123 matches
-
ori „de ochii lumii” - cum, vai!, spune textul fără voia autorului său. (V) În 1971, gestul de mare curaj al dlui Nicolae Breban de a critica, fie și de la Paris, Tezele din iulie a luat mai pe toată lumea prin surprindere. Arivismul feroce de care dăduse dovadă până atunci numai un asemenea gest nu anunța. Deși astăzi invocă des perioada în care conducea România literară, dl Breban uită esențialul: că a preluat conducerea revistei printr-o clasică lovitură de culise politică. Vila
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fiindcă acesta nu era un abil psihanalist, și nici de către Nicolschi ori Sepeanu, ci de mai sus, fără ca Lucinescu să se pronunțe în privința regizorilor ascunși. Criteriile de selecție ale acestora au fost lipsa spiritualității, impulsivitatea, violența, ambiția, complexele personale și arivismul, în general fiind recrutați dintre deținuții închiși întâmplător, cum erau frontieriștii ori cei denunțați pentru legături din trecut. Încercând să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ascunde prost o nesiguranță funciară, o incapacitate de a regăsi sursele și filonul esențial al specificității noastre, o proastă Înțelegere - și nu rareori, un refuz! - a tradiției, un cosmopolitism improvizat, tipic carieriștilor culturali de scurtă respirație. Deoarece există și un arivism cultural - azi Îl vedem sub forma unei adulări pro-americane! -, o acceptare de modele false, deoarece un real model valoric nu le poate estompa sau denigra pe cele vechi. Mai ales când cele „vechi”, id est europene vestice, au fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate intelectuală de la cei care o revendică, absența oricărei suspiciuni de arivism cultural și amendarea categorică a celor care, de pe poziții excentrice creației, insultă marile nume ale literaturii române.Ă Sensul vieții! El este, la majoritatea indivizilor, o zeitate de tip indian, cu multiple fețe și brațe; oricine, la orice nivel cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și-apoi, în februarie, ’72, am fost exclus din c.c., din partid, din biroul și din consiliul U. Scriitorilor, am fost dat afară din casă etc., atunci aceia care - colegi, ca și unii „prieteni” - vorbeau aprins de „carierismul”, de „arivismul” lui Breban, nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
N-am încredere în nici un partid”, „Nu e firea mea să fac politică”, repetă el, dar, împotriva voinței sale, se trezește implicat și în final chiar câștigă lupta electorală, faptul subliniind absurditatea și caracterul absolut întâmplător al actului politic. Șarjarea arivismului politic, cât și anumite virtuți ale construcției dramatice și tipologice îl situează pe M. în descendența lui I.L. Caragiale, dar, spre deosebire de O scrisoare pierdută, în Titanic Vals lupta politică este înfățișată indirect. Faimosul discurs în care Spirache le spune sincer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
social-politice pe multiple teme; aproape că nu a fost problemă la ordinea zilei să nu fi fost abordată. Multe dintre aceste texte ating valorile unor adevărate pamflete încărcate de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe cel citadin, mai adecvat studiului mișcărilor sufletești. La curent cu evoluția literaturii epice moderne, dă curs acestei aspirații, nedescurajat de rezultate. Pădurea spânzuraților și Ciuleandra sunt însă roade cu totul remarcabile ale acestei strădanii. Gorila reia, de fapt, tema arivismului din Ion în mediul orășenesc și intelectual. Protagonistul e un ziarist dotat, care face carieră publică speculând ideea națională. Și la el primează ambiția ascensiunii pe scara socială. Dar când se află în culmea succesului, ascultă de „glasul iubirii” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
a ziarului său foarte influent, atrăgându-și astfel ura tinerilor membri ai unei formații teroriste de extrema dreaptă. Situația din Ion se repetă în cu totul alt mediu (protipendada bucureșteană, cercurile industriale și gazetărești), iar foamea țărănească de pământ devine arivism social feroce. Deși romanul suferă de pe urma ezitărilor autorului între obiectivul inițial (critica politicianismului ca rău funest și justificarea dictaturii regale), Gorila izbutește să scoată la iveală un personaj interesant și să dezvăluie, chiar dacă palid, efectele fanatismului extremist asupra sentimentelor personale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
