177 matches
-
renină-angiotensină. Alte peptide prezente în cord (substanța P, neurotensina, VIP) par să participe la autoreglarea umorală a circulației și balanței hidrosaline. II.2.7.4. Endoteliul vascular - balansul endoteline/ NO La rândul său, endoteliul vascular participă la autoreglarea circulației locale arteriolare prin eliberare de endoteline pe de o parte și de oxid nitric (NO) pe de alta. Endotelinele (ET) sunt polipeptide vasoactive formate din 21 aminoacizi de către celulele endoteliale și prevăzute cu o puternică acțiune vasoconstrictoare (Yanagisawa și colab., 1988). Până în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanism similar se realizează acțiunea vasculară a compușilor nitroderivați vasodilatatori (nitroglicerina, nitriți, nitrați, nitroprusiat de sodiu ș.a.). Pe plan fiziopatologic, eliberarea endotelială de NO contribuie la reglarea tonusului vascular prin inducerea relaxării și inhibiției sintezei de endotelină-1, un puternic vasoconstrictor arteriolar. Un adevărat balans vasomotor pare să existe între endoteline și oxidul nitric la nivelul patului vascular arterial (fig. 84). În timp ce endotelinele reduc activitatea nitroxid-sintazei constitutive prin intermediul ET-A și ET-B deprimând sinteza de NO, acesta inhibă efectele lor vasoconstrictoare la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după ce se articulează sinaptic în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori de noradrenalină. Aceștia sunt denși și prezintă varicozități la suprafața musculaturii netede renale extinzându-se până la nivelul arterelor interlobare, arcuate și interlobulare, inclusiv teritoriul arteriolar juxtaglomerular eliberator de renină. Dintre structurile tubulare inervate de filetele simpatice postganglionare fac parte celulele epiteliale ale tubilor proximali, ramura ascendentă a ansei Henle și ductele colectoare (Jackson, 2004). Sub influența diverselor impulsuri centrale sau periferice, căile eferente simpatice își
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipertensiunea rezultată în circumstanțele anterioare dispare după administrarea de extracte de medulară renală; - grefarea unui rinichi normal atenuează hipertensiunea produsă de binefrectomie. Injectarea de PGA2 la un bolnav cu hipertensiune esențială aduce tensiunea la normal, ca urmare a efectului dilatator arteriolar direct, urmată de scăderea rezistenței periferice. Plecând de la aceste constatări experimentale, s-a emis părerea că una din cauzele hipertensiunii esențiale ar putea fi carența congenitală sau câștigată în prostaglandine de origine renală. În acest fel, se confirmă ideea emisă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
juxtaglomerular renal; - scăderea sintezei de aldosteron de către celulele zonei glomerulare a glandei corticosuprarenale. Prin aceste efecte, peptidele natriuretice realizează o scădere a volumului și presiunii sanguine ca urmare a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
integritatea inervației renale este păstrată. Stimularea directă și reflexă a nervilor renali determină, în cazul fibrelor simpatice, modificări atât ale filtrării glomerulare, cât și ale diurezei, însoțite de hematurie și proteinurie. Scăderea debitului de filtrare și diurezei se datorează vasoconstricției arteriolare și capilare glomerulare, produsă de noradrenalina și renina eliberată de aparatul juxta-glomerular, bogat în filete adrenosimpatice. Excitarea nervoasă prelungită se însoțește și de modificări degenerative tubulare, care pot merge până la necroza tubului distal. Denervarea provoacă efecte inverse, reprezentate de poliurie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rezultat din creșterea fluxului sanguin la nivelul țesutului erectil penian. În afara actului sexual, arteriolele corpilor cavernoși, găsindu-se în stare de vasoconstricție, împiedică deplasarea sângelui spre vasele sinusoide ale acestora. În timpul excitației sexuale, de natură reflexă sau psihică, sistemul vascular arteriolar se dilată, permițând stagnarea sângelui și angorjarea țesutului erectil. La producerea stazei și apariția rapidă a erecției contribuie și blocarea circulației de întoarcere prin golirea și compresia venelor de către corpii cavernoși rigizi. Întregul proces de dilatație vasculară și erecție peniană
