158 matches
-
170-172, în Tache Papahagi, Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, București, 1932, 2-97, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 174-183, în UVPA, 178-188. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoh Arden, Monastir, 1911, reed. fragm. în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 167-169. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Zicu A. Araia, în Antologie aromânească, București, 1922, 154; Tache Papahagi, Versuri în dialect, „Peninsula Balcanică”, 1924, 6; Scrima Ioan, Poetul Zicu Araia, „Lumina”, 1936, 1; N. Chiriac-Dimancea, Câțiva dintre
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 174-183, în UVPA, 178-188. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoh Arden, Monastir, 1911, reed. fragm. în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 167-169. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Zicu A. Araia, în Antologie aromânească, București, 1922, 154; Tache Papahagi, Versuri în dialect, „Peninsula Balcanică”, 1924, 6; Scrima Ioan, Poetul Zicu Araia, „Lumina”, 1936, 1; N. Chiriac-Dimancea, Câțiva dintre scriitorii macedoneni. Contribuția lor la literatura cultă românească, „Revista noastră” (Ploiești), 1938, 49-50; Hristu Cândroveanu, Zicu
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
în Macedonia, ca intendent al internatului liceului românesc din Bitolia. Prizonier al armatei bulgare în primul război mondial, și-a transpus impresiile într-un amplu poem (peste două mii cinci sute de versuri), ulterior pierdut. A publicat poezii numai în dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia”, „Graiu bun”, „Deșteptarea”, „Tribuna românilor de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a., între 1888 și 1926. Cele mai bune versuri ale lui B. se inspiră din universul păstoresc, motiv pentru care, până la un punct, ele pot părea idile, deși
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
la muncă (Doi angrosiști). Aglomerarea de etnii atât de deosebite, aromâni, albanezi, sârbi, greci, bulgari, turci ș.a., amestecul de confesiuni, confruntarea de mentalități nu rămân fără ecou într-o proză individualizată de o ambianță aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți precum De la frații de departe (1921), Turcoaicele (1921), România văzută de departe (1922), Prima turcoaică (1932). Deși proza lui B. a
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Macedoniei sau ai Albaniei. Cea de a doua se constituie într-o tentativă ambițioasă de prezentare a mișcării Junilor turci. Sunt retrăite peripețiile unei revoluții, evenimentele fiind judecate din perspectiva unui participant care minimalizează totuși ceea ce nu consună cu interesele aromânești și căruia, nu o dată, îi scapă sensul faptelor. Între protagoniști se află prietenii săi - tânărul maior Enver, viitorul Kemal Atatürk, cel care îl convinge să se alăture mișcării; intransigentul Gemal-Pașa; energicul Talaat-Bei; subtilul specialist financiar Djavid-Bei -, conducători mai întâi ai
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
a aflat la Londra, și a continuat să publice lucrări despre istoria și cultura românilor. A colaborat la revistele „Românul de la Pind”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Analele Academiei Române”, „Luceafărul”, „Boabe de grâu”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Lilicea Pindului”, „Revista aromânească”, „Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr. Nandriș, G. Cioran, T. Bodogae -, B. a urmărit raporturile culturii române cu sudul Peninsulei Balcanice și
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din viața aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București, f.a.; Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920; Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra-New York, 1921; O viață, București, 1921; ed. (Doda), Londra, 1925; Ruva. Între
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
astfel cum există �țări" (Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Hațegului etc.) - care dovedesc �risipirea" în colective restrânse, izolate a romanității românești. Tot astfel, în sudul Dunării, Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO , pp. 76-78, s.v. aromân, enumeră �denumiri după localități" ale comunităților aromânești. Aveau oare aceste comunități romanofone - și românofone, în nord - simțul apartenenței la comunități etnolingvistice mai largi, dincolo de spațiul local-familial propriu? Greu de spus! Se pare, mai degrabă, că, deși vorbeau aceeași limbă, legături evidente între comunitățile romano- și românofone nu
