378 matches
-
maturitatea (conceptul confucianist de giri, datorie), tinerii caută să înghețe curgerea timpului, pentru a se bucura în continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numai despre rețete culinare, când măicuței Sora Maria, bătrână cât veacul, numai că nu i se amintește „vezi că te caută moartea pe acasă”, chiar nu mai e nimic de făcut. Lumea construită de autor pare un decor de o artificialitate teatrală sufocantă, de aceea când vrea să-și scoată eroul la aer curat, îl trimite pe o stradă oarecare și i-a scoate, în cale preț de un minut, pe Fanny Ardant, apariție fulgurantă, venind din realitate, realitatea cinematografului. În
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător." Rareori poți găsi, fie și sub pana unui ageamiu, o mai deprimantă însăilare de cuvinte, timpuri verbale, descrieri de-o deconcertantă naivitate și artificialitate a trăirii. Lexicul aspirantului la noblețurile ultime ale spiritului e cam de această factură: "În halul în care mă găseam mi-ar fi fost peste putință să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mișca
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Limba de lemn bolșevică, transplantată ca limbaj oficial în anii 1947-1948, se caracteriza în România printr-un grad neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar gesturile pe care le fac au o artificialitate marcată. Pe bune porțiuni ale cărții, logica romanului se vede substituită de logica pamfletului, iar umanitatea colorată, diversă a personajelor, de o serie nesfârșită a abjecților rurali și urbani. Cimitirul Buna-Vestire e un roman cu care Întoarcerea tatălui risipitor emulează
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
cu el și văzând cu acea ocazie cam cum arată bestia din mațele acesti așa-zis pensionar liniștit, de ecoul pe care l-a găsit subiectul printre cititori. Credeam că în tipul acesta de societate bazat pe multă superficialitate și artificialitate, pe senzaționalism, nu va stârni interesul publicului. A stârnit mai ales printre tineri, oameni care nu au trăit în comunism și care s-au arătat interesați în a afla ce s-a întâmplat atunci", a spus jurnalistul. CTP a mai
CT Popescu nu-și pune speranțe în condamnarea lui Vişinescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/76754_a_78079]
-
nu din "alt motiv determinant decît rigoarea morală ce vertebrează, în ultima instanță, opinia critică". Deși n-am putea subscrie tonul totuși prea categoric generalizator al lui Nicolae Florescu cu privire la prezent ("Peisajul intelectual de astăzi este dominat astfel de o artificialitate și de o continuă manipulare a opiniei care alungă din sfera dezbaterii critice noțiunea elementară de adevăr". "Cultivăm o falsă filosofie, o falsă literatură, o falsă istorie și o falsă condiție umană. Și, desigur, o falsă critică" etc.), nu putem
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Gemenii, Uncheașul Sărăcie ori Iadeș); dramaturgul devine interesant atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian se estompează din cauza stridențelor lexicale și a verbiozității. Ceva mai reușită, în același regim tragic, va fi Moartea lui Dante: cele trei acte ale piesei răspund în ecou celor trei părți ale Divinei Comedii; pictura pre-renascentistă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
imaginare ale lui Arcimboldo, grupate într-o mică expoziție subintitulată „Natură și fantezie” organizată de Galeria Națională din Washington, ești cu ușurință atras de ambiguitatea proteică a acestor „teste composte”. Vrând-nevrând privirea îți alunecă mereu, captivată, între precizia detaliilor și artificialitatea întregului. Nu există o relație directă între ceea ce istoria numește „Manierismul din Anvers” și manierismul italian. Sunt însă multe trăsături similare. Reacție la pictura flamandă „clasică” - Van Eyck, Rogier van der Weyden -, arta produsă la începutul secolului al XVI-lea
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
romanul de detecție, science fiction, proza pseudo-istorică) a fost mai puțin importantă. Romane precum Enciklopedija Mrtvih (1983)6 a lui Danilo Kiš sau Khazarski recnik (1984)7 a lui Milorad Pavić nu sunt interesate doar de a pune în evidență artificialitatea convențiilor narative; ele problematizează distincția esențială între reprezentarea istorică și falsificare. Aceste istorii postmoderne și altele scrise în Europa răsăriteană ne reamintesc că pentru unii croați istoria sârbească e ficțiune (și viceversa); că istoria Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei și Iugoslaviei și-
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
permanente referințe și legături cu muzica. Aproape fiecare carte a lui Murakami are un soi de leitmotiv muzical, iar în cazul de față este vorba de Sinfonietta lui Janáček. Singurul reproș pe care l-aș aduce cărții este o anumită artificialitate a reacțiilor personajelor atunci când se regăsesc în momente de cumpănă. Autorul are tendința de a-i face din cale-afară de reflexivi, implauzibil de lucizi în circumstanțe în care orice om normal s-ar panica sau ar reacționa nervos ori violent
