2,594 matches
-
o lume bogată și clară în același timp, ordonată după principii stricte și liberă prin propriile sale mecanisme de funcționare. Suveran fără a cădea în vanitatea demiurgiei, sceptic fără a eșua în sonorități dezaticulate, prezență viguroasă printr-un discurs bine articulat, care îl degrevează de orice tentație de a-și clama agresiv identitatea, complex fără ostentație și subtil fără demonstrații plicticoase, Cuciurcă își configurează personalitatea ireductibilă printr-o egală distribuire în direcții opuse și, aparent, ireconciliabile. Adică exact în acelea care
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
EZ 2486, 2000, 12) - e preferată unei asimilări, deloc imposibile în oralitatea familiară, pizză. Nefiind însă vorba de o finală accentuată (ca în halva, sarma), a final poate fi interpretat ca articol hotărît, cuvîntul fiind folosit ca și când ar fi deja articulat: "Iau pizza, plătesc și gata" (EZ 29.08.2004); "pizza nu iese la fel de bună" (roportal.ro). Percepția caracterului de termen străin face ca adesea pizza să fie folosit invariabil, cu forma de singular valabilă și pentru plural: "la 2 pizza
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
pîinea caldă" (EZ 2486, 2000, 12), ca un fel de nume de materie: "peste 300 de feluri de pizza" (EZ 2486, 2000, 12). Invariabilitatea e însă doar aparentă: desinența specifică de plural apare, inevitabil, dacă e nevoie de o formă articulată: pizzele ("Toate pizzele sunt proaspăt pregătite", pizzahut.ro). La fel de inevitabilă e forma de genitiv-dativ: "Istoria producerii pizzei începe în antichitate" (magicland.ro). Oricum, cuvîntul pizza are deja o familie lexicală în română. Derivatele - pizzerie, pizzar - păstrează în genere ortografia termenului
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
o problemă interesantă pun pluralele italienești, preluate ca atare - spaghetti (chiar dacă DEX înregistrează forma adaptată, spaghete, circulă mult și cea originară), broccoli, ravioli etc: acestea sînt folosite în genere ca denumiri invariabile, dar și ca plurale, atît nearticulate cît și articulate - pronunțarea lor fiind perfect asemănătoare cu cea a unui substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
forma adaptată, spaghete, circulă mult și cea originară), broccoli, ravioli etc: acestea sînt folosite în genere ca denumiri invariabile, dar și ca plurale, atît nearticulate cît și articulate - pronunțarea lor fiind perfect asemănătoare cu cea a unui substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate ca neutre, nu ca masculine. Echivalența între forma percepută ca nearticulată și cea percepută ca articulată se observă în texte: "În Italia, fotbaliștii steliști se dau în vînt după Ťravioliť"; "Ťravioliť, unul dintre numeroasele feluri de paste pe care italienii ni le servesc regulat la fiecare masă" (EZ 1101, 1996, 7); "F.B. vinde de ani întregi
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
1996, 7); "F.B. vinde de ani întregi broccoli în Piața Obor" (EZ 2805, 2001, 10); Broccoli și spanacul, de exemplu, conțin mai mult beta caroten (gfs.ro). Asemănarea fonetică și morfologică - faptul că forme nearticulate italienești au exact pronunția formelor articulate românești (pasta, ravioli) - creează în cazul italienismelor un sentiment de familiaritate și de ușurință la preluare, dar și mici probleme de adaptare, producînd asimetrii în sistemul gramatical.