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cultură, în afară de aceea în mijlocul căreia trăiau: cultura grecească? Aromânii care voiau să se dezvolte intelectual nu aveau posibilitatea să învețe decât în școli grecești și să-și formeze o cultură grecească. în ce condiții puteau aceștia să-și conserve identitatea aromânească? Th. Capidan 1932, pp. 39-41, vorbește chiar despre Aromâni care își făceau însemnări cu alfabet grecesc dar în grai aromânesc: �pe vremea aceea, Aromânii cu carte, oricât de grecizați au fost în cultură, ei n-au fost și în conștiință
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
decât în școli grecești și să-și formeze o cultură grecească. în ce condiții puteau aceștia să-și conserve identitatea aromânească? Th. Capidan 1932, pp. 39-41, vorbește chiar despre Aromâni care își făceau însemnări cu alfabet grecesc dar în grai aromânesc: �pe vremea aceea, Aromânii cu carte, oricât de grecizați au fost în cultură, ei n-au fost și în conștiință, pentru că întotdeauna au avut conștiința trează că se deosebesc de Greci" (ibid.). Și totuși, în această identitate deghizată - profitabil! - au
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
nordul Dunării (unii sunt menționați de Th. Capidan 1932, p. 38). IX. în această benefică perioadă a deschiderilor culturale are loc și adevărata întemeiere a culturii Aromânilor. Se înființează instituții de cultură superioară în Balcani: centrul academic de la Moscopole, școli aromânești (Ianina, Larisa etc.) - se formează intelectuali cu orizont cultural larg, dar cu o și mai puternică etnicitate (ethnic loyalty). Apar, acum, lucrări de emancipare culturală: Protopiriea (�primă învățătură") a lui Theodor Cavallioti, destinată culturalizării Aromânilor în limba greacă (Th. Capidan
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
care Aromânii cultivați luaseră contact la Viena și la Buda. De altfel, cealaltă lucrare a lui Gheorghe Roja, Măiestria ghiovăsirii românești cu litere latinești care sunt literele Românilor cele vechi (1809) nu este altceva decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a alfabetului latin, precum preconizau cărturarii ardeleni. Iar atunci când Mihail Boiagi, publicând la Viena, în 1813 (în greacă și germană) Romanische oder macedono-wlachische Sprachlehre, pe lângă o încercare de a stabili normele structurale ale aromânei, pune în circulație termenul macedo(no
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
pe lângă o încercare de a stabili normele structurale ale aromânei, pune în circulație termenul macedo(no)-valah (echivalent cu viitorul macedo-român), după cum arată Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO 1997 s.v. Descrierea amănunțită a acestor două fundamentale lucrări care au despărțit �etnia" aromânească de Greci și au individualizat-o, integrând-o în romanitatea românească, a făcut-o Th. Capidan 1932, pp. 67 urm. Așadar, în contact cu cărturarii maghiari și români angajați în construirea culturii lor naționale - mai ales cu reprezentanți ai Școalei
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din Moldova și Muntenia. Se construia ideea românofoniei, apărea noțiunea de dialect (daco-român, macedo-român, meglenoromân). Idiomele locale aromânești (ca și �meglenoromâna") se integrau în limba română comună. Aromânii (�Macedo-Românii") ca și �Megleno-Românii" și Vlahii deveneau �frații" buni ai Românilor. Ceea ce istoricii numesc �imaginarul național românesc modern" era, în bună parte, construit. Unitatea �Romano-Moldo-Vlahilor" înscrisă pe �hronicul" lui Dimitrie
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
-se. începea astfel - în sec. XIX - exodul (mai ales) al Aromânilor în țările românești din nord. Pe bună dreptate, Max Demeter Peyfuss formula, în 1970, întrebarea: Rom oder Byzanz, vorbind despre �deșteptarea" (termenul este creat în Imperiul austro-ungar) conștiinței �naționale" aromânești. Aromânii au fost puși în fața unor grave opțiuni culturale. XII. De aici înainte, evoluția politică a evenimentelor o cunoaștem. Th. Capidan 1932, pp. 41-45, a prezentat-o pe larg. După 1848 și după Unirea Principatelor, în a doua jumătate a
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Th. Capidan, Aromânii, București 1932. Matilda Caragiu Marioțeanu, Dicționar aromân (Macedo-Vlah), DIARO, A-D, București 1997. Alexandru Niculescu, Language Loyalty - Culture Loyalty, în �Revue Roumaine de Linguistique" 20 (1975), 4. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, București 1963. Max-Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București 1994. Sextil Pușcariu, Studii istroromâne, I, București 1906. I. Tóth Zoltán, Primul secol al naționalismului românesc ardelean (1697-1792), trad. Maria Someșan, București 2001.
