474 matches
-
pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile. Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost de exemplu cele despre lagărele naziste de concentrare, și cele despre bomba zburătoare V-1 sau racheta V-2. În timpul unei misiuni aeriene
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
spre frontul de răsărit au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK. AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii să blocheze în Polonia mai multe divizii cu aproape 930.000 soldați. Armia Krajowa a fost demobilizată în mod oficial pe 19 ianuarie 1945, pentru a evita un conflict cu sovieticii și declanșarea unui război civil. În ciuda acestui fapt, un mare număr de unități au decis să continue lupta lor, de această dată
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
rezistat până pe 8 august 1945, când s-a luat decizia desființării ei și oprirea lupteri de rezistență din teritoriile poloneze. Comitetul Polonez de Eliberare Națională, primul guvern comunist polonez format în iulie 1944, nu și-a asumat nicio responsabilitate față de Armia Krajowa, și, de aceea, pentru mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului, aproape 60.000 de sodați AK au fost arestați, iar cam 50
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
închisori sau în luptă). Armata Teritorială era compusă din numeroase unități. Mai multe unități clandestine de partizani au recunoscut autoritatea AK de-a lungul timpului.. Cel mai numeros grup care a refuzat să se alăture AK a fost cel procumunist Armia Ludowa (AL), care avea la apogeu, în 1944, aproximativ 30.000 de luptători.. AK a fost împărțită în 16 organizații regionale, subdivizate la rândul lor în 89 de inspectorate, cu 278 districte. Obiectivul principal al AK era lupta generală până la
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
mare diversitate de arme moderne și cu muniție îndestulătoare. Superioritatea zdrobitoare a infanterieie germene, care se bucura de sprijinul artileriei, tacurilor și aviației, a redus foarte mult tipurile de operațiuni pe care le puteau desfășura luptătorii AK. Armele și echipamentele Armia Krajowa proveneau din mai multe surse. În principal era vorba de depozite îngropate de armate poloneză în retragere în timpul invadării Poloniei din 1939. De asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema regiunii și orașului Vilnius. Unii lituanieni, încurajați de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute de polonezi în prima jumate a anului 1944. Evaluările postbelice ale activității AK în Lituania sunt încă o problemă controversată. În perioada
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
teroristă. În 1993, o comisie guvernamentală lituaniană a investigat activitatea AK în Lituania. În ultimii ani se poate constata o oarecare apropiere a pozițiilor istoricilor din cele două țări, deși rămân încă numeroase probleme asupra cărora interpretările diferă fundamental. Relațiile Armia Krajowa cu sovietice au mers din rău în mai rău. Dacă Germania Nazistă a invadat împreună cu Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ucis în acțiunile de represalii în jur de 20.000 de ucrainieni în Volini. În primăvara anului 1944, unitățile AK au incendiat aproximativ 20 de sate ucrainiene în luptele din regiunea Chełm. După desființarea oficială a organizației, foști membri ai Armia Krajowa au masacrat civilii ucrainieni din satul Pawłokoma în martie 1945, pentru ca, în luna octombrie a aceluiași an, satul să fie incendiat de soldații Armatei Insurecționale Ucrainiene.
