204 matches
-
intuind universalul în individual. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de tartuferie, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339512_a_340841]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se desparte
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339512_a_340841]
-
intuind universalul în individual“. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de „tartuferie“, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se
Variante rezolvate. Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339510_a_340839]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se desparte
Variante rezolvate. Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339510_a_340839]
-
intuind universalul în individual. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de tartuferie, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se
VARIANTA 3 (REZOLVATĂ). BACALAUREAT, sesiunea august, 2012. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339566_a_340895]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se desparte
VARIANTA 3 (REZOLVATĂ). BACALAUREAT, sesiunea august, 2012. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339566_a_340895]
-
intuind universalul în individual. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de tartuferie, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se
Ghid de pregătire pentru BACALAUREAT 2013, Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339575_a_340904]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se desparte
Ghid de pregătire pentru BACALAUREAT 2013, Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339575_a_340904]
-
intuind universalul în individual“. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de „tartuferie“, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. G. Călinescu aprecia: „Originalitatea unui roman i-o conferă nu atât metoda, cât realismul fundamental analitic“. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de
Referat: Enigma Otiliei de G. CĂLINESCU () [Corola-blog/BlogPost/339610_a_340939]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Criticul Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se
Referat: Enigma Otiliei de G. CĂLINESCU () [Corola-blog/BlogPost/339610_a_340939]
-
intuind universalul în individual. Prin urmare, G. Călinescu va înfățișa tipuri caracterologice, numite ectipuri, dominate de o trăsătură de caracter prezentă la o foarte mare categorie de oameni. De aceea, numele personajului devine noțiune precum noțiunea de tartuferie, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339637_a_340966]
-
vrea să stoarcă douăzeci de franci de la Otilia sau o sută de franci de la Pascalopol, pentru familia sa anemiată și debilă, motivând că nu poate face apel la părinți denaturați. Critica literară l-a așezat pe Stănică Rațiu în galeria ariviștilor. Pompiliu Constantinescu l-a plasat alături de Gore Pirgu, eroul din romanul Craii de Curtea-veche al lui Mateiu Caragiale. Forța principală a acestui personaj este demagogia paternității, precizând că scopul căsătoriei este procreația, motiv pe care-l invocă atunci când se desparte
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339637_a_340966]
-
filon romanesc tradiționalist în literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
dovadă de o inteligență și o abilitate ieșite din comun. Pe de altă parte, deși descind din rândul burgheziei, ei Își refuză acest statut: nu vor să se Îmbogățească, nu Își fac proiecte de prosperitate și ascensiune socială precum marii ariviști, nu aderă la valorile lumii care i-a născut. Dimpotrivă, le disprețuiesc ca fiind „de serie”, vulgare. Paul Morand le intuiește corect proiectul: „Dandy-i sunt acea fracțiune a tinerei burghezii care trăiește cu nostalgia aristocrației, refuzând să se supună
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
șochează fără să rănească). Adevărul se lasă prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau Hoche la 25? Există la Brian Eno, la Brian Ferry, la David Bowie și la mulți alții visul de a fi Julien Sorel”1. Numai că Julien Sorel nu este ceea ce se cheamă un dandy autentic. El rămâne un arivist care ia lecții de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alții visul de a fi Julien Sorel”1. Numai că Julien Sorel nu este ceea ce se cheamă un dandy autentic. El rămâne un arivist care ia lecții de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei. Recompus din toate trăsăturile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție? Nu altfel o interpretează Jean d’Ormesson atunci când detectează pulsând În dandy, ca de altfel și În snob și arivist, egolatria. Chiar dacă e orientată spre țeluri diferite, obsesia imaginii de sine Îi face pe toți „sclavii unei proiecții pentru care sacrifică totul și chiar propria fericire”2. Adevărat moralist el Însuși, Jean d’Ormesson nu uită să Îi pomenească pe La
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o scurtă istorie a dandysmului englez. Arivism, snobism, dandysm rămâne, de la data apariției sale (1963) În Revue de métaphysique et de morale până azi, un reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de Înșelătoare!), dar mai ales deosebirile. Ce anume Îi apropie și Îi desparte, dincolo de cadrul istoric comun În care apar și evoluează? Nevoia de public și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trebuință de confirmarea (reală sau simbolică) a puterii lor (și ea, reală sau simbolică) deoarece sunt prinși În mrejele acestui „vis de mărire” sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de seducție pentru a se distanța trufaș de toți: „altfel decât ceilalți, departe de ei”. Dacă arivistul și snobul vor să fie integrați, acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a amplifica peste măsură distanța - prin eleganță În limitele convenite, prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar pasiuni. Și-i imaginează pe câțiva dandy sau avant-dandy celebri: Alcibiade mort de dragul animalelor, cu precădere câini, Bolingbroke topit după femei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat”, „cu cheie”, întrucât trimite fără dubii la un cunoscut om politic, fost ministru al Domeniilor și academician. În pagini puține, se mișcă în mod cert unul dintre marii ariviști și avari ai literaturii noastre. Efectul însă e diminuat de implicarea pasionată a autorului, care își condamnă direct eroul, cu virulență pamfletară. O valorizare mai largă a însușirilor lui C. se vede în Însemnările lui Safirim (1936), proiectate în cinci-șase
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]