192 matches
-
ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1889, președinte al Senatului. O culegere de Discursuri politice (1903) îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi, generoși, cultivați, cu har oratoric, se refugiază pentru a duce o viață liberă și pentru a lupta contra tiraniei. Motivațiile patriotice, umanitariste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
Bărnuțiu îi recunoaște lui Rousseau multe calități și multe merite. El consideră însă că realizarea egalității prin educație este o utopie care nu se poate realiza fără răsturnarea ordinii existente. Ideile lui Rousseau și ale lui Basedow ar fi "prea artificioase, promit prea mult, sînt prea liberale [...] Această pedagogie poate fi bună pentru cultura omului, dar (pentru) educațiunea cetățeanului nici de cum nu e bună"287. Referitor la problema exercitării și perfecționării simțurilor la copii, el arăta că multe învățături bune se
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
o simplă glumă, „amica” fiind o viespe care readuce înțelegerea între soți, în vreme ce piesa Lumină nouă vrea să surprindă beatitudinea încercată de o fată care, refuzând orice legătură sentimentală, se călugărește. Poezia depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii, ca și comedia Vochița, dar compusă cu mijloacele farsei, exploatând întâmplări senzaționale, coincidențe etc. Alte trei piese sunt de interes și mai scăzut: Prea târziu (dramatizare a nuvelei Jeana), Buccea sau căpățână și Thargelia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
poemelor: Lume în disoluție, Psihastenie, Transgresiune, Alchimie erotică, Panaceu ș.a. Diverse influențe moderniste, de la Mallarmé la Ion Barbu, obsesia pentru neologisme și un limbaj voit dificil, împrumutat din sfera științelor exacte, conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
1897) și Suflete obosite (1898), bună parte din nuvelele cuprinse în volumul De dincolo de moarte (1907) interesează ca încercări de aclimatizare a unor orientări moderne. Dar N. nu este un intermediar nimerit, căci el ilustrează într-o expresie hibridă, devitalizată, artificioasă, atât câștigurile naturaliste, cât și experiențele decadente, estetizante, proprii sfârșitului de secol XIX. În zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
intra în interlect chirițez) duce la respingerea ca "incorecte" a unor cuvinte folosite de două generații în Hexagon (descoperi asta după cinci ani de la absolvire, ascultând Radio France Internaționale, în condiții acustice de neimaginat, ca urmare a bruiajului temeinic), exercițiul artificios de a traduce în franceză autori folosind o limbă românească mai curând contorsionată cu scopul fixării de structuri gramaticale duce inevitabil spre un idiolect aflat la limita francezei virtuale, atemporală, aseptică. Timide deschideri spre eseul contemporan, palide încercări de a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nu este atât un melancolic, cât un sentimental romanțios, înclinat spre o duioșie grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée, din aceeași sentimentalitate născându-se unele tablouri idilice, artificioase, ca într-o banală litografie. Mai interesante sunt unele teme și motive simboliste, C. făcând o timidă încercare de a se racorda la orientarea mai nouă a poeziei: peisaje autumnale cu arbori goi, frunze moarte și ploi neîntrerupte, câmpuri cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile fanteziei. Leru e un hibrid literar, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Ca și alți scriitori ardeleni de la sfârșitul secolului al XIX-lea, S. ilustrează în proza lui, adunată parțial în volumele Realități și visări (1897), Povestiri și schițe (1903), tendința de a ieși dintr-un tipar provincial, de a depăși romantismul artificios, eticist, înveșmântat frecvent într-o greoaie haină latinizantă. Povestitor talentat, cu toate că e mai puțin cunoscut decât alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul”, S. dovedește în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
Contimporanul) cronici dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și vodeviluri, în realitate traduceri și prelucrări. Triumfu amorului (1836) e o compunere artificioasă, fără haz, în care premiate sunt, în cele din urmă, dragostea și statornicia. Piesa Actorul fără voie (1836) se aseamănă cu unele comedii ale lui V. Alecsandri. Este, probabil, o traducere a piesei lui August von Kotzebue, Der Schauspieler wider
