158 matches
-
moștenit” de baronul ungur de origine aromână Gyula Cseszneky când italienii au lăsat locul ocupanților germani. Populația locală nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruințe a comuniștilor în războiul civil grec (1945-1949). Autoritățile locale au proclamat loialitatea lor față de statul grec, pentru a evita acuzațiile de „separatism” și a păstra, pe cale pașnică și pe lungă durată, patrimoniul cultural
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
aromâne, una dintre cele mai importante din câte mai există. În martie 2004, a luat ființă Filiala Comunității Aromâne din Slobozia, care își propunea să acționeze pentru "păstrarea și dezvoltarea limbii, a tredițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromânesc". La înființare număra 356 de membri. Trebuie menționat aici și evenimentul creării, în anul 1983, a ansamblului folcloric aromân Steaua di dor. Spectacolul, la care și-au adus contribuția peste 80 de persoane, s-a numit Numtâ armâneascâ (Nuntă aromânească
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
aromânesc". La înființare număra 356 de membri. Trebuie menționat aici și evenimentul creării, în anul 1983, a ansamblului folcloric aromân Steaua di dor. Spectacolul, la care și-au adus contribuția peste 80 de persoane, s-a numit Numtâ armâneascâ (Nuntă aromânească) și l-a avut ca inițiator și conducător artistic pe Răzvan Ciucă. Timp de aproape cinci ani, ansamblul a prezentat acest buchet de obiceiuri și tradiții aromâne în foarte multe spectacole în Ialomița, Tulcea și Constanța, la Muzeul Satului și
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
(n. 2 noiembrie 1912, Grămăticova, Grecia - d. 23 decembrie 1996, România) a fost un avocat, filolog, scriitor și poet aromân, care a activat în România. s-a născut în comuna aromânească Grămăticova din Grecia, situată într-o regiune muntoasă din apropierea graniței cu Republica Macedonia. După ce a absolvit școala primară românească în comuna natală a urmat doi ani la liceul românesc din orașul grecesc Salonic. În 1926, familia sa s-a mutat
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut la editura Litera din București antologia "„Ecou de cîntec aromânesc”", realizată de Atanasie Nasta, în calitate de editor. Antologia cuprinde portrete și creații a zece poeți: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muși (1895-1961) (5), Nicolae Babu (1901-1967) (6), Nicolae Caraiscu (1911-1969) (5), Theodor Minda (1911-1982) (7), Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
Măria Sa cum i-a plăcut seara, Despa răspunde prompt: „Nu mă pot pronunța doar după o vizită”. Fratele lui Ioan Caragiani, doctorul Alexandru Caragiani, stabilit la Tecuci, este tatăl cunoscutei aviatoare Elena Caragiani-Stoienescu. Caragiani urmează cursurile școlilor primare și secundare aromânești din Avdela, Gureanta și Vlaho-Clisura în Grecia. Studiile secundare și superioare le-a făcut la Atena unde din 1856 studiază filologia. Ajunge să fie un foarte bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
dragoste deosebită. Cu toate acestea ca bun român de origine și sentimente, după absolvirea facultății în 1864 Caragiani emigrează în România. Deși a ales să trăiască în România, Ioan Caragiani se va mai duce de câteva ori să viziteze locurile aromânești de la sud de Dunăre. În 1865 obține un post de profesor la Gimnaziul Central din Iași, devenind, din 1866, și profesor suplinitor la catedra de limbă și literatură elină a universității. Titularizat nu peste multă vreme, a ocupat catedra care
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Rodica Zafiu În studiile istorice sau lingvistice asupra "chestiunii aromânești", este aproape obligatorie prezența unor explicații preliminare asupra denumirilor populației și ale dialectului în discuție. Așa cum arăta Max Demeter Peyfuss în 1971, în Chestiunea aromânească (citez după traducerea românească, apărută la București, Editura Enciclopedică, 1994, p. 11): "deși literatura științifică
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
Rodica Zafiu În studiile istorice sau lingvistice asupra "chestiunii aromânești", este aproape obligatorie prezența unor explicații preliminare asupra denumirilor populației și ale dialectului în discuție. Așa cum arăta Max Demeter Peyfuss în 1971, în Chestiunea aromânească (citez după traducerea românească, apărută la București, Editura Enciclopedică, 1994, p. 11): "deși literatura științifică generală, istorică, etnografică și lingvistică despre aromâni este foarte bogată, nu s-a ajuns pînă astăzi la un consens asupra numelui acestui neam". în limbajul