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
servit de intermediar pentru impunerea anglicismului. Mai complicată este însă chestiunea adaptării morfologice: cuvîntul mass-media este un caz tipic de neconcordanță între sens și formă, situație greu tolerabilă în sistemul gramatical al limbii române. Forma este ușor asimilabilă femininului singular articulat (ca și nutria); al doilea element al compusului se suprapune perfect, din punct de vedere formal, substantivului românesc medie, un împrumut mai vechi din acceași bază latină. Probabil că în mod spontan cuvîntul s-ar fi asimilat rapid, ca feminin
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
exprimate cu o sinceritate fără limită. (Black magic women, Remember Amsterdam, Gilette, Peisaj, Tricyclop etc.) Calitatea vizuală a lucrărilor sale, atât în varianta lor grafică, cât și picturală, mă face să consider că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai articulate viziuni de factură erotică, oferită de arta românească în ultimul pătrar de veac. Ambii creatori, de altfel, manifestă o evidentă bucurie în fața subiectelor cu caracter "frivol", ceea ce mă face să îmi revizuiesc acordul față de cei care consideră că arta românească
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
de la revista "Gândirea", ci pentru că poezia argheziană suscită scepticismul în legătură cu religiozitatea sa. E notorie interpretarea manolesciană a lui Arghezi ca poet nereligios. Nu-i mai puțin adevărat că există alte interpretări care mizează pe religiozitatea poeziei argheziene, cel mai bine articulat fiind punctul de vedere al criticului craiovean Marin Beșteliu într-un volum din 1999, Tudor Arghezi - poet religios. Deși Ion Buzași își însoțește fiecare secvență (adică fiecare autor selectat) de câte o scurtă prezentare, interesantă ca argument și utilă ca
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
de altfel, gradele de deschidere intermediară - între ă și î, între e și i - le-ar putea nota doar dialectologii, cu semnele convenționale specifice. Ceva mai consecvent sînt înregistrate chiar de autor fenomenele transdialectale ale oralității populare (da, numa, finala articulată u': pumnu), formele provenite din sincopare, din eliminarea silabei repetate - mitel ("Cînd eram mitel" ), sincoparea silabei accentuate: văz't - "Să șadă toți cum eu am șăz't, să vadă toți ce eu am văz't". Ultimul fenomen pare să fie
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cocheta cu ridicolul. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
cu cît ea se referea explicit la niște opinii apărute deja în ziarul Ziua. În rest, așa cum ușor se poate constata cu ochiul liber, simplă retorică de om cu o gîndire narativă sincopată, în mod vădit nedeprins nici cu expresia articulată, nici cu înlănțuirea logică a unor gînduri, în cel mai bun caz, răzlețe. Dar ceva, ceva, tot se găsește în această lungă și indigestă misivă: finalul. Să revedem, în decupaj, ce cogitează, ca un prevestitor al Apocalipsei aflat în plină
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
sector sau registru al artei, ci exemplific un fenomen amplu, promovat abuziv, de unde decurge gravitatea situației. Revenind într-o sferă mai salubră; în definitiv, postmodernismul (neomodernismul) nu se separă de modernism prin metode, cât prin felul cum sunt ele folosite, articulate, puse în lumină. Cunosc numeroase opere denumite postmoderne, sau pe care autorii lor le apreciază așa, unde se utilizează procedee „deja vu” luate din creația avangardei, a modernismului - de la colaje, pastișe, improvizații, teatru instrumental, până la soluții - etalon, caracteristice altor perioade
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
diminuendo). Pe direcția acestui acum terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un katabasis în întunecimea sau cel al sonorității operei. Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
care a iscat polemici cînd alți lansat-o prima dată. Cu cele șase texte recuperate, volumul ar fi cuprins 70 de poezii (numărînd și variantele la Mai am un singur dor). În această formă, ar fi fost sumarul mai bine articulat? Eu am pornit de la constatarea unei inconsecvențe tehnice, de natură tipografică: între Dorința și Mortua est! volumul pare „fracturat” pentru că după Dorința lipsește vigneta și începe numerotarea unei noi coli editoriale, iar acestei discontinuități tehnice îi corespunde și una de
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