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de cuvinte rare, cu parfum exotic, versul meșteșugit, dar adesea prea rigid, prea multele figurații artificioase au făcut ca placheta să contribuie la impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
de infecție; colindați seara pe străzile cufundate în beznă ale periferiei și vă veți convinge cât sunteți de luminați. Nu uitați nici de copiii orașului. Parcul pionierilor se îmbujorează doar o dată pe an (de Anul Nou), și atunci atât de artificios și rece, încât te apucă bucuria că nu mai ești copil. Despre relațiile neprincipiale și corupție nu voi mai spune nimic, pentru că ele sunt ca pânza Penelopei: interminabile. Crusta șefilor mai mari sau mai mici din întreprinderi înflorește ca spinul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a o analiza pe cea trecută. Dar genul de congrese cum sunt cele ale partidelor roșii din estul Europei și, desigur, și din Estul cel mai îndepărtat sunt absolut specifice, nu numai în privința dimensiunilor care li se conferă (în mod artificios, cum vom vedea, dacă nu am și văzut), ci și prin fetișizarea de tip asiatic, străină obiceiurilor noastre, spiritului național, atât cât ne-a mai rămas. Se dorește a se impune încă un imens neadevăr pe lângă celelalte născute între congrese
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
cu borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reconsiderat pentru prima dată prin prisma preromantismului (influența lui Volney, Ossian și a baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica de călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
să mă poreclească. Singurul lucru pe care-l făceau era să și dea coate în fiecare dimineață cînd, înaintea orelor, cîntam cu toții imnul și ajungeam la versul „și un țel cu-te-zătooor“. Cu numele meu de familie - și el complicat și artificios - povestea e mult mai simplă, deși i se datorează tot maică-mii. Pe taică-meu îl chema Paul (era chiar nume de familie), iar pe maică-mea, Bădescu. Cînd s-au căsătorit, maică-mea a început să facă nazuri, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aparte este Mavrodaphni (Daphni cea întunecată), fiică a apelor Dunării, „femeie-sirenă”, prezență secundară, însă destul de bine conturată, după cum se arată și atmosfera particulară, de un poetic nedefinit, a meleagurilor dobrogene. Uneori senzaționalul echilibrează și susține epicul, altfel fragmentat de pasaje artificioase: dispariția misterioasă a bătrânului Polimeropol, sinuciderea fără noimă a lui Capetan Odyssea ș.a. Impresia de monotonie e alungată, în parte, de accentele umoristice (mai ales în descrierea exoticilor „capetani”). O oarecare pornire spre superficialitate și frivolitate devine evidentă, chiar dacă P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri (1919), parnasianismul e complicat cu un simbolism artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura exterioară, iar dintre români îndeosebi Macedonski și D. Anghel. Se pot identifica și reminiscențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru-o para”. Exprimarea directă, în genere discursul, comentariul, meditația lirică îi reușesc mai rar, iar în Umbra timpului (1940), în Împlinire (1942) ori în ciclul postum Cumpănă dreaptă nu sunt puține compunerile artificioase, fade. Realizări în planul liricii meditative se găseau îndeosebi în Caietul verde, elegiile de aici având o prozodie obișnuită, dar fiind scrise, mai toate, în vers alb și reluând motivul timpului, al succesiunii generațiilor, însă într-o notă gravă, singulară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
lejeritatea idiomului arhaicoetnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sau intern! - și coabitează astfel, Într-o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire complicată și artificioasă, am ocolit totdeauna cu un dispreț afișat profețiile „pe bandă rulantă” precum ghicitul În palmă, În cărți, În bobi, În cafea, În zodii, ghicitul robotizat, În bule de cristal etc., părându-mi-se excesiv de simple, de „mecanizate”, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană, însă unda de obiectivitate și compasiune se rarefiază printre imaginile grotești și meandrele unui stil încă bombastic și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată, transpusă într-o narațiune expurgată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius, într-un peisaj pitoresc, înconjurat de lacuri și păduri. Renovat de curând, foarte stilizat, castelul mi se pare artificios, în orice caz, nu are „naturalețea” și grandoarea confratelui de la Malbork. Și-a