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Roman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramura înarmată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni și avea ca obiectiv crearea unui stat ucrainean independent. Cât timp a existat, UPA a luptat cu forțe ale unor diferiți adversari: Wehrmachtul și SS-ul naziste, Armia Krajowa poloneză sau Armata Roșie sovietică. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, UPA a contiuat să lupte împotriva autorităților sovietice și a celor comuniste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea. Partizanii ucraineni au fost foarte puternici în
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
mai trebui spus că partea poloneză a fost angajată în acte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor. Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violențelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare că numai în Volînia au fost uciși de către luptătorii Armia Krajowa cca 20.000 de civili ucraineni. Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răspunsuri la acținunile guvernului polonez interbelic, care a încercat să limiteze numărul de instituții ucrainene și să schimbe compoziția etnică a regiunilor majoritar ucrainene prin
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
terestre germane și pentru crearea unui stat comunist polonez, prosovietic. , alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, a fost o componentă a rezistenței militare poloneze care a refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și a armatei acestuia, Armia Krajowa. Armia Ludowa a avut efective cu mult mai mici decât cele ale Armia Krajowa (AK), dar propaganda oficială comunistă a acreditat ideea că forțele procomuniste au fost mai numeroase decât cele ale AK. În 1939, după 17 zile de la
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
și pentru crearea unui stat comunist polonez, prosovietic. , alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, a fost o componentă a rezistenței militare poloneze care a refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și a armatei acestuia, Armia Krajowa. Armia Ludowa a avut efective cu mult mai mici decât cele ale Armia Krajowa (AK), dar propaganda oficială comunistă a acreditat ideea că forțele procomuniste au fost mai numeroase decât cele ale AK. În 1939, după 17 zile de la atacul Germaniei
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
ale Forțelor Armate Naționale, a fost o componentă a rezistenței militare poloneze care a refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și a armatei acestuia, Armia Krajowa. Armia Ludowa a avut efective cu mult mai mici decât cele ale Armia Krajowa (AK), dar propaganda oficială comunistă a acreditat ideea că forțele procomuniste au fost mai numeroase decât cele ale AK. În 1939, după 17 zile de la atacul Germaniei Naziste împotriva Poloniei, Uniunea Sovietică a atacat la rândul ei Polonia. În ciuda
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
unui guvern prosovietic al Poloniei. În 1942 a fost creată Gwardia Ludowa (GL, Garda Poporului). Alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și forțelor sale armate, Armia Krajowa. Pe 1 ianuarie 1944, Consiliul Național de Stat (Krajowa Rada Narodawa, KRN) a hotărât înlocuirea Gwardia Ludowa cu Armia Ludowa. KRN avea intenția să mărească efectivele AL prin cooptarea de voluntari din rândurile altor grupuri de partizani. Până la formarea
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și forțelor sale armate, Armia Krajowa. Pe 1 ianuarie 1944, Consiliul Național de Stat (Krajowa Rada Narodawa, KRN) a hotărât înlocuirea Gwardia Ludowa cu Armia Ludowa. KRN avea intenția să mărească efectivele AL prin cooptarea de voluntari din rândurile altor grupuri de partizani. Până la formarea AL, organizația militară număra aproximativ 10.000 de membri. Spre sfârșitul lunii iulie 1944, (când cea mai mare parte a
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
aproximativ 6.000 erau partizani care luptaseră efectiv în timpul ocupației germane. Dacă asupra efectivelor totale există estimări diferite, cercetătorii sunt cu toții de acord că AL a avut un număr semnificativ mai mic de luptători decât principala organizație de rezistență poloneză, Armia Krajowa. Pe de altă parte însă Garda Poporului și mai apoi Armata Poporului a fost mult mai bine înarmată decât Armia Krajowa, în principal datorită aprovizionării continui cu armament și muniție de către sovietici și era o forță mult mai disciplinată
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
