103 matches
-
teme ale Stagiritului. Însă Chumnos ne oferă un stil mai rafinat, o dialectică mai subtilă, ambiții mai mari în intențiile filosofiei sale. Dar ceea ce contează este că între cei doi elementul de continuitate înseamnă creditarea comună a paradigmei pe care aristotelismul o aduce în explicarea lumii. Oricât ar avansa un autor de filosofie bizantină în speculațiile sale, nu va avea impresia că textele predecesorilor sunt depășite ca univers al discursului, ori că necesitățile sale discursive presupun părăsirea temelor-cheie ale clasicismului grec
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
creștine iar Sfântul Thomas d'Aquino a adoptat concepțiile metafizice ale științei trăirii în analogie cu distincțiile dintre acțiune și putere, esență și existență și viziunea asupra sufletului ca formă a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ și pasiv. Aristotelismul său creștinizat a explicat cum funcționează lumea și de ce există aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofiei moderne 303. Pluralitatea perspectivelor filosofice și modalităților analitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice și existențialiste au îmbrăcat creștinismul modern. Temele existențiale au
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și munți, receptează cel mai bine în propria conștiință vocea divină și sufletul. Este ceva fierbinte în trupul său în contradicție cu etica rațională și înscrisurile reci ale autorității biblice. Și aceasta era Noua Eloise. Curente pline de averoism și aristotelism au tulburat timpurile Evului Mediu. Puternica viziune poetică a lui Dante a transformat acest curent care cerea adevărul absolut în întrupare a cunoașterii umane totale. Angajamentul poetului la aristotelism este faptul de a-l plasa pe Siger de Brabant în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
biblice. Și aceasta era Noua Eloise. Curente pline de averoism și aristotelism au tulburat timpurile Evului Mediu. Puternica viziune poetică a lui Dante a transformat acest curent care cerea adevărul absolut în întrupare a cunoașterii umane totale. Angajamentul poetului la aristotelism este faptul de a-l plasa pe Siger de Brabant în Paradis 333. În etica lui Aristotel, Dante găsea ghidul moral prin care omului i se poate arăta fericirea și în cărțile științifice vedea cheia înțelegerii marilor lucrări ale naturii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
păstrează, chiar dacă am „progresat“ de la cuvinte la click-uri. Mai degrabă se mai pierde ceva, și aici e locul referinței obligatorii la McLuhan. Dacă în anii ’60 acesta spunea că proeminența discursului radio-TV ducea la o retribalizare audio, prin opoziție cu „aristotelismul“ textului scris, acum asistăm la un soi de retribalizare vizuală. De fapt, textul de chat și, cu atât mai mult, dansul click-urilor de pe Facebook au tot mai puține în comun cu caracterul organizatsecvențial-rămuros al textului tipărit sau conceput pentru ecran
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
care poartă numele de Scolastică și culminează în veacul XIII, e rezultanta unor influențe atât de eterogene încât nouă ne par de necrezut. Filosofia arabo mahomedană, pătrunsă în Europa apuseană prin Spania maurizată, cugetarea evreiască, reprezentată îndeosebi prin Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici nu cunosc pe Aristotel direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau întâi cunoștință teologii occidentali. În veacul XII scrierile filosofilor arabi sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția mistică, el e unilateral întrucât toată eflorescenta misticii medievale se inspiră numai din Dionisie Areopagitul. În direcția filosofiei teologice, e unilateral întrucât și-a făcut temelie unică din aristotelism. Nu exagerăm când zicem că aristotelismul e dogma naturală a catolicismului. Fenomenul acesta de unilateralitate se explică prin dureroasa insuficiență de informație culturală, în care se găsea Apusul la formarea scolasticii. Să reamintim că Platon nu e cunoscut în esența