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
sau la populația ei, originar din Macedonia"; din familia sa lexicală apar: macedoneancă, macedoromân și macedoromâncă. Forma preferată de presa de azi e desigur de origine populară; o dovedește chiar aspectul său fonetic. Circulația îi este atestată chiar în textul aromânesc din dicționarul Matildei Caragiu Marioțeanu: ""Machidonu'" singuru nu-i numâ bunâ, câ nâ minteaști cu alti mileț ditu Balcani"; în versiune română: ""macedonean"/ "machidon" singur nu-i nume bun, căci creează confuzie cu alte neamuri din Balcani". în presa actuală
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
macedon cu sensul "aromân": "numele meu este Hagivreta Tascu, sînt macedon, mi se spune "Stere", nu am cazier și sînt total împotriva impostorilor" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000, varianta pe Internet); acestuia îi corespunde adjectivul macedonean, -ă cu sensul "aromânesc": "cunoscutul lăutar de muzică macedoneană, Gică Coadă, cel care i-a compus lui Gică Hagi un cîntec în limba sa maternă" (EZ 2454, 2000, 4; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin). Mult mai des e folosită forma machedon :" Ce
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
Pretori, institutor-director la școala din Samarina (în timpul verii) și la cea din Vlahu-Iani. Din 1924 dispune de o catedră la Liceul român din Grebena, liceu care tipărea și o revistă, cu un titlu iubit de aromâni - „Lumina”. În „Lumina”, „Calendarul aromânesc”, „Lilicea Pindului”, „Flambura”, „Peninsula Balcanică”, „Almanahul aromânesc «Frăția»”, „Revista aromânească”, o altă „Lumină” (1936-1937), precum și în „Dimândarea”, „organ de luptă românească”, A. își publică poemele evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
verii) și la cea din Vlahu-Iani. Din 1924 dispune de o catedră la Liceul român din Grebena, liceu care tipărea și o revistă, cu un titlu iubit de aromâni - „Lumina”. În „Lumina”, „Calendarul aromânesc”, „Lilicea Pindului”, „Flambura”, „Peninsula Balcanică”, „Almanahul aromânesc «Frăția»”, „Revista aromânească”, o altă „Lumină” (1936-1937), precum și în „Dimândarea”, „organ de luptă românească”, A. își publică poemele evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
cea din Vlahu-Iani. Din 1924 dispune de o catedră la Liceul român din Grebena, liceu care tipărea și o revistă, cu un titlu iubit de aromâni - „Lumina”. În „Lumina”, „Calendarul aromânesc”, „Lilicea Pindului”, „Flambura”, „Peninsula Balcanică”, „Almanahul aromânesc «Frăția»”, „Revista aromânească”, o altă „Lumină” (1936-1937), precum și în „Dimândarea”, „organ de luptă românească”, A. își publică poemele evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci „Ș’chirirea-așteaptă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea potrivește. Samarineanul rămâne un poet strict dialectal. SCRIERI: [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 155-166, 170-172, în Tache Papahagi, Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, București, 1932, 2-97, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 174-183, în UVPA, 178-188. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoh Arden
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
170-172, în Tache Papahagi, Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, București, 1932, 2-97, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 174-183, în UVPA, 178-188. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoh Arden, Monastir, 1911, reed. fragm. în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 167-169. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Zicu A. Araia, în Antologie aromânească, București, 1922, 154; Tache Papahagi, Versuri în dialect, „Peninsula Balcanică”, 1924, 6; Scrima Ioan, Poetul Zicu Araia, „Lumina”, 1936, 1; N. Chiriac-Dimancea, Câțiva dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 174-183, în UVPA, 178-188. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoh Arden, Monastir, 1911, reed. fragm. în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 167-169. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Zicu A. Araia, în Antologie aromânească, București, 1922, 154; Tache Papahagi, Versuri în dialect, „Peninsula Balcanică”, 1924, 6; Scrima Ioan, Poetul Zicu Araia, „Lumina”, 1936, 1; N. Chiriac-Dimancea, Câțiva dintre scriitorii macedoneni. Contribuția lor la literatura cultă românească, „Revista noastră” (Ploiești), 1938, 49-50; Hristu Cândroveanu, Zicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
