depășirea gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Press, 1984; Keynes J-N, The Scope and Method of Political Economy, Mc-Millan, London, 1897; Kirzner I. (ed), Method, Process and Austrian Economics, Lexington Books, Massachusetts, 1982; The Economic Point of View, Sheed and Ward, Kansas City, 1976; Knight K., Revolutinary Aristotelism, în Iain Hampsher Monk and J. Stanyer ed. Contemporary Political Studies. The Political Studies Association of the United Kingdom, 1996; Kolko J., Restructuring the Word Economy, New York, Pantheon Books, 1988; Kolm S. C., Philosophie de l'économie, Seuil, Paris, 1986; Kornai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1, Editura Armacord, Timișoara, 1997. p.7. 38 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului. C.E.U. Press, București, 1998, p. 140. 39 Id., p. 143. 40 Alisdair Mac Intyre, op. cil., p. 15. 41 Id., p. 17 42 Kelvin Knight, Revolutinary Aristotelism, în Iain Hampsher Monk and J. Stanyer ed. Contemporary Political Studies. The Political Studies Association of the United Kingdom, 1996. p. 885. 43 John Gray, Dincolo de liberalism și conservatorism, Editura ALL, București. 1998, p. 141. 44 Pierre Manent, Cetatea Omului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sa, destin și figură eroică, toate acestea sunt reflectate împreună de ceremonialul (imperial roman, de mai târziu) care consacră relația cu trecutul și care va proiecta procesul în sine al memorării la nivelul conștiinței și al mentalului colectiv. Pe lângă moștenirea aristotelismului, gândirea romană va prelua complementar și problematica transcendenței, dezbătute mai ales de filosofia idealistă, despre care se consideră îndeobște că separă materia de formă și că încadrează critic realitatea sensibilă 11, în numele unei ontologii absolute. Platon spune despre sofist, în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale devenirii sociale, sensul devenirii sociale, diviziunea muncii, statul și rolul său, apariția și rolul proprietății private). d. Inaugurează în gândirea despre societate mitul vârstei de aur ce va reveni apoi periodic, sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul utopiilor pe
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul utopiilor pe care vor păși cu încredere Morus, Saint-Simon, Fourier, Orwell și inițiază cu aceeași forță experiența totalitară materializată în sec.XX, pe când al doilea a previzionat posibilitatea direcției realiste și anti-utopice în gândirea
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
vieții: imposibilă, eventuală și necesară. Modalitatea eventuală are potențialul de a descifra esența, prin abordarea analitică a tuturor contradicțiilor. Modalitatea necesară impune învingerea tuturor îndoielilor și atingerea esenței. Avicenna critică nu numai religiile, ci are reflecții critice chiar și asupra aristotelismului. Se consideră un bun islamist, dar teologia sa încearcă să împace dogmele Islamului cu raționalul filosofic. S-a străduit să explice creația prin rațiune, logică și știință, umanizându-i pe profeții islamului, pe care-i consideră filosofi și nu posesori
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
tu CÎND faci. // C: NUmai [dimineața] (IVLRA) numai [ieri] erau complet tufliți că:: trebuie s-o ia de la capăt (IVLRA) acolo numai [acolo] te vedeam (IVLRA) Numai [așa] înțelegem că gândirea asupra naturii intelectuale a omului are loc în istoria aristotelismului. ("Idei în dialog") * un grup verbal, având drept centru un verb predicativ sau un verb la formă nepredicativă: Abia acolo, în flacăra care [nu purifică] numai ci și distruge, se naște poezia (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Dumnezeul relevat de
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]