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția mistică, el e unilateral întrucât toată eflorescenta misticii medievale se inspiră numai din Dionisie Areopagitul. În direcția filosofiei teologice, e unilateral întrucât și-a făcut temelie unică din aristotelism. Nu exagerăm când zicem că aristotelismul e dogma naturală a catolicismului. Fenomenul acesta de unilateralitate se explică prin dureroasa insuficiență de informație culturală, în care se găsea Apusul la formarea scolasticii. Să reamintim că Platon nu e cunoscut în esența filosofiei sale decât foarte târziu, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
filosofiei sale decât foarte târziu, în epoca Renașterii, când învățați bizantini ca Ghemisthos Plethon se stabilesc în Occident. Efect al insuficienței culturale de la început, această unilateralitate a devenit o tradiție în romano-catolicism. Orice încercări s-au făcut de a înlocui aristotelismul au rămas fără rezultat. Există în catolicism și un curent de cugetare augustinian, reprezentat cu strălucire în Evul Mediu de către franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii aristotelicieni au dus unii cu alții lupte înverșunate și pline de dușmănie răzbunătoare, pentru afirmarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii aristotelicieni au dus unii cu alții lupte înverșunate și pline de dușmănie răzbunătoare, pentru afirmarea acestor concepții deosebite, cu rezultatul că augustinismul a rămas totdeauna pe planul al doilea. O altă încercare de a înlocui aristotelismul ca bază naturală a teologiei a fost cartesianismul. Descartcs a voit, într-o vreme de mare sterilitate a scolasticii, să pună adevărurile de credință pe alte baze raționale, moderne și cu o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scolasticii, să pună adevărurile de credință pe alte baze raționale, moderne și cu o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul epocal al filosofiei lui a determinat un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o metodă proprie, fundamental deosebită de cea medievală. Succesul epocal al filosofiei lui a determinat un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic normativ. În teologia catolică se poate observa tendința tot mai acuzată de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă aristotelism în așa măsură încât profesorul Etienne Gilson, un catolic dintre cei mai luminați, declară: „Astăzi încă cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru din Summa lui Toma de Aquino”(Etienne Gilson: Christianisme et Philosophie, p. 17). Dar Summa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și o călăuzește spre destinația ei. Dacă romano-catolicismul de azi înțelege în acest chip știința, catolicismul medieval a făcut fatala greșeală de a îmbrățișa rezultatele științei antice ca pe un absolut și de a face din ele, ca și din aristotelism, un fel de dogmă naturală a Bisericii. Marea învinuire, ce se aduce catolicismului medieval, pe lângă aceea a imoralității unor papi, a căror amintire scandalizează și astăzi simțul moral și pe lângă aceea a unui absolutism politic, care a dus la cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apoi în piața publică și silit să retracteze erezia științifică, ce i se imputa. Cazurile similare sunt numeroase. Filosoful Descartes a avut ambiția să reașeze doctrina catolică pe baze raționale moderne, dar cum sistemul său nu submina catolicismul, ci numai aristotelismul, de groaza Inchiziției s-a retras în Olanda. Din acest adăpost își trimitea forurilor bisericești cărțile, însoțindu-le de umilitoare dedicații și cerșind aprobarea, care n-a venit cât a trăit. Constau oare aceste așa-zise erezii din înfruntarea dogmelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forurilor bisericești cărțile, însoțindu-le de umilitoare dedicații și cerșind aprobarea, care n-a venit cât a trăit. Constau oare aceste așa-zise erezii din înfruntarea dogmelor religioase? Nu! Precum se vede clar, ele contrazic dogma științifică și filosofică a aristotelismului. O mare parte din aceste conflicte venite în fața Inchiziției sunt de ordin astronomic. Concepția despre univers a catolicismului medieval e sistemul lui Ptolemeu, care, precum se știe, e un discipol al lui Aristotel. În acest sistem, pământul e o suprafață