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atteromatos dislocat de manopera în sine, cu trombuși din cateter sau cu bule de aer. Cantitățile mici de aer sunt absorbite de/prin patul capilar și nu cauzează deficit de funcții cerebrale în timp ce cantitățile mari de aer trec în patul arteriolar pial și determină alterarea rapidă a funcțiilor cerebrale. Cantitatea de aer poate fi redusă semnificativ în cazul substanțelor de contrast nonionice cu densitate crescută (340 mg/ml) prin lăsarea în stand-by a seringii câteva minute înainte de injectare (34). Introducerea de
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
există o scădere marcată de presiune de-a lungul arteriolelor hepatice. Această cădere de presiune este ajustată astfel încât există o relație inversă între fluxul arterial hepatic și cel venos portal. Relația respectivă implică activarea simpatică a receptorilor α-adrenergici din sectorul arteriolar hepatic, răspunsuri miogene intrinseci ale mușchiului neted vascular și producerea de către ficat a metaboliților vasodilatatori atunci când debitul sanguin este redus. La nivel hepatic nu există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce contracția mușchiului neted vascular prin stimularea α adrenoceptorilor), precum și doi co-transmițători majori vasoconstrictori, ATP și neuropeptidul Y (NPY). Constricția arteriolară prin stimulare simpatică este însoțită de constricție venoasă, ce scade capacitanța (complianța) venelor și duce la mobilizarea sângelui din rezervorul venos, de fapt la o creștere a returului venos, rezultând o redistribuire de volum sanguin în favoarea arterelor. Impulsurile simpatice către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
integrativ al funcției endoteliale și coordonării microcirculației. Celulele endoteliale par a juca un rol central în coordonarea sistemului microcirculator și în favorizarea perfuziei tisulare și a ofertei de oxigen. In unele situații patologice cuplarea celulară inter-endotelială anormală și perturbarea răspunsului arteriolar propagat pot explica afectarea perfuziei tisulare și extracția anormală de oxigen. 14.2.1. Oxidul nitric Dintre factorii relaxanți derivați din endoteliu cel mai cunoscut este oxidul nitric. Oxidul nitric (NO) este o moleculă-semnal cu multiple funcții în diverse țesuturi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar este determinată de vasomoția de la nivel arteriolar, care condiționează tonusul sfincterului precapilar. Datorită proceselor de vasomoție are loc o închidere și deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat, cu o repartiție diferențiată în același organ. Aceste modificări în debitul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
celular nu este limitat de difuzie sau de numărul de capilare deschise. De altfel, în multe țesuturi conținutul de O2 al sângelui este deja scăzut la 80% la intrarea în capilar, ca urmare a difuziei acestuia în țesut la nivel arteriolar. Acest fapt nu reflectă numai deplasarea O2 către destinația mitocondrială, ci și un fenomen de contracurent cu venulele din vecinătatea arteriolelor, precum și consumul de O2 la nivelul peretelui vascular. In consecință, fenomenul de șunt arteriovenos prin difuzia O2 poate deveni
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fiind relativ constante pot fi incluse în constanta de filtrare a membranei. Aria membranei filtrante fiind necunoscută, se exprimă rata de filtrare raportată la masa tisulară. Indiferent de țesut, coeficientul de filtrare nu este influențat de modificări fiziologice ale presiunii arteriolare sau venoase, ori de variații de pH sau de presiune parțială a oxigenului sau bioxidului de carbon. Condiții patologice în care apar astfel de modificări se însoțesc și de leziuni la nivelul peretelui capilar și astfel se explică asocierea lor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de o presiune intra-vasculară crescută. Rezistența vasculară a circulației sistemice este crescută în condiții bazale și prin constricția arteriolelor musculare datorită tonusului simpatic. Circulația pulmonară nu prezintă acest mecanism de creștere a rezistenței la curgere prin modificări de calibru arteriolar. Așa cum am văzut, vasele intrași extra alveolare (fig. 81) sunt supuse unor condiții mecanice diferite, astfel încât volumul pulmonar și presiunile din cadrul ansamblului toraco pulmonar influențează în mod deosebit de complex vasele pulmonare, mai ales în condițiile în care presiunea intra-vasculară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