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria și Serbia. Studiu etnografic și artistic, București, 1913; Nipoata avigl’itorului [Nepoata pândarului], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 333-340; La hane, București, f. a.; Bobotează domnească, București, f.a.; Cântițe, București, f.a.; Despre Iane, mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul (în colaborare), Iași, 1934; [Versuri], în Antologie lirică aromână, îngr. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 231-245
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
pepinieră de scriitori și cărturari aromâni. Tot aici debutează în 1906 în paginile revistei „Lumina” cu poezia Fântâna Vrearelei. Redacția îl menționează și într-o listă a colaboratorilor tipărită în 1907, deși nu mai publicase altceva. Mai figurează în calendarul aromânesc „Grai bun”, la „Frățil’ia” și „Lilicea Pindului”. Urmează la București Școala Științelor de Stat, care pregătea personal diplomatic. De altfel, a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja pe buzele oricărui aromân trecut prin școală, multe recitate cu diferite ocazii. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Șana și ardirea-a Gramostil’ei, evocare a marelui centru aromânesc aflat în masivul muntos Gramos din Grecia. Clădită pe ideea că onoarea primează în orice împrejurare și în fața oricăror interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce năruiseră și
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
sa epico-lirică. Dar la un moment dat, V., îmbătat de succes, ajunge să producă versuri în serie, ca un manufacturier. SCRIERI: Di-t bana armânului, pref. Nuși Tulliu, București, 1903; Cântițe junești, pref. George Coșbuc, București, 1905; [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 317-329, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 193-201, în UVPA, 227-235; Shana shi ardirea-a Gramostil’ei, îngr. Tiberius Cunia, New York, 1991; ed. (Șana și arderea-a Gramostilei), pref. Hristu Cândroveau
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
Convorbiri literare”, unde îi apar, ani la rând, fragmente traduse din Iliada lui Homer. Valoarea activității sale științifice și culturale, recunoscută prin admiterea între membrii Academiei Române (1923), a fost dublată și de o intensă implicare politică și diplomatică în ,,chestiunea aromânească”. Dar din 1948 noile autorități îi retrag toate atribuțiile. I s-a decernat Marele Premiu ,,Năsturel Herescu” al Academiei Române (1913) pentru traducerea epopeii Iliada de Homer. După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M.
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
M. Pippidi, București, 1971; Sofocle, Electra, București, 1910, Oedip rege, București, 1943; Socrate, Sfaturi către Demonicos. Xenofonte, București, 1923; Poeme străine, București, 1928; ed. (Poeme străine antice și moderne), București, 1943; Eschil, Orestia, București, 1942. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 265-282; Aderca, Contribuții, I, 157-159, 270-274, II, 22-23,512-513; I. Valerian, Traducerea ,,Odisseei”, ,,Răsăritul”, 1925, 25-29; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., II, 330-332, III, 112-114; H. Blazian, ,,Iliada”, CL, 1928, septembrie-decembrie; Dragomirescu, Scrieri, 220; Th. Capidan, „Bair di cântic
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Basarabia, ca director al liceului din Bolgrad. El își urmează fratele mai mare, Nicolae A. Papahagi, director al Institutului Român din Constantinopol, director al ziarului „Le Courrier des Balkans” și autor al lucrării Les Roumains de Turquie, privitoare la populația aromânească din Macedonia, provincie a Imperiului Otoman. Doi unchi paterni excelează în același domeniu: Valeriu Papahagi, asistent al lui N. Iorga, și Emil-George Papahagi, jurist, filosof, autor al unor Eseuri editate de P. în 1985. Generația tatălui lui P. se remarcă
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
a publicat o parte, precum și lucrările de politologie, unde expune ideologia legionară din perspectiva sa, diferită de a zelatorilor lui Horia Sima, și întemeiază periodicul „Orientări” (1950-1965) și Editura Armatolii. P. scrie poezie în dialect, inclusă parțial în Mică antologie aromânească, pe care o editează în 1952, la Freiburg im Breisgau, sub auspiciile Bibliotecii Române de aici. Antologia este alcătuită pe scheletul celei din 1922 a lui Tache Papahagi și reunește autori vechi și mai noi, precum Constantin Belimace, George Murnu
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
1995; Evocări, Madrid, 1965; ed. București, 1997; Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european, îngr. și pref. Justin Tambozi, Constanța, 1995; Mărturiile lui..., Constanța, 1996; Reflexii asupra destinului istoric și politic al aromânilor, pref. Ionel Zeană, București, 1996. Antologii: Mică antologie aromânească, introd. edit., Freiburg im Breisgau, 1952; București, 2001. Repere bibliografice: Constantin Papanace, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1985, 109; Manolescu, Enciclopedia, 554-555. Hr.C.
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]