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o învechită concepție științifică despre lume, din care catolicismul medieval își făcuse o dogmă naturală și dintre noua concepție, întemeiată pe datele observației și ale descoperirilor moderne. Dacă aceste rezultate noi nu ating întru nimic adevărurile de credință, ele atingeau aristotelismul îmbrățișat unilateral și exclusiv de Biserica romană. Nu e mai puțin adevărat că în vechea concepție, pe care o apăra, ea vedea confirmarea referatului biblic privitor la creația lumii. Dar ceea ce e într-adevăr de mirare e că sistemul aristotelic-ptolemeic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a construit ceea ce am numit imaginarul rațional al epocii. Acesta s-a dezvoltat ca urmare a interpretării textelor biblice și a tradiției spirituale creștine sub influența filosofiei grecești și în special a celei aristotelice. Raționalitatea și ordinea metodică specifică aristotelismului este aplicată spiritului latin, iar consecința este filosofia medievală în ansamblul ei. Astfel se dezvoltă partea rațională a imaginarului ce va domina perioada următoare. Un alt element fundamental ce se dezvoltă în spațiul mănăstirii medievale este reprezentat de biblioteci. Aici
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Dumnezeu înspre cea care cercetează și partea componentă a naturii se face treptat și cu opoziție din partea bisericii. Această transformare se realizează datorită intrării în contact cu scrierile aristotelice și ale filosofilor arabi. Trecerea dinspre platonismul scrierilor perioadei patristice spre aristotelismul scolastic se realizează prin includerea analizei naturii între celelalte forme de adevăr. Dar viziunea asupra cunoașterii care să cuprindă și natura nu s-au pierdut nici un moment. Boethius în lucrarea sa De consolatione philosophie preia tradiția școlii filosofice a lui
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
deoarece fusese excomunicat. În urma conflictelor dintre hughenoți și catolici se mută la Paris, unde este apreciat de către regele Henric al III-lea care îl numește "lector extraordinar și provizoriu", incluzându-l printre lectorii regali care se aflau în controversă cu aristotelismul celor de la Sorbona. Fiind contestat atât de catolici, cât și de protestanți Bruno se mută în Anglia unde intră în conflict cu profesorii de la Oxford. În 1585 pleacă și de aici pentru a se întoarce în Franța împreună cu ocrotitorul său
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o filosofie a naturii pornind de la principii empirice, gândirea lui Duns Scotus, unde găsim primele elemente ale unei inducții incomplete, nominalismul lui Occam, direcția lui Raimund Lullus, și nu în cele din urmă gândirea modernă a lui Nicolaus Cussanus. Cenzura aristotelismului este continuată de către platonismul Renașterii, dar și prin cenzuri metodico-logice cum este cea realizată de către Petrus Ramus. Toate acestea încearcă să regăsească construcția metodică necesară modificării imaginii despre lume, astfel că secolul al XVII-lea se află în plină încercare
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a observat din ordinea naturii, prin lucrul însuși sau prin spirit; în afară de aceasta, el nu mai cunoaște și nu mai poate nimic"77. Metoda baconiană nu ține de domeniul logicii tradiționale și el nu încearcă să realizeze o reformă a aristotelismului. El dezvoltă o metodologie științifică iar, punând bazele unei noi epistemologii. Scopul metodei sale era descoperirea formelor, de a cerceta adevărata natură. Logica clasică studia rațiunea, pe când Bacon dorește să studieze natura. Metoda sa este doar un instrument al intelectului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
tot pe această categorie se bazează posibilitatea de a număra, împărți, compara fiind punctul de plecare pentru știința matematică. De aceea acceptarea categoriei de cantitate este indispensabilă. Prin analiza pe care o face acestei categorii Descartes depășește concepția categorială specifică aristotelismului găsind în aceasta nu numai un suport pentru elementele specifice lumii materiale, ci și pentru știință. cantitatea nu se rezumă la substanță ci la toate cele numărabile: "imaginez în chip distinct cantitatea, pe care filosofii o numesc de obicei continuă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]