206 matches
-
ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din plăcerea de a dirija existențele celor din jur. Ancorarea în real, realizată prin referirea constantă la evenimente nonfictive - revoluție, mineriade -, este dublată de evaziunea în lumea ideilor, exprimate, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
67-75; Radu Cernătescu, Întoarcerea romanului risipitor, LCF, 1995, 24; Dicț. scriit. rom., I, 167-168; Cornel Ungureanu, Romanul alegoric și personajele sale neascultătoare, O, 1996, 5; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Perian, Pagini, 195-200; Dan Croitoru, Romanul arivistului postdecembrist, RL, 1999, 5; Gabriela Glăvan, Despre fericire și demonii ei, O, 2001, 2. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Œdip, spre deosebire de cinefil. Televiziunea nu are o putere formatoare, genetică, genealogică. Ea nu incită la identificare: cu toții am visat, adolescenții fiind, să le semănăm lui Cary Grant sau James Dean, dar prezentatorii TV nu-i fac să viseze decât pe ariviști, nu pe aventurieri. Televiziunea nu maturizează (dar îi infantilizează pe adulți). Cine a intrat în istorie din fața lucarnei? Un lacanian ar spune: "Micul ecran ține de imaginar, cel mare de simbolic". Godard, mai simplu: "Aici ridici capul, dincolo cobori ochii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atunci n-am înțeles decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât cu absolutul. Trăim în societatea
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
Oldenburg (în daneză Oldenborg) au domnit succesiv sub numele de Frederik alternînd cu numele Christian. Acest lucru s-a perpetuat și sub monarhii din ramura Glücksburg, pînă la actuala regină Margrethe II (1972-). ** Regina Mary îl detesta, numindu-l "un arivist nerușinat". Avea dreptate: Mountbatten i-a cerut tinerei regine Elisabeta II, imediat după moartea regelui George VI, ca numele dinastiei să fie schimbat din Windsor în Mountbatten-Windsor, întrucît Elisabeta se căsătorise cu un Mountbatten. La refuzul Cabinetului Churchill, regina i-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
de ce consideri că ar putea fi un model pentru tine. 4. Mostre de lucru pentru o abordare didactica interdisciplinara text-film-fotografie ABORDARE LITERARĂ DOSARUL CRITIC Tipologia personajelor în românul Enigmă Otiliei de G. Călinescu • Tipul bătrânului avar Costache Giurgiuveanu • Tipul parvenitului, arivistului, demagogului, escrocului sentimental Stanica Rațiu ("un Cațavencu al ideii de paternitate") • Tipul "babei absolute fără cusur în râu" Aglae Tulea • Tipul retardatului Titi Tulea • Tipul fetei bătrâne Aurica Tulea • Tipul bătrânului decrepit, senil, inofensiv Simion Tulea • Tipul burghezului rafinat și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se autodistrug din lipsa simțului realității, din incapacitatea de a se orienta corect, dintr-o oarecare megalomanie sau din lipsă de energie, din indolență și inabilitate practică. Conform unei puternice tradiții a prozei românești, este urmărită în paralel și ascensiunea arivistului, a unui reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat”, „cu cheie”, întrucât trimite fără dubii la un cunoscut om politic, fost ministru al Domeniilor și academician. În pagini puține, se mișcă în mod cert unul dintre marii ariviști și avari ai literaturii noastre. Efectul însă e diminuat de implicarea pasionată a autorului, care își condamnă direct eroul, cu virulență pamfletară. O valorizare mai largă a însușirilor lui C. se vede în Însemnările lui Safirim (1936), proiectate în cinci-șase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
Îndrumătorul cultural”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”, „Rostirea românească” ș.a. Editorial debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
strategii și tehnici birocratice”. Iată câteva dintre ele: luarea deciziilor ca la carte (respectându-se litera legii și nu spiritul ei; atribuirea deciziilor nepopulare șefilor superiori); politica struțului (ignorarea problemelor în speranța că în acest fel ele vor dispărea); politica arivistului (tragerea de timp, înăbușirea stărilor tensionale sau a nerealizărilor până când persoana respectivă va fi promovată); sabotarea superiorilor (prin reținerea informațiilor esențiale; invadarea lor cu informații multe, dezordonate, practic imposibil de mânuit; urmărirea exactă a instrucțiunilor date de șefi, în speranța
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiecărui scriitor, rolul pe care fiecare din ei îl atribuie dragostei și căsătoriei, afacerilor, profesiunilor, modul în care îi prezintă pe preoți, proști sau deștepți, cuvioși sau ipocriți ; sau ne putem concentra asupra marinarilor din romanele lui Jane Austen, asupra ariviștilor lui Proust, asupra femeilor măritate din romanele lui Howells. Acest tip de specializare ne va oferi monografii privind "Raporturile dintre moșieri și arendași în romanul american al secolului al XIX-lea", " Marinarul în romanul și teatrul englez", sau "Americani de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
lipsește, iar compunerea riscă nu o dată să devină ternă și reductivă, cu elemente de minorat literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
tematică, romanul descinde din Ciocoii vechi și noi. Duiliu Zamfirescu reflectă același proces istorico-social, descompunerea boierimii în contrast cu ridicarea ciocoimii. Personajul principal cel mai realist este negativ ca și cel din cartea lui Filimon. El se numește Tănase Scatiu, tip de arivist, care se va căsători cu Tincuța, fiica boierului de viță veche, Dinu Murguleț pentru a-i deposeda de pământ. Dacă Tănase Scatiu evoluează în capodopera Viața la țară, el își va întregi profilul în volumul următor care-i poartă numele