face lui Eliade trei ani mai târziu. Monica Lovinescu nu crede în împăcarea dintre generații: Există în schimb în literatura română o ispită pentru generațiile tinere să se asemene cu aceea precedentă, printr-o singură trăsătură esențial negativă și anume arivismul prin toate mijloacele. [...] Bineînțeles că orice generalizare este abuzivă. Nu toți scriitorii din generația tânără se lasă prinși în această capcană a parvenitismului după cum de altminteri nu toți scriitorii generațiilor precedente s-au prostituat prin mânuirea sloganului"74. Pe lângă prezumția
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
revoluționarului providențial. Din punct de vedere tipologic viața eroului genial este adesea neinteresantă. Eroii lui Cehov n-au nimic genial, dar sunt pentru narator, dramaturg/cititor materia primă a epicului și caracterelor. Eroul de ficțiune exprimă o categorie caracterială recognoscibilă: arivism, impostură, avariție, sau diverse patimi cum ar fi setea de putere, exhibiționism, preacurvie sau patologii de genul evaziunii în crimă, satanism, demență sau sinucidere. Foarte rare sunt romanele reușite ce au drept protagoniști creatori de geniu, artiști, și asta când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de 12 ani pe tot felul de șantiere, în fine, la Pars, va face parte din colegiul redacțional al revistei "Esprit". La Paris cunoaște ierarhia exilului, orgoliile scriitorilor și toate viciile și virtuțile din țară transplantate în străinătate (discordie, ranchiună, arivism, haos social, relațional, moral). Bujor Nedelcovici a încercat să depășească nu doar granițele geografice, ci și granițele artistice, dobândind o dimensiune universală prin însăși adresa universală a cititorului. Bujor Nedelcovici trăiește la cea mare intensitate realitatea românească din țară, în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
răului care există latent în oameni și în "lumea fenomenală". Pentru că sunt amândoi purtătorii acestei credințe : pornirea către rău stă ascunsă în oameni, ea poate fi blocată sau activată, oprită sau făcută să debordeze. Mârzea, am văzut, detectase în Dumitrașcu arivismul incipient, semnele poftei de dominare și de urcuș social, premise ale fulminantei cariere politice pe care tânărul jurnalist și universitar o va face, împins de "duhul rău" al lui Mârzea, în Clujul post-decembrist. Nu rămâne însă mult timp pe platoul
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și apăra libertatea de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți”. Explicațiile acestei mixturi de defetism și arivism nu șunt greu de găsit. Ele își au rădăcina într-o mentalitate amorala, dominată de ambiția cruntă a afirmării literare, disponibilă tuturor ademenirilor cîrmuirii de ieri și de azi: „Interesul imediat, material, concret, este foarte grăbit. Scuză ființei de excepție
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
și am învățat să folosesc niște pantofi de senator pe care mi i-a dăruit fără să-i fi purtat deloc doctorul Rafael Marriaga, membru itinerant al grupului și istoric al orașului, fiindcă îi erau mari. Datorită dinamicii inconștiente a arivismului social am început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu încetam cu
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
toate lucrurile sînt clare. Vede numai ce știe și nu poate să nu știe... Tocmai pentru că vede doar ceea ce știe... * 1954. Sînt dezorientat și în toată vraiștea în care mă zbat, simt cum îmi ies la iveală toate instinctele. Egoism,... arivism,... avariție,... complexe de tot felul. Să parvin. Dar cum? Neavînd toată forța, mergînd doar pînă la jumătate. Mă aflu în preajma unei hotărîri și ca totdeauna mă cuprinde agitația, febra dilemei. Mă apropii de nodul problemei, însă numai atît. Învălui totul
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
și în seama contribuției profesorului Motru. Mihai Ralea, în 1924, scria că Motru, prin ,pasiunea ideilor pentru idei", prin absența ,îndărătniciei osificate" și a ,dezorientării lipsită de credințe", este un ,gânditor occidental într-o țară de politică, de afaceri și arivism". D. D. Roșca vedea în el ,un exponent al culturii române în cadrul european", iar Nichifor Crainic îl lăuda pe ,exemplarul academic de o distincție occidentală". Vasile Băncilă, referindu-se la una dintre lucrările reprezentative ale filosofului, scria că ,personalismul energetic