netede și prezintă proprietăți contractile, dar și fagocitare. Aparatul juxtaglomerular (AJG; vezi figura 6) este situat la polul vascular al corpusculului Malpighi și este alcătuit din glomus, macula densa și lacis. Aceste structuri sunt în interrelație și asigură reglarea presiunii arteriolare glomerulare. Glomusul este o structură localizată în peretele arteriolei aferente, înaintea diviziunii ei și este reprezentat de celule musculare netede ale mediei, modificate și caracterizate prin: ergastoplasmă abundentă, granule de secreții glicoproteice (precursori de renină), miofilamente, care le dă caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reprezentat de mezangiumul extraglomerular, situat între macula densa și cele două arteriole glomerulare. Este constituit din mai multe straturi de celule mezangiale, cu proprietăți contractile. Figura 6. Aparatul juxtaglomerular Rolul AJG este de a corecta o eventuală diminuare a presiunii arteriolare. Detectarea unei scăderi a presiunii arteriolare se face la nivelul baroreceptorilor (celulele glomusului arteriolei aferente). Chemoreceptorii (celulele maculei densa a TCD) detectează variațiile volumului și/sau a compoziției urinii. Ca răspuns la acești stimuli, se secretă renina de către celulele glomusului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
macula densa și cele două arteriole glomerulare. Este constituit din mai multe straturi de celule mezangiale, cu proprietăți contractile. Figura 6. Aparatul juxtaglomerular Rolul AJG este de a corecta o eventuală diminuare a presiunii arteriolare. Detectarea unei scăderi a presiunii arteriolare se face la nivelul baroreceptorilor (celulele glomusului arteriolei aferente). Chemoreceptorii (celulele maculei densa a TCD) detectează variațiile volumului și/sau a compoziției urinii. Ca răspuns la acești stimuli, se secretă renina de către celulele glomusului. Celulele lacisului modulează și transmit semnalele
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
venele radiale corticale, venele arcuate, venele interlobare și, în final, în venele renale (vezi figura 7). Figura 7. Vascularizația renală Rinichiul are o bogată inervație simpatică. Nervii simpatici însoțesc arterele renale și arteriolele glomerulare și se distribuie la nivelul pereților arteriolari, la aparatul juxtaglomerular și la polul bazal al unor tubi. 1.4. Funcțiile tubulare (fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care se pot realiza printr-un mecanism activ
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
semnificativ proliferarea mezangială și hipertrofia renală. 5.4. Anatomie patologică Microscopic, glomeruloscleroza diabetică (GSD) are același aspect morfologic în ambele tipuri de diabet. Ea se caracterizează prin prezența a 3 tipuri de leziuni glomerulare, asociate cu remanieri tubulo-interstițiale, arteriale și arteriolare. Glomeruloscleroza diabetică 1. Glomeruloscleroza difuză se întâlnește în toate cazurile de ND. Se definește prin expansiunea globală și difuză a matricei mezangiale. 2. Glomeruloscleroza nodulară, descrisă în 1936 de Kimmelstiel și Wilson, este mai rar întâlnită (20 %) și pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lumenelor capilare. Leziunile de tip capsular drop („picătura capsulară”) se prezintă sub forma unor mase rotunde sau ovale, omogene, de dimensiuni variabile, eozinofile, cu proprietăți tinctoriale asemănătoare hialinului, care se acumulează între MB capsulară și epiteliul capsular. Leziunile arteriale și arteriolare Sunt cvasi-constante și precoce în ND. Arterele arcuate și interlobare, precum și arteriolele intralobulare, aferente și eferente, prezintă modificări de arterioscleroză și, respectiv, de arterioloscleroză. Microscopic, se caracterizează prin depozite hialine sub-endoteliale PAS-pozitive. Arterioscleroza determină secundar leziuni glomerulare ischemice (cu MBG
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
SAPL.) Tabel 1. Manifestări trombotice în SAPL Manifestări trombotice în SAPL Membre: Tromboză venoasă profundă/superficială, ischemie acută periferică, arterită digitală, gangrenă. SNC: AIT, infarct cerebral, encefalopatie ischemică acută, demență vasculară multi-infarct, sindromul Sneddon (= leucoencefalopatie multifocală + livedo reticularis), tromboză arterială/arteriolară retiniană. Cord: ischemie miocardică, infarct, trombi murali. Pulmon: boală trombo-embolică, HTAP, hemoragii alveolare difuze. Vene cave: sindromul de VCS sau VCI. Aorta și ramurile sale: sindromul de arc aortic, claudicații ale membrelor, gangrene. Mezenter: angor, infarct mezenteric. Rinichi: tromboză de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]