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
EnciclopediceCooperative „Aurora Economică Română“. Repre zentant al tinerei burghezii locale, susținut de grupul tânăr, inteligent și independent din partid, Cațavencu se definește întrun dublu regim: în viața publică, el ilustrează tipologia politicianului demagog, corupt, oportunist, iar în viața privată, tipul arivistului, lipsit de principii și de scrupule, care se conduce după dictonul lui Machia velli „scopul scuză mijloacele“. Faptele sale o dovedesc: falsifică o poliță pentru a primi împrumutul de la bancă, îi sustrage scrisoarea Cetățeanului turmentat, îi șantajează pe liderii politici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vis când contemplă „pulberea de stele“, culcați pe căpița de fân (cap. VI). Alte episoade prin care se cristalizează povestea romantică a primei lor iubiri sunt, în aparență, banale, dar pitorești, prin intervențiile unor personaje precum zgâr citul moș Costache, arivistul Stănică Rațiu sau generosul Leonida Pascalopol. Se concretizează astfel un fir epic ce dezvoltă conflictul erotic exterior, evidențiind triunghiul Otilia, Felix, Pascalopol. Pe această linie narativă, episodul călătoriei Otiliei cu Pascalopol la Paris este un moment important ce accentuează gelozia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
își pregătește propria debarcare. Memoria timpului îi va reține, probabil, profilul de monument al ezitărilor și al expectativei, de maestru neîntrecut al intrigilor și al combinațiilor fără scrupule. Ultima sa „creatură politică” - Alianța Braghiș - s-a dovedit o adunătură de ariviști, care și-a trădat „boss-ul” cu prima ocazie. Ce figură emblematică a fost, pentru garnitura cu care a marșat în anii din urmă Lucinschi, tovarășul Zidul, bunăoară (fost membru al CC și ministru al Învățământului în guvernul sovietic de la
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în spiritul noilor sloganuri, pentru „implementarea reformelor economice”, deplâng anularea subvențiilor, dispariția tutelei „înaltelor foruri” diriguitoare. Statul este pentru ei aidoma unui organ amputat care continuă să-i „doară” mental. Abandonând practic scena politicii în favoarea vechilor nomenclaturiști comuniști și noilor ariviști politici, intelectualul basarabean a pierdut dreptul de a critica proastele politici culturale, pentru că la aburcarea „managerilor” acestora el a contribuit nemijlocit. Aversiunea lui față de modelul occidental reprezintă o formă deviată de resentiment împotriva propriei persoane, a neșanselor și limitelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
grupul: Aurica, Titi, Aglae, Stănică (un avocat fără procese, căsătorit cu Olimpia), ocupă casa bătrânului, în așteptarea morții acestuia, furându-i partea de mobilă și tablouri. De fiecare dată, Stănică este dinamic, jovial, tipul de escroc sentimental, de intrigant și arivist fără scrupule, colportor de vești imaginare, om de afaceri suspecte, care îl jefuiește în final pe bătrân și se căsătorește cu o femeie de moravuri ușoare. Banul a dezumanizat-o pe Aglae, care-și terorizează soțul, pe Simion, până înnebunește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care e în stare de orice când e vorba de bani. Tipologia personajelor. Orientându-se după tehnica balzaciană, G. Călinescu a folosit portretizarea personajelor, pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Pornind de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul), realismul adaugă un alt tip: arivistul. În acest roman realist, social, citadin, balzacian se mișcă diferite tipuri: avarul Moș Costache; "baba absolută" Aglae; intelectualul ambițios Felix; fata cochetă și enigmatică Otilia; senilul Simion; debilul mintal Titi; fata bătrână Aurica; arivistul Stănică Rațiu; moșierul rafinat Pascalopol. Costache
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ipohondrul), realismul adaugă un alt tip: arivistul. În acest roman realist, social, citadin, balzacian se mișcă diferite tipuri: avarul Moș Costache; "baba absolută" Aglae; intelectualul ambițios Felix; fata cochetă și enigmatică Otilia; senilul Simion; debilul mintal Titi; fata bătrână Aurica; arivistul Stănică Rațiu; moșierul rafinat Pascalopol. Costache Giurgiuveanu are înaintași pe Hagi Tudose, Gobsek, Goriot și Grandet, trăiește cu spaima de a nu fi jefuit, pare ciudat prin contrastul dintre aspectul exterior (ținuta vestimentară ridicolă) și duioșia paternă față de Otilia. Autorul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fixeze Otiliei Mărculescu identitatea: "Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină". Ea întruchipează eternul feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuprinde câte șase ramificații cu titluri semnificative, care trimit la paralelisme. În spațiul narativ al lui Rebreanu întâlnim țărani "misterioși", lipsiți de psihologie rudimentară, dimpotrivă, sunt ființe de o mare complexitate. Numai mediul social îi obligă să acționeze altfel decât ariviștii de la oraș. Ion, stăpânit de instincte obscure, știe să asculte "glasul pământului". Ion este "expresia instinctului de stăpânire a pământului" (E. Lovinescu). Dacă în Ion sunt portrete individuale care au ceva statuar, în Răscoala sunt admirabile tablouri de masă. Rebreanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]