Zalacosta (V. Diamandi-Aminceanul), Problema aromanilor (I. Nica), Macedoromânii în istorie (Ion Foți), Despre poetul Costă Crystalli (V. Diamandi-Aminceanul), Din istoria românilor balcanici (G. Murnu), Aromanii în lumina cântecelor populare albaneze (Dimitrie P. Păscu), Poezia pătimirii și a meliorismului în literatura aromâneasca (I. Gh. Scrima), Cântece populare aromânești după izvoare slave (Vasile Christu), Poezia armatolilor în literatura populară neogreaca (Ion Scrima) ș.a. De o atenție deosebită beneficiază literatura neogreaca prin traduceri din Campanis, Mavlis, Eftaliotis, C. Palamas, Aristotel Valaoritis, în vreme ce D. Păscu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286770_a_288099]
-
Nica), Macedoromânii în istorie (Ion Foți), Despre poetul Costă Crystalli (V. Diamandi-Aminceanul), Din istoria românilor balcanici (G. Murnu), Aromanii în lumina cântecelor populare albaneze (Dimitrie P. Păscu), Poezia pătimirii și a meliorismului în literatura aromâneasca (I. Gh. Scrima), Cântece populare aromânești după izvoare slave (Vasile Christu), Poezia armatolilor în literatura populară neogreaca (Ion Scrima) ș.a. De o atenție deosebită beneficiază literatura neogreaca prin traduceri din Campanis, Mavlis, Eftaliotis, C. Palamas, Aristotel Valaoritis, în vreme ce D. Păscu scrie despre Nopțile albaneze. Revista este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286770_a_288099]
-
pepinieră de scriitori și cărturari aromâni. Tot aici debutează în 1906 în paginile revistei „Lumina” cu poezia Fântâna Vrearelei. Redacția îl menționează și într-o listă a colaboratorilor tipărită în 1907, deși nu mai publicase altceva. Mai figurează în calendarul aromânesc „Grai bun”, la „Frățil’ia” și „Lilicea Pindului”. Urmează la București Școala Științelor de Stat, care pregătea personal diplomatic. De altfel, a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja pe buzele oricărui aromân trecut prin școală, multe recitate cu diferite ocazii. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Șana și ardirea-a Gramostil’ei, evocare a marelui centru aromânesc aflat în masivul muntos Gramos din Grecia. Clădită pe ideea că onoarea primează în orice împrejurare și în fața oricăror interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce năruiseră și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
sa epico-lirică. Dar la un moment dat, V., îmbătat de succes, ajunge să producă versuri în serie, ca un manufacturier. SCRIERI: Di-t bana armânului, pref. Nuși Tulliu, București, 1903; Cântițe junești, pref. George Coșbuc, București, 1905; [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 317-329, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 193-201, în UVPA, 227-235; Shana shi ardirea-a Gramostil’ei, îngr. Tiberius Cunia, New York, 1991; ed. (Șana și arderea-a Gramostilei), pref. Hristu Cândroveau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
București, 1895-1903, reeditat selectiv, București, 1959 (l voi.) ; Tudor Pamfile, Cîntece de țară, București, 1913, reeditat București, 1960 ; Ov. Densusianu, Flori alese din cîntecele populare, București, 1920 (reeditat recent împreună cu alte studii, într-o ediție cuprinzătoare, 1966) ; Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922 ; C. Brăi-loiu, Bocete din Oaș, București, 1953-1956 ; de asemeni multe alte culegeri semnate L Pop Reteganul, D. Stăncescu, I. C. Fundescu, G. Cătană, A. Gorovei etc. Recent au apărut cîteva ediții monumentale, pe genuri : C. Chițimia și Dan Simionescu
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
, publicație apărută la București, lunar, între 1 aprilie 1906 și 1 decembrie 1907. Director este N. Batzaria, care figurează sub pseudonimul N. Macedoneanul, iar redactor Marcu Beza. Revista este consacrată în întregime aducerii în atenția publică a vieții comunităților aromânești din sudul Dunării, atât ca obiceiuri, cât și ca istoric, limbă, mod de existență, așa cum reiese și din articolul-program Câteva cuvinte. Se insistă pe scoaterea la lumină a unor aspecte culturale autentice, vizând legăturile durabile cu românii de la nordul Dunării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287327_a_288656]
-
zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer, Tübingen, 1989. Dedic această carte nepoților mei, Ștefan Matei, Teodora-Maria și Tudor. Abrevieri alb. albanez arom. aromînesc av., avest. avestic bg. bulgăresc ceh. cehoslovac cr. croat cum. cuman dac. dacic gr. grecesc GALR Gramatica limbii romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]