atrăgătoare. Nici o zi fără o carte, pare să fie deviza acestui vechi cititor. A prezentat deja peste 2000 de cărți și nu dă semne că ar vrea să se oprească. Cu eleganță firească, cu un discurs bine temperat și bine articulat, Olivier Mongin își ține spectatorii la curent cu ultimele apariții. Dar cine ar fi în stare la noi, în țara minunilor care țin trei zile, mă întrebam, de atîta răbdare și rezistență la uzură, cine iubește îndeajuns cartea ca să nu
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale naive fiorul elegiac și frenezia simțurilor, într-o scriitură sugestivă și muzicală, în versuri limpezi, clare, încadrate într-o arhitectură în mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și anume, răcirea progresivă, decristalizarea sentimentală din La gura sobei. Excesul romantismului este amendat în cazul de față de un realism care substituie patetismul cu un anumit cinism. Dinamica relațiilor dintre personaje este contextualizată de Andrei Bodiu prin intermediul unor instrumente bine articulate, furnizate de studiul Istoria vieții private, coordonat de Aries Phillipe și Duby Georges. Astfel, salonul, ca spațiu care găzduiește disputele din "societatea privilegiaților", este orizontul de contact dintre public și privat; camera este simbolul vieții intime, un spațiu al confesiunii
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de Emil Condurachi (1912-1987), tatăl Dnei Zoe Petre. Nu i-ar putea aplica autorului prefeței același infamant epitet? Exemplific: "Marele prestigiu de care se bucură de multă vreme și pe drept cuvânt Mircea Eliade... O metodologie științifică severă și bine articulată...operă magistrală... mari maeștri ai antropologiei culturale" (p. 5)... "Prin bogăția informației, ca și prin logica argumentării sale, lucrarea de față (De la Zalmoxe la Gengis-Han) apreciată încă din momentul apariției sale trebuie să fie considerată drept cea mai importantă contribuție
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
siguranței de sine. Avea un mers ciudat, cu adevărat neobișnuit, lipsit de orice urmă de elasticitate jucată și de orice undă de legănare afectată. Pașii ei lăsau impresia că în fața mea se mișca un om fără genunchi, ale cărui singure articulații active erau cele ale bazinului, picioarele mișcîndu-se ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
acuratețea reproducerilor sale. 4. Dar și pregătirea filologică necesară pentru o asemenea întreprindere îi lipsește. Iată, un editor ar trebui să cunoască fluctuațiile orografiei lui Macedonski. La un moment dat, influențat de Heliade, refuză notarea cu doi i a substantivelor articulate și în loc de pomii scrie pomi, în loc de norii scrie nori. Când acestea sunt nearticulate le notează cu un i scurt șŃț: pomŃ, norŃ. Așadar, grafia lui Macedonski: Aceștia-s creditori... va fi redată: Aceștia-s creditorii. Dacă s-ar fi priceput
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
spun că nu există o utilitate a acestor demersuri onorabile, dar ele nu pot suplini rolul catalizator al necesarei Istorii." (p. 36). Ulterior, însă, tonul se îndulcește semnificativ, Bogdan Crețu ajungând să susțină exact contrariul: "nu sintezele, oricât de bine articulate ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate conduce la alcătuirea unei
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar dispărea de la sine... Să nu pierdem însă din vedere a doua componentă a demagogiei postrevoluționare: discursul mai inteligent și mai articulat, dar la fel de malign, al europeniștilor "fini", cărora tot ceea ce este național, tradițional, rural le miroase urât. În loc să se simtă responsabili, măcar în parte, pentru locul nu prea măgulitor pe care îl ocupăm în Europa, teoreticienii înapoierii colective jubilează individual pe
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
din DEX: un germanism militar, cu sensul "aruncător de mine" (din numele propriu Brandt). Oricum, noul brand tinde să fie asimilat pe același tipar, producînd un omonim (sau, cîtă vreme vocala sa e pronunțată în manieră anglo-americană, un omograf): apare articulat și supus flexiunii - "brandul este scurtătura către inima clientului" (mihaidragan.ro), "știința brandului " (brandacademy.ro), "valoarea brandului Petrom" (stefanliute.typepad.com), fiind folosit și la plural, cu și mai ales fără cratimă (de altfel, potrivit noilor recomandări din DOOM, nici
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]