1,328 matches
-
așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
către moscheea de la celălalt capăt al satului, într-o manieră ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare, cu ibrice și cratițe înșirate pe trup în loc de armură, și cu o oală mare pe cap. De pe el picura sînge proaspăt de pui, pe care și-l mînjise peste tot pe mîini și pe față și chiar și peste uneltele de bucătărie; de asemenea, luase cu el o rezervă
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
își ridică mîndru capul și conduse procesiunea de femei uluite și copii pînă la ușa moscheii. Cînd ajunse acolo, scoase de la cingătoare, ca și cum ar fi fost niște săbii, o pereche de linguri mari de metal și începu să-și lovească armura, făcînd un zgomot care i-ar fi trezit și pe morți din morminte dacă aceștia nu ar fi preferat să rămînă în pace sub pămînt și să nu bage în seamă îngrozitoarea hărmălaie. Bărbații din Shirmal se revărsară afară din
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
cincizeci de ani, nu se mai aștepta să-și găsească o mireasă. Dar în ochii și pe fețele unora dintre matroanele care îl priveau în timp ce se întorcea zdrăngănind și cu sîngele picurîndu-i de pe el la bucătării ca să-și dea jos armura aceea caraghioasă a dreptății și păcii, văzu ceva ce nu mai văzuse pînă atunci în ochii și pe fețele femeilor, și anume afecțiune. Hasina Karim, văduva unui sub-waza care murise de curînd, cunoscută sub numele de Harud, adică "toamnă", din cauza
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
Jurăscu. Chiar dacă toată tevatura a pornit de la cel dintâi dintre sus-numiți, concursul va fi unul cinstit, căci judecător e onor publicul, chiar de Ziua Mondială a Teatrului. În marea oștire a Teatrului, Daniel Petrescu ar fi putut fi cavaler în armură strălucitoare. A ales să fie oștean, deși poartă în sine și cu sine toate tresele de general. Oștean de primă linie a frontului, unul din aceia, nici mulți, nici obișnuiți, care fac, din gloria cuvenită lor, nemurirea teatrului. Poate pentru că
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
dacus, cel mai mare dintre „dinozaurii pitici” din Hațeg, cu o lungime de 6-8 metri, era de fapt un membru foarte mic din grupul său, din care făceau parte și giganticii Dipolodocus și Apatosaurus. Un fapt interesant este prezența unei armuri compuse din plăci osoase, rar întâlnită la ierbivorele patrupede. În mod curios, deasupra „dinozaurilor pitici” trăia una dintre cele mai mari reptile zburătoare din toate timpurile. Recent descoperit, Hatzegopteryx thambema („monstruosul animal înaripat din Hațeg”) avea o deschidere a aripilor
Agenda2003-31-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281327_a_282656]
-
aceasta acceptă, în lipsă de altceva mai bun de făcut, care să îi aducă bani. La început, Creasy este agasat de întrebările insistente ale fetiței despre viața lui personală și trecut. Însă, încetul cu încetul, micuța reușește să-i penetreze „armura“ și cei doi se împrietenesc. În clipa în care Pita este răpită, Creasy își jură că o va găsi și o va aduce înapoi, omorând, la nevoie, pe oricine i-ar sta în cale. Spectacole TIMIȘOARA: Opera Română: Teatrul Bulandra
Agenda2004-45-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283032_a_284361]
-
este doar ea singură, în fața artefactelor expuse în cele câteva zeci de vitrine ultramoderne. Ba, mai este acolo și paznicul. Un ins mărunt, negricios și care asuda îngrozitor pe sub gulerul cămășii de nylon. Insul s-a postat strategic, între o armura greoaie, autentică și panoplia plină de cuțite și halebarde vechi dar bine lustruite cu praf de magneziu. Paznicul își freacă palmele una în altă fără rost, le duce la urechi, la gură, pentru ca, în cele din urmă să și le
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
îi roade epiderma până la carne, așa că un acid pe care nici alchi miștii nu ar ști cum să-l neutralizeze. Mărțina este rezistență, știe să facă față calvarului că un cavaler închis de un mileniu, poate și mai mult, în armura. Deși cu lentile de contact dintre cele mai sofisticate, ochii ei nu văd clar exponatele. Nici nu are nevoie, ea le simte, le știe acolo, la locul lor, sute de arme letale; săbii cu mânerul în cruce, vârfuri de lance
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
în luptă”) - îi urmează lunga epocă Tokugawa, după numele familiei sub autoritatea căreia shogunatul ajunge la apogeul puterii. În Japonia, unificată și pacificată, sunt interzise duelurile și conflictele și astfel, luptele devin întreceri pentru demonstrarea măiestriei. Din acel moment, vechea armură de luptă se transformă în Bogu-echipament de protecție pentru Kendo, iar forma de luptă violentă, mortală Ken-Jutsu capătă o formă nouă-Kendo, ce semnifică calea spre perfecționare (și) prin mânuirea sabiei. De la transformarea echipamentului de războinic în cel de Kendo, acesta
Agenda2004-38-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282882_a_284211]
-
Acesta este punctul în care eșuează Don Quijote. Dorind să întrupeze cu orice chip idealul sau justițiar, el pleacă în lume cu sentimentul unei investiri uitînd să-și dea determinări sigure, pe masura idealului sau. Un coif de carton și o armura îi șunt de ajuns pentru marea lupta. De aici ridicolul și nereușită; căci armura și coiful șunt determinații strîmbe și grotești prin care idealul nu poate prinde trup. Putem spune ceva asemanator despre Constantin Noica? Întorcîndu-ne la fișa clinică pe
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
sau justițiar, el pleacă în lume cu sentimentul unei investiri uitînd să-și dea determinări sigure, pe masura idealului sau. Un coif de carton și o armura îi șunt de ajuns pentru marea lupta. De aici ridicolul și nereușită; căci armura și coiful șunt determinații strîmbe și grotești prin care idealul nu poate prinde trup. Putem spune ceva asemanator despre Constantin Noica? Întorcîndu-ne la fișa clinică pe care și-a întocmit-o singur, găsim această mărturisire: "Pacientul (Noica însuși) declară că
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
celor Șase maladii ale spiritului, întrebîndu-se ce se poate face ca lumea, respectiv societatea, să țină, Noica răspundea asemenea filozofiei chineze: lumea ține dacă, pierzînd Tao, rămînem totuși cu politețea. Mult mai aproape de el, în cultura europeană, aștepta Don Quijote cu armura și coiful sau de carton, gata să apere principiul iluziei: "Primește, spune el, [...] mîna această..." Este mîna pe care, conștient sau nu, a apucat-o Constantin Noica "înrămîndu-se" în ideal. Moștenirea pe care ne-a lăsat-o la sfîrșitul acestei
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
hrană lapte din sfârcuri de cometă,/ să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os/ și să dezmint zăpadă pierdut în pirueta." (Sunt tânăr, Doamnă...) Alți poeți apar în fața publicului asemenea cavalerilor medievali, îmbrăcați într-o greoaie și inexpugnabila armura de referințe livrești. Mircea Dinescu ni se înfățișează cu mâinile goale și reușește totuși să ne cucerească. Se remarcă, în această perioadă, și tonul poeziei lui Mircea Dinescu. Este o poezie care seamănă cu un plâns melodios: "Mama ta poartă
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Constantin Țoiu 23 martie 1987. Nici de astădată nu uit să fac un salt în sus pe rue de Rivoli, ca să ating cu palma copita aurită a calului, de aur și el, pe care stă înălțată Fecioara din Orleans, în armură; și fac saltul, ferit, cu prudență, să nu mă vadă cumva vreun polițist, care să mă amendeze, ori să mă aresteze, ca pe un derbedeu al străzii. De fiece dată, sărind, înjur în gînd perfidul Albion ce o arsese pe
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de pildă, cavalerul inexistent (o armura în care nu se află nici un corp, dar totuși o făptura cu identitate) e inserata pe fundalul unui univers firesc și cotidian, care se miră cînd descoperă ceva altfel, bombăne eventual, dar nu opune rezistență, ci asimilează acel altceva. Vicontele
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
Vasile Poezia din Înger în gerunziu de C. Th. Ciobanu este în primul rând o demonstrație de ars combinatoria, de-a lungul a 185 de texte în care descoperim semantizările unui eu ultragiat, chinuit de impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
sine și text, dintre viață și poezie: „Să încetăm cu ipocriziile! Hai să n-o mai dăm pe după teoria literaturii! Știi foarte bine că aici sînt eu. Un anahoret bărbierit. Un templier căruia i se dezvelește gîtul între coif și armură. Un cerebel transpirat. Un pangolin jupuit. Un cărăbuș căzut pe spate. O xenofioforă smulsă din Groapa Marianelor și aruncată pe plajă. Un alien fără cap, fără trunchi, fără mîini, fără picioare, fără sex. O răscruce a regnurilor. O rotiferă bdeloidă
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
unde se înfrunta interese particulare" (Havel). Nedumerit, cititorul român își poate pune întrebarea. Ce fel de privilegii acorda oare "multiculturalismul" încît un individ, într-o societate democratică, acceptă din proprie inițiativă să se lepede de individualismul sau pentru a îmbracă armura identității de grup? Înainte de a răspunde la întrebare, se impune să fac cîteva precizări. Fiecare tip de societate "naște" un model dominant de formare a identității umane pe care-l promovează prin intermediul instituțiilor (educație, mass-media, organizare socială etc.). În Occident
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
și câteodată romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
temperament de luptător, ci dintr-o sensibilitate provocată, dintr-o fibră contemplativă contrariată de "ideologemele triviale" și de servitorii acestora. Menit "diplomației lirice" (sintagmă ce-o folosește în legătură cu Horia Stamatu), a trebuit, în pofida firii sale intime, să se înveșmînte în armură și să înalțe spada. Dintre filele viforoase ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I.
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Mircea Mihăieș Vin ploile, vine iarna și armura de minciuni a guvernanților e tot mai găurită. Nivelul de trai se prăbușește cu fiecare clipă, mizeria materială a românilor concurează doar cu mizeria morală în care ne complacem. Blindat de amărăciunea vieții de fiecare zi, cetățeanul îți vâră capul
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean, în pofida utopiei geometrizante, contrapunct menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]