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
devenit o necesitate. Iată o autocaracterizare: "I-am spus că eu sînt mai violență decît tine fără să-mi fi pierdut bunul simț, ca îndur mai greu decît tine necazurile materiale". Desigur, bunăstarea e apărată că o cucerire personală, eventualul arivism topindu-se în cultură, în muzică, în scriitura literară. Deoarece avem a face aci, neîndoios, cu un condei de scriitoare, Cella e, aidoma tatălui său, o natură artista multiplă (Barbu Delavrancea era nu doar prozator, dramaturg, orator, ci și un
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
găsește bani și salvează Casa Birotteau. Moartea prematură a lui César, învins de propria bucurie, pune capăt în mod brutal proiectelor de extindere. César Birotteau este, între personajele lui Balzac, o natură angelică, în ciuda acceselor sale de vanitate și de arivism. Nici măcar la balul oferit înaintea decăderii sale nu reușește să-ți ascundă originea. Invitatele sale aristocrate nu se sfiesc să-și manifeste disprețul. Nu pot să nu observ că, dacă în loc de uleiul capilar din esența de nuci, César ar fi
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
27 ian. 1977), că: "Sîntem la ora cînd ne putem manifesta plenar, fără teama, altădată prezentă, că vorbele noastre nu și-ar găsi ecou". Iată modul în care poate să mintă un intelectual: Nu putem afirma plenar...". Pe dracu'". Despre arivismul lui D.R. Popescu: "D.R. se amăgește să creadă că niște biete interviuri, niște documente inedite ori simpla prezență în revistă a unor nume consacrate rezolvă problemele de calitate, de organicitate și de orientare ale publicației. Fals. O revistă trebuie să
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Lowry - doar alcoolismul demențial; la Strindberg - doar incapacitatea de a susține o relație maritala nedestructiva; la Oscar Wilde - doar homosexualitatea inacceptabilă în epoca; la Henry Roth - doar incestul din copilărie; la Philip Roth - doar erotomania juvenila; la Mateiu Caragiale - doar arivismul social generat de complexul de paria... și așa mai departe. Punând laolaltă toate aceste constatări de neîmplinire și adaugându-le alte câteva poveri sufletești, putem încerca să întrezărim ce colcăia în subsolul superbei proze a lui John Cheever și în viața
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
rău. În orice caz, se dă la fund, asta e sigur, și într-un fel e păcat, dar ce să-i faci? Ar fi multe de spus aici. N-are deloc o conduită colegială față de mulți dintre noi și un arivism bățos a început să-l roadă, împingându-l la cele mai la cele mai josnice compromisuri, la demagogie etc. Și, în fond, tot nu i se acordă încredere, nici de cei pe care îi linge toată ziua. Știi că familia
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
se facă util, dar neizbutind prea mult din pricina liotei de revoluționari improvizați, investind "încredere și entuziasm în cealaltă garnitură", ajunsă la putere în 1996, spre a se prăbuși apoi cu totul în "râpa deziluziilor", descoperind la toți "același fel de arivism, același nepotism, aceeași penurie de caractere". Concluzia e amar-sceptică: risipire a fost totul în acest interval de trăire intensă, de activism dezarticulat. A venit totuși ziua fastă, din mai 1991, când și-a reluat jurnalul. A umplut până acum (de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia caracterului, arivismul, ignoranța, lipsa de talent și diletantismul, atât al istoricului religiilor și orientalistului, cât și al romancierului și eseistului. Cel mai recent procuror, vehement și intransigent, a apărut în 2006 și se numește Cătălin Avramescu. De ce a tăcut până acum e
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
în ajutor sub chipul unui coleg de la "Sfînta Barbara", tînărul marchiz van Guldenstiern, care îl introduse în saloanele lui Aaron Halzo, proprietarul ziarului "Vocea liberală independentă". Sub aripa acestuia din urmă, Robert își dezvălui din plin și-și desăvîrși progresiv arivismul politic, care îi aduse în scurtă vreme scaunul de deputat și speranța unui fotoliu ministerial. Ce profundă deosebire între Hubert și frații săi! încă din copilărie, Hubert detesta atmosfera zgomotoasă a afacerilor, preferînd să se retragă în fundul grădinii în tovărășia
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]