76 matches
-
îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă. Noaptea le trecu într-o frumusețe uluitoare. Într-o dragoste continuă. Fără să închidă un ochi. După ce se răcoriră, cu câte un duș aromitor, după ce serviră câte ceva, după o cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui Bolintineanu, se topește În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
d-lui G, Ursu, Sora Moartă, din care cităm: „Și m'a durut amarul, ce 'n mine îl adun „Că drumurile noastre de-acuma sunt închise, Eu tot urcându-mi crucea pe un calvar de vise, Tu, sub pământul moale, aromitor și hun..." Tot domnul G. Ursu scrie frumoase cuvinte la adresa domnului profesor Const. Th. Moroșanu, pe care l-am avut și noi profesor. Rândurile domnului G.Ursu, ne-au amintit de frumoasele clipe ale copilăriei, de domnul profesor Moroșanu ca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
stare tensională, o foame de viață, care încearcă să se concretizeze printr-o senzualizare a ierburilor, pomilor, a florilor, a universului din jur: "Mari imnuri dorm adormiții maci,/ când clipa s-a oprit pe gând și doare/ trupul tău câmpie aromitoare și ard în tine și tu în mine taci". "Banchetul", scris după modelul hölderlinian, este sensibil și inspirat: "Acum către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
România. Este laureat a numeroase festivaluri de umor din România și Republica Moldova. Are 6 volume proprii de epigrame și 2 în colaborare. U.E.R l-a nominalizat recent epigramistul anului 2013. Femeia Nu are porți, nici ziduri ferecate, Sub cer aromitor, curgând spre rai, Dar este totuși unica cetate Pe care-o cucerești și...te predai. Neiertătoarea Din câte mândre-avui întruna, În timpul când eram voinic, În veci nu mă mai iartă una... Cu care n-am avut nimic... Ceartă între soți
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
creștini! Așa, ca în pușcărie? Chiar așa! Dar cu alt tâlc! Atunci spuneți! A murit Ițic. L-au luat dracii și l-au dus într-o cameră de tortură, unde cei chinuiți aveau în fața lor tot felul de bucate, gustoase, aromitoare și mult plăcute la vedere. Vrând să mănânce, când duceau lingura la gură, mâinile le înțepeneau din cot și nu puteau ajunge nici măcar la buze cu ea. Atunci urlau de necaz și se zvârcoleau de sărea iadul în sus. Dracul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Gradina este și ea la fel, cu nuci bătrâni, care ajung la adevărata maturitate după cincizeci de ani [Un simbol insistent, introdus de către Eliade în text, sugerează că o asemenea cale de analiză e intenționată. E vorba de nuc. Arbore aromitor, nucul - cum o demonstrează și inserția sa în aventura lui Gavrilescu - nu are efecte malefice, dimpotrivă : protagonistul din nuvelă e atras magnetic de umbra izbăvitoare a nucilor din grădina fabuloasă înfiptă în mijlocul Bucureștiului torid și insuportabil, și regretă momentul în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a depins de mulțimea copiilor de vârsta mea și mai ales de mulțimea fetițelor și a fetelor din acel bloc, cu care aveam ce împărtăși. Pentru că la parter locuia Hanelore cea zveltă și bine crescută, care știa să spună povești aromitoare și să-mi împletească părul în cozi; tot la parter locuia Antonela, cu ai cărui părinți erau prieteni părinții mei, drept care uneori săream din curte, pe fereastră direct în bucătăria Antonelei, ca să mănânc ba o prăjitură, ba orice altceva; la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu-i zic nimic lui tata... Desigur, am tăcut mâlc, zăpăcit de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i că ea adormea până la urmă, eu mă foiam căutând să-i ating fesele aromitoare, nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
nevoie "de complicitatea întunericului și a ceții"307). Un al doilea semn este de natură olfactivă și are efectul madlenei lui Proust: inima începe să-i bată puternic când simte "mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete" (nucul aromitor care-l atrage pe Gavrilescu în grădina țigăncilor este asociat sexualității, magiei erotice, în cadrul invocărilor și farmecelor de dragoste; de asemenea, miezul de nucă dual, gemelar are o simbolistică hermafrodită 308). Al treilea semn este refuzul nemțoaicei (semn lipsit de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în cuget e impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu ne amăgești cu vechea butadă: Blanca sunt eu! Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aprehensiunea unei moleșiri a caracterului meu „activist“, cum i se spunea, nos talgia acțiunii conducându-mă la un divorț, categoric și absurd, cu muza favo rită, Terpsihora, căreia n-am mai putut să-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce Miți? Miți, doamnă! Măi puștiule, cine-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă să veniți că fată Miți. Vă roagă să veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
r. Platforma - program, n-o faceți voi, băi tovarăși! Nu aceasta a fost formularea În corectura aplicată de cenzor unui articol apărut În numărul 146 din 15 decembrie a publicației „Rulmentul”, dar pe aproape, da. Iată ce nu-i mirosise aromitor tovului Costache: „(...) În pagina a 3-a În articolul intitulat <<Munca culturală la nivelul cerințelor>> era o astfel de formulare: <<În schimb, participanții la discuții au ridicat numeroase probleme, care au constituit o complectare necesară la darea de seamă și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cuvintele cu caracter strict propagandistic reveneau obsesiv În analizele cenzorilor vasluieni, aruncând În derizoriu munca școlarilor și a cadrelor didactice care ar fi vrut ca literatura beletristică să fie disociată de cea politică, neagreată de marea masă a cititorilor dar aromitoare ca o tămâie pentru nasurile ștabilor de partid. Mai departe, una caldă - altele reci: „În ceea ce privește aportul la educarea În spirit socialist și comunist (subl.ns.) al elevilor, putem spune că, În general, revistele școlare vasluiene, atunci cînd au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism pe care l-am învățat în viața mea. Știam că dincolo de Nistru era Răul. Seara, priveam fascinat la câmpia fără sfârșit. Vara, de dincolo, din adâncurile înfricoșătoare, se rătăceau adieri aromitoare de flori de câmp. Pe malul Nistrului, acolo, în lumina magică a lunii, se adunau flăcăi și fete, spălau caii și cântau în cor melodii atât de sfâșietoare și cu atâta patimă, chemându-se, pe patru voci, cu glasuri moi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că mi-a trecut starea de mizantropie, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]