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
păcat că la a doua lectură (sau măcar la o foiletare ulterioară) romanul Anei Maria Sandu pierde destule din atracțiile primei impresii. Scene care păreau perfect realizate își deconspiră rupturile de ligament. Imagini lucrate cu grijă devin susceptibile de pură artificialitate. Voci inițial plauzibile ajung să nu mai fie luate în seamă. Din fericire, suma aceasta de mici decepții nu afectează romanul în ce-are el mai concludent, așa încât, judecată la rece, Omoară-mă! rămâne o carte notabilă. De altminteri, și
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
Un copil frumos este nimeni altcineva decât Marylin Monroe cu care autorul merge la o înmormântare, după care beau ceva într-un bar, își dezvăluie secrete, și apoi se plimbă pe chei, unde actrița dă mâncare la pescăruși. Scoasă din artificialitatea mondenă, aceasta nu mai este pentru scriitor decât „un copil frumos". În ultimul portret intitulat Frământări nocturne sau cum fac sex frații siamezi, interlocutorul scriitorului nu este altul decât dublul său spiritual. Dialogul și interviul imaginat de Truman Capote, în
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe ori sărind coardă, dezinvolți și dezinhibați, ei au atins aproape imposibilul: au redat naturalețe operei, anulând o parte din artificialitatea structurală a genului. Dar acest lucru presupune nu doar talent, ci și inteligența. Vorbind despre o montare recentă, integrală, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmann insistă asupra importanței motivării psihologice a rolului: .Cu cat cânt mai des versiunea în cinci
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe ori sărind coarda, dezinvolți și dezinhibați, ei au atins aproape imposibilul: au redat naturalețe operei, anulând o parte din artificialitatea structurală a genului. Dar acest lucru presupune nu doar talent, ci și inteligență. Vorbind despre o montare recentă, integrală, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmann insista asupra importanței motivării psihologice a rolului: „Cu cât cânt mai des versiunea în cinci
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
sa, cred că în forul său lăuntric era un om fragil. Cinismul său era o armă de atac, dar și un scut de apărare. Acum, în posteritatea apropiată, el funcționează ca un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la celălalt, burlescul dus la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Edgar Quinet), li s-a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
utilizate în dialogurile românești, care alcătuiesc o listă impresionantă: bună dimineața, ‘neața, bună ziua, bună seara, la revedere, să trăiți, trăiți, salut, noroc, hai noroc, bună, pa, pa-pa, hai pa, te pup... Într-un film de acum patru decenii, în care artificialitatea indusă ideologic era parțial corectată de umor și de talentul actorilor, formulele de salut apăreau extrem de rar. În primul episod din BD intră în acțiune (1970), există doar câteva saluturi: de două ori militărosul să trăiți, de două ori neutrul
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
rii diferitelor dansuri de revistă, ci modul cum îi dă răspunsurile potrivite actriței, fără text, printr-un fel de pantomimă dansată, care este însă de un firesc al fiecărui gest și al fiecărei expresii faciale care exclude orice fel de artificialitate. Reușita spectacolului intuiești că se datorează, în bună măsură, spiritului de echipă care a funcționat între cei doi artiști, care au reușit să îngemăneze desăvârșit teatrul și dansul. Prezentat mai întâi în țară și doar de curând și la București
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
pop sau kitsch), Nicole e urmărită și studiată cu minuțiozitate perversă, de paparazzi intelectualizat, la fiecare apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate redundant de-a lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
că ultimele atacuri din cadrul Uniunii Social Liberale arată ”superficialitatea” aceste construcții care, de facto, nu mai există. ”De această dată, nu mai suntem în fața unui război între persoane, ci suntem în fața unor declarații, acțiuni, gesturi care marchează, în mod clar, artificialitatea construcției USL. Afirmații de genul 'președintele PC este subordonatul lui Victor Ponta', că 'relația în interiorul unei alianțe, respectiv ACD, PNL-PC, nu mai există de facto' înseamnă că, de jure, existent nu mai e decât un act artificial care nu are
Gușă: USL, de facto, nu mai există by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34120_a_35445]
-
unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii regizorale nuditatea, în singura scenă luată în discuție, traduce o clauză esențială, aceea a totalei transparențe, a dizolvării ultimelor reziduuri de artificialitate, de convențional, de inautentic și corespund, în ce privește acest making of reluat dintr-un unghi subiectiv, denudării procedeului. Nimic nu cade sub incidența unei ordini a secundarului în filmele lui Porumboiu. Simplitatea scenei este doar o aparență creată meticulos: aflat în
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]