77 matches
-
cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici o ulcică de cidru și ieși trăgând ușa după ea, fără s-o închidă cu cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei Regard: Psihologia românilor. Cât despre războiul oribilelor clădiri înalte ale postmo dernității cu suavele siluete de conac aromitor ale Bucureștilor lui Melik, Ghica, I.L. și Mateiu Caragiale, el e de întâlnit, cu opinii pro și contra, în nr. 3. Nu pot pentru ca să-l las nepritocit. 4 noiembrie 2010 „Împreună“. Ce utopic sună asta în românește! Nr. 3, din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cereale și crescătorii de vite. Sau dintre băutorii de bere și cei de vin față de dăruiții tăriilor alcoolice. Cât pot fi de atrași podgoreanul sau apicultorul de mirajul oceanului și cât să-și viseze marinarul sau be duinii o livadă aromitoare, plină de stupi și bortilită de cârtițe?! Dar la toate astea m-am gândit mereu, atunci când mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorință de-a ieși din țară, legându-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
străbătea Balcanii. Țiganii vorbeau, căutîndu-și urșii de păduchi, despre floarea minunată care aduce visele, care face pruncii să tacă și să doarmă buștean toată noaptea, care lărgește pupilele muierilor și le face dornice de-mpreunare. Boabele erau bune la prăjituri aromitoare, frământate cu miere, iar din măciulii mulgeai laptele sfinților, care te ducea în rai și te făcea cunoscut, încă viu, îngerilor din nori. Pentru semințe, pentru un săculeț întreg de semințe, țiganii au cerut patru cetere frumoase, mirosind a rășină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-i zic nimic lui tata... Desigur, am tăcut mâlc, zăpăcit de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i că ea adormea până la urmă, eu mă foiam căutând să-i ating fesele aromitoare, nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așezat-o pe umerii trupului și am tipărit-o ușor-ușurel, ca să se bătucească și să se țină, să nu cadă Înapoi chiar tot adausul. Da, bre: prinseseră să i se rotunjească umerii de la trupul ei cel ud și cald și-aromitor și licăritor. După ce am făcut-o În bună măsură pe la spate, s-a răsucit cu fața. Nu mi-a mai zis ce anume să fac, știam. Și am prins a o face și pe față: i-am rotunjit umerii din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu ne amăgești cu vechea butadă: Blanca sunt eu! Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine și în ce te privește. Numai să-mi spui în auzul tuturor, oare cât de tare mă poți iubi tu pe mine? DANA: Mărite tată, nici n-am cu ce asemăna dragostea mea către tine decât cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă. Noaptea le trecu într-o frumusețe uluitoare. Într-o dragoste continuă. Fără să închidă un ochi. După ce se răcoriră, cu câte un duș aromitor, după ce serviră câte ceva, după o cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru viitorul patriei noastre. Din acel moment, timp de încă alte câteva minute, reportajul adoptă o tonalitate hotărât epică, transformând retragerea acestor zece mii de învinși într-o victorioasă cavalcadă a valkiriilor, punându-l pe wagner în locul lui xenofonte, convertind în aromitoare și înălțătoare sacrificii aduse zeilor din olimp și din walhala fumul urât mirositor vomitat de țevile de eșapament. Pe străzi se aflau deja brigăzi de reporteri, atât de la ziare, cât și de la radiouri, și toți încercau să oprească pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un decembrie prelung, dulce aromitor, ca vorbele unei fete nedeprinse încă, pe deplin, cu dragostea. Ai fi mers și n-ai fi mers; ai fi stat și n-ai fi stat; ai fi scos o vorbă și n-ai fi scos-o. Cei doi mergeau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
România. Este laureat a numeroase festivaluri de umor din România și Republica Moldova. Are 6 volume proprii de epigrame și 2 în colaborare. U.E.R l-a nominalizat recent epigramistul anului 2013. Femeia Nu are porți, nici ziduri ferecate, Sub cer aromitor, curgând spre rai, Dar este totuși unica cetate Pe care-o cucerești și...te predai. Neiertătoarea Din câte mândre-avui întruna, În timpul când eram voinic, În veci nu mă mai iartă una... Cu care n-am avut nimic... Ceartă între soți
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
stare tensională, o foame de viață, care încearcă să se concretizeze printr-o senzualizare a ierburilor, pomilor, a florilor, a universului din jur: "Mari imnuri dorm adormiții maci,/ când clipa s-a oprit pe gând și doare/ trupul tău câmpie aromitoare și ard în tine și tu în mine taci". "Banchetul", scris după modelul hölderlinian, este sensibil și inspirat: "Acum către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
d-lui G, Ursu, Sora Moartă, din care cităm: „Și m'a durut amarul, ce 'n mine îl adun „Că drumurile noastre de-acuma sunt închise, Eu tot urcându-mi crucea pe un calvar de vise, Tu, sub pământul moale, aromitor și hun..." Tot domnul G. Ursu scrie frumoase cuvinte la adresa domnului profesor Const. Th. Moroșanu, pe care l-am avut și noi profesor. Rândurile domnului G.Ursu, ne-au amintit de frumoasele clipe ale copilăriei, de domnul profesor Moroșanu ca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]