5,079 matches
-
dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte...
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să păstrez tot ce pierdusem... Dintre coperte și din rame Se ridica ieșind pe geamuri Un fum de litere și chipuri, Iar ploaia care începuse îmi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
se întâmplă episodul scandalos al contopirii bolnavei cu icoana lui Hristos. Se lipește de ea, într-un gest de "senzualitate extremă", într-o "clipă de iubire miraculoasă" și icoana însăși parcă învie, iar apoi se scorojește ca și cum ar fi fost arsă (p. 91-96). Preotul de la Putna îi traduce lui Viorel Untaru astfel întâmplarea: "Prietena dumneavoastră a făcut dragoste cu Mântuitorul. Sunt sigur că așa s-a întâmplat tocmai fiindcă până acum nu am crezut în așa ceva. Icoana a fost patul iubirii
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o în tâmpla mea arsă Sa-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de cenușă din trupul Tău ars și Îngemănat cu pământul greu, mi-au crescut rădăcini din degetele supuse ce s-au Îngrămădit să Îmbrățișeze spațiul unduindu-se lejer În apusul molcom, vișiniu. Și stam așa, toți, orbi și surzi din născare, căutându-ne descumpăniți in privirile
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Florentin Palaghia Zbor inițiatic Aseară caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând mirul Fiului de Domn râvna smirnei arse candeli stinge. Cubul schivnic își divide prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme. Muzica nevăzului rămâne din greșeala rozei la zenit mersul înlăuntru prigonit pe versanți de rămurate rune. Cataractelor nuntaș și mire cu
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu buzele arse dar pline (parcă trăise-n deșert, fără apă și dragoste) și-al ochilor albaștri, încercănați înfundați tragic în orbite mari sub o frunte pură, năpădită de cîrlionți bălai. Și mi-a zis cu tonul acela afectuos-ardelenesc: “Ce mai faceți, domnu
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
partidului, fie puse la dispoziție de organizatori pe plan local, dar toate numai una și una. Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
sarcina de a recupera de la toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei!!! O porcină se prăbuși, guițînd
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
dinți, nervos): Mult mai mult. Cristina Dochianu (gânditoare): Mda... Atunci nu e OK. Cristina Corciovescu: Putem să reluăm proiecția, vă rog? Se reia proiecția. Scenă de sex cu violență. Cineva o bate la fund pe eroină. Ovidiu Garcea sare ca ars. Ovidiu Garcea: Dați-vă la o parte, dați-vă la o parte, trebuie să intervin. Cristina Corciovescu: Ce-ați pățit, domnule? Ovidiu Garcea: O bate, nu vedeți? Trebuie s-o salvez și să-i ofer un contract. Poate are nevoie
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
Simona Tache Nu știu ce m-a apucat, dar tocmai mi-am amintit cu nostalgie de dulciurile copilăriei, alea făcute în casă de mama. Salam de biscuiți bine îmbibat cu esență de rom, cremă pufoasă de zahăr ars (cu sau fără nucă), Albă ca Zăpada (pe care o-nvățase de la mamaie și care era preferata mea), gogoși dolofane, frumos pudrate cu zahăr, scovergi, clătite, frigănele, orez cu lapte și scorțișoară, griș cu lapte și dulceață pe deasupra, negresă, chec
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
trăiam atunci, într-o casă mirosind a gogoși. Și cu efortul pe care-l făceau mamele noastre, să ne încropească, uneori din nimic, ceva bun. N-aveau făină, dar aveau ouă și zahăr, pac, făceau repede o cremă de zahăr ars. Din frânturi de biscuiți și-o bucățică de rahat făceau salamul ăla genial și aromat. N-aveau decât pâine și ou? Ne păcăleau cu niște frigănele tăvălite prin zahăr tos. Până și pizza făcută-n casă, din felii uscate de
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
cursului (18 septembrie), în timp ce pachetul Eloquentia îți oferă participare interactivă (cuprinzând construirea, discutarea și testarea în fața publicului a propriului discurs) timp de trei zile. Pentru cei ce își doresc să-și exploreze și mai profund oratorul ascuns, am creat pachetul Ars Oratorica, care include și o ședință individuală de coaching cu mine, după terminarea atelierului. În cadrul acestei ședințe, putem lucra aplicat pe abilitățile dezvoltate în cadrul atelierului, putem analiza un discurs pe care l-ai ținut deja sau te poți pregăti pentru
E rândul tău la microfon! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82348_a_83673]
-
dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
fă-te că ți-a plăcut. în toată degringolada asta care nici măcar terapeutică nu e pune și tu puțin suflet, puțină emoție, un sărut măcar, un vers citabil chiar dacă de mult nu se mai poartă talentul "toamna-n delir, zbucium ars, disperare/singurătatea e o moarte mai mare." Ajungă-vă. Dumnezeule, nu (se) mai termină odată! Ah?
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
o zi, spunându-i unui trimis al televiziunii, cu o stranie îndârjire: "Nu-ți dau eu interviul meu, domnule!", de parcă mă agățam de ultimul exponat de acest gen din cariera mea - bogată, totuși, în asemenea dialoguri. Revin la arta dedicației - ars dedicatoria, îi spune Șerban Foarță - ce-mi era atât de familiară, la primele câteva mii din carieră, și în fața căreia sunt stânjenit în ultimii ani. Prin 1972-1973, i-am oferit criticului Lucian Raicu una din ultimele mele apariții editoriale din
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rană pe trup
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
mîinile mele te strîng de gît. Nu, am zis eu rîzînd, fiindcă nu se va ști că pleda în favoarea lui Hitler și se va spune că trei antisemiți au omorît o evreică... O clipă, am crezut că va sări ca arsă, dar brusc s-a calmat și ne-a explicat că a vrut să ne încerce. Această replică ne-a revoltat atît de tare încît am socotit că orice am mai spune ar fi de prisos. Așa că a urmat o tăcere
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]