208 matches
-
, Vanghea (10.XI.1950, Doliani, Macedonia), poetă și prozatoare. După absolvirea liceului la Stip, urmează Facultatea de Economie la Skopje, unde locuiește și azi. S.-M. scrie în grai aromân, ca și în slavo-macedoneană. În aromână i-au apărut mai multe culegeri, între care Lilice (1988), titlu ce trimite la ideea că poezie înseamnă evanescență, fluiditate, delicatețe florală. Poemele de aici, ca și din alte plachete, le-a publicat mai întâi în revista „Zborlu a nostru
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
afară, față de �străini". Nicidecum o relație cultural-istorică cu Roma, cu latinitatea! De altfel, în producțiile literare orale, în discursul cotidian oral, în atestările din �graiuri", niciodată nu apar referințe la o posibilă apartenență la lumea latino-romanică (dimpotrivă, termenul lătin, în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce se poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în Dodecalogul inclus în DIARO, pp. 439-452, afirmă cu convingerea specialistului: �aromâna este limba maternă a Aromânilor care le conferă conștiința lor etnolingvistică" (p. 442). în aceste condiții, autoarea introduce conceptul sociolingvistic de alteritate, factor esențial cunoscut în cercetările privind identitatea comunităților lingvistice izolate (Sprachinseln). Vorbind altă limbă decât cea din jur
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de emancipare culturală: Protopiriea (�primă învățătură") a lui Theodor Cavallioti, destinată culturalizării Aromânilor în limba greacă (Th. Capidan: �încredințat că numai în această limbă cineva se poate cultiva"). Apare, întocmit de Daniil Moscopolites, un Lexicon Tetraglosson (probabil, 1794) în care aromâna figura alături de greacă, albaneză și bulgară (teritoriile în care erau răspândiți Aromânii!) - cu aceeași demnitate și �drept de cetate" în lumea balcanică. Se poate adăuga, aici, acel încă misterios (sau prea puțin cunoscut) manuscris Codex Dimonie (descoperit și cercetat de
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Aromânii!) - cu aceeași demnitate și �drept de cetate" în lumea balcanică. Se poate adăuga, aici, acel încă misterios (sau prea puțin cunoscut) manuscris Codex Dimonie (descoperit și cercetat de G. Weigand) în care apar, cu caractere grecești, texte religioase în aromână (cf. Th. Capidan 1932, pp. 65-66), de bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care Veneția constituia o stea polară a civilizației Orientului. X. Ideea apartenenței la romanitate a venit, pentru Aromâni
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a alfabetului latin, precum preconizau cărturarii ardeleni. Iar atunci când Mihail Boiagi, publicând la Viena, în 1813 (în greacă și germană) Romanische oder macedono-wlachische Sprachlehre, pe lângă o încercare de a stabili normele structurale ale aromânei, pune în circulație termenul macedo(no)-valah (echivalent cu viitorul macedo-român), după cum arată Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO 1997 s.v. Descrierea amănunțită a acestor două fundamentale lucrări care au despărțit �etnia" aromânească de Greci și au individualizat-o, integrând-o în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Revista poporului”, „Lumina” (Bitolia), „Grai bun”, „Foaia literară” (Ploiești), „Moldova de la Nistru”, „Graiul”, „Apărarea” ș.a. Prima carte, Poezii lirice-eroice, cuprinzând peste o sută cincizeci de titluri, îi apare în 1907. În foileton i s-a tipărit și romanul scris în aromână Murminți fără cruțe („Ecoul Macedoniei”, 1903), editat în volum în 1993. Versurile lui T. au contribuit, alături de acelea ale lui C. Belimace, N. Batzaria, Zicu A. Araia, Marcu Beza, L.T. Boga sau George Murnu, la configurarea unui peisaj al poeziei
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Octavian Goga, George Coșbuc, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Minulescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, G. Topîrceanu, George Lesnea, Vasile Militaru, Vasile Bumbac, I. Valerian, I.U. Soricu, Mircea Dem. Rădulescu. Versuri mai semnează Athanasie A. Sarmanioti și G. Perdix (în aromână), Dimitrie Rachici, Gh. Delavrani. Dureroasa experiență a închisorii sau a exilului și dorul de țară constituie laitmotivul multor povestiri tipărite în V.: Sterie Diamandi, Jertfa de sânge, Neculai Totu, Majadahonda, N. Batzaria ș.a. Se reproduc texte din patrimoniul clasic, autorii