de acord că AL a avut un număr semnificativ mai mic de luptători decât principala organizație de rezistență poloneză, Armia Krajowa. Pe de altă parte însă Garda Poporului și mai apoi Armata Poporului a fost mult mai bine înarmată decât Armia Krajowa, în principal datorită aprovizionării continui cu armament și muniție de către sovietici și era o forță mult mai disciplinată. La șapte luni după înființare, Armia Ludowa a fost integrată în Uniunea Patrioților Polonezi, și a devenit Armata Populară Poloneză (LWP
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
însă Garda Poporului și mai apoi Armata Poporului a fost mult mai bine înarmată decât Armia Krajowa, în principal datorită aprovizionării continui cu armament și muniție de către sovietici și era o forță mult mai disciplinată. La șapte luni după înființare, Armia Ludowa a fost integrată în Uniunea Patrioților Polonezi, și a devenit Armata Populară Poloneză (LWP). După ce Armata I Poloneză (formată pe teritoriul URSS-ului) și Armata Roșie au intrat în Polonia la sfârșitul anului 1944 și începutul lui 1945, cei mai mulți
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
fost integrată în Uniunea Patrioților Polonezi, și a devenit Armata Populară Poloneză (LWP). După ce Armata I Poloneză (formată pe teritoriul URSS-ului) și Armata Roșie au intrat în Polonia la sfârșitul anului 1944 și începutul lui 1945, cei mai mulți membri ai Armia Ludowa au intrat în rândurile primei dintre ele. După încheierea războiului, mulți dintre supraviețuitorii AL au intrat în rândurile cadrelor Ministerului Securității Publice sau ale Miliției. Istoricii oficiali comuniști polonezi au atribuit Al aproximativ 900 de operațiuni, în timpul cărora au
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
mai puternică și început să atace forțe militare germane semnificative ca număr și dotare. Istoricul american de origine poloneză Mieczysław B. Biskupski afirmă că Armata Ludowa a fost mai puțin interesată să lupte cu germanii, alegând însă să atace forțele Armia Krajowa. În schimb, Gontarczyk și Janusz Marszal consideră că atacurile directe împotriva Armia Krajowa au fost puține și accidentale, totuși membrii GL/AL au transmis deseori informații Gestapoului cu privire la AK. AL a luat parte la luptele Insurecției din Varșovia. Oficialii
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
dotare. Istoricul american de origine poloneză Mieczysław B. Biskupski afirmă că Armata Ludowa a fost mai puțin interesată să lupte cu germanii, alegând însă să atace forțele Armia Krajowa. În schimb, Gontarczyk și Janusz Marszal consideră că atacurile directe împotriva Armia Krajowa au fost puține și accidentale, totuși membrii GL/AL au transmis deseori informații Gestapoului cu privire la AK. AL a luat parte la luptele Insurecției din Varșovia. Oficialii comuniști au pretins că al insurecție au participat în jur de1.800 de
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
faptul GL/AL s-a bucurat de un sprijin mai redus în teritoriu comparativ cu AK, forța armată a Statului Secret Polonez, cât și datorită faptului că sovieticii parașutau pentru partizani în principal armament și muniție, nu și alimente, luptătorii Armia Ludowa au trebuit să rechiziționeze proviziile de la populația locală, cercetători moderni descriind o asemenea practică drept „banditism”. Luptătorii GL/AL au rechiziționat bunuri și alimente de la ferme, biserici și s-au înregistrat mai multe incidente în care jafurile asupra unor
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
păstrat documentele importante pentru ei, comuniștii au lăsată pe mâna unui agent al Gestapo care fusese atras să participe la acțiune. Șapte membri ai mișcării clandestine a Statului Secret au fost arestați și executați la scurtă vreme după aceea. Comandantul Armia Ludowa a fost generalul Michał Rola-Żymierski, iar șeful statului major a fost un membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Polonez, colonelul Franciszek Jóźwiak. Comanda Armia Ludowa prime ordine direct de la conducerea sovietică, fiind promotoarea intereselor Uniunii Sovietice, nu ale
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
a Statului Secret au fost arestați și executați la scurtă vreme după aceea. Comandantul Armia Ludowa a fost generalul Michał Rola-Żymierski, iar șeful statului major a fost un membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Polonez, colonelul Franciszek Jóźwiak. Comanda Armia Ludowa prime ordine direct de la conducerea sovietică, fiind promotoarea intereselor Uniunii Sovietice, nu ale Poloniei, în regiune. Institutul Memoriei Naționale din Polonia a mers până acolo încât a declarat că Armia Ludowa a fost parte a mișcării rezistenței sovietice, nu
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]