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
1940), publicația lui Constantin Papanace, unde va fi și redactor. Poezii a trimis la reviste din străinătate, precum „Zborlu a nostru” din Germania și „Fenix” din Macedonia iugoslavă. După 1990 a colaborat la „Deșteptarea”, „Dimândarea”, „Cuvântul românesc”. A transpus în aromână din versurile lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga ș.a., a îngrijit o antologie de poezie aromână în trei volume (2001), panoramând perioada clasică (de la Zicu Araia la Petru Vulcan), modernă și contemporană. Prima carte al lui Z., Căntitsi tră armănami - Cântece
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
militare <ref id="45"> 45 F. C. Stahl, op. cit., p. 156. </ref>. Soluția, eficientă poate pe termen lung, a fost prea târziu imaginată și implementată pentru a mai putea compensa În vreun fel „vocația pentru Paris” a societății românești . Introducerea chestiunii aromâne ca obiectiv prioritar În politica externă a României a fost, așa cum am menționat, răspunsul imediat al cabinetului de la București la derapajul relațiilor româno - austro-ungare. Originea intelectuală a acestei acțiuni de recalibrare a politicii externe românești după 1894-1895 este dezbătută În
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
politic, a cutreierat Europa, ajungând în cele din urmă în Statele Unite ale Americii, unde sfârșește în sărăcie și boală (suferea de tuberculoză). P. este unul dintre autorii aromâni mai puțin prolifici. A scris poezie, a transpus pentru prima dată în aromână Luceafărul, precum și alte cincisprezece poeme eminesciene. Își publică prima culegere de versuri, Grailu a geanlui, grai di moarti (1939), în vremurile tulburi din preajma celui de-al doilea război mondial. Poezia lui vorbește despre dorul după satul natal și locurile din
PERDICHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288756_a_290085]
-
fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană și franceză). Factorul slav a avut ca rezultat dispersarea romanității orientale și, implicit, apariția unor dialecte distincte: daco româna, aromâna, megleno româna și istro româna. Din cauza absenței unor refugii naturale generoase, așa cum se găseau în nordul Dunării, comunitățile latinofone din sud au fost nevoite să se retragă în zone extrem de izolate (Munții Pindului, mlaștinile de pe coasta adriatică). Și nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lor de vânători nomazi, care nu au nevoie să numere nimic. Cuvântul românesc nepot desemnează simultan două realități: „copilul copilului meu” și „copilul fratelui meu/surorii mele”, redate în engleză, de pildă, prin lexeme diferite: grandson, respectiv nephew, iar în aromână există doi termeni diferiți pentru unchi (lále - unchi; táta máre - unchiul cel mai în vârstă din partea tatălui) sau pentru mătușă (tétă - mătușă; máma máre - mătușa cea mai în vârstă, din partea tatălui), în timp ce un termen special, bagianac, desemnează rudenia stabilită între
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Timpul, Iași, 1999; La descălecatul prezentului, Editura Sakura, Iași, 2000; Sayōnara, haiku, ediție bilingvă (română-engleză), Editura Sakura, Iași, 2000; When the present settles down, poezii în limba engleză, Editura Timpul, Iași, 2006; Simfonia-a singurmiljei/ Simfonijata na osamenosta, ediție bilingvă: aromână macedoneană, Vlasi od Makedonijam, Scopia, 2009; baladë përditshmërie (baladă cotidiană), volum în limba albaneză, Editura Fundației Culturale Poezia (în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor din România), Iași, 2009; despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
țări. Distribuția mondială a vorbitorilor de limbă română după țara în care locuiesc (Sunt luați în calcul numai vorbitorii nativi) Sursa: Enciclopedia online WIKIPEDIA, accesibilă la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ Limba româna, cu cele patru dialecte ale sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
un sat din județul Sălaj, unde a avut loc un pogrom naționalist în 1940), extras, probabil dintr-un nume ca Ipolit sau Ipate. O variantă grafică din documente Epotești poate sugera baza antroponimică Ep(u), înrudită cu numele de botez aromîne Epă sau Epu, hipocoristic al lui Epatie. Tot același tipar formativ stă și la baza numelor satelor din vecinătate, Călinești (< călinești < călinesc < Călin + esc) și Joldești (< joldești < joldesc < Joldea + -esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tuturor populațiilor înconjurătoare. Cît privește varianta rumîn, pe care unii o consideră singura autentică, populară (romîn fiind rezultatul intervenției etimologizante a Școlii Ardelene și a curentului latinist), trebuie menționat că în graiurile daco-romîne de est și în dialectul fărșerot al aromînei a circulat mereu forma romîn, așa cum a demonstrat V. Arvinte. Putem spune că oamenii de cultură în realitate, nu au „refăcut“ forma, apropiind-o de etimonul latin, ci au ales și au impus varianta dialectală cea mai apropiată de forma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a schimbat. S-a ajuns, în acest fel, ca termenul latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime latinești. Am prezentat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ambele semnificații, termenii francezi literari: voiture, respectiv viande. Același raționament a fost aplicat de unii lingviști și pentru a explica înlocuirea, în dacoromână, a cuvântului arat „plug“ < lat. aratrum cu termenul plug, împrumut slav: substativul arat (care se păstrează în aromână) s-ar fi confundat cu supinul și participiul arat, forme ale verbului a ara. „Noutatea“ împrumutului Uneori, vorbitorul bilingv poate împrumuta un cuvânt dintr-o limbă considerată de prestigiu pentru simplul fapt că termenul respectiv are calitatea de a fi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și faptul că gât apare târziu în texte, abia la A. Pann. Grumaz este sigur un cuvânt vechi (apare la Coresi, în secolul 16), are și variante cu dz, cum găsim numai la cuvintele moștenite din latină, există și în aromână. A fost pus în legătură cu alb. grumas, grumaz, ceea ce sugerează că ar fi din fondul autohton. Totuși, unii lingviști s-au gândit și la un etimon latin: ar putea fi vorba despre lat. gruma (variantă a lui grumus „colină“) + sufixul -ză
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gușă, osul gârliciului, oul gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele din terminologia corpului omenesc care pune probleme etimologice. Mulți cercetători îl consideră din substratul preroman, pentru că este prezent și în albaneză (buzë). Cuvântul este foarte vechi; există și în aromână (budză), și în meglenoromână (buză), iar regional se păstrează pronunțarea dz pentru z, la fel ca în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu poate fi cuvânt slav, așa cum cred unii. Termenul buză a fost explicat de alți cercetători
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dubiu că rom. inimă este moștenit din lat. anima „suflet, suflare“, care s-a transmis cu acest sens în toate limbile romanice: fr. âme, sp. alma. Sensul din română pare să se fi dezvoltat din semnificația figurată „curaj“, atestată în aromână: lo inimă „luă curaj“. Vechiul sens „suflet“ s-a păstrat în derivatul inimos „curajos, care pune suflet“ și în expresii ca fără inimă „fără suflet“ sau a (nu)-și face inimă rea. În urma acestei evoluții semantice a lat. anima de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
porcus > porc, lat. taurus > taur, lat. vacca > vacă, lat. verres > vier. O situație specială are lat. cattus „motan, pisică“, transmis tuturor limbilor romanice, care în română s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format cu sufixul autohton -ușă), prezent în aromână și atestat în secolul 18 în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-a transmis românei în forma rus „roșu“ (există și în aromână arus „blond, roșcat“, și în megl. rus). Limbile romanice occidentale au împrumutat nume de culori și din limbile cu care au intrat în contact: brun, gri sunt împrumuturi din limbile germanice, iar azur din arabă; noi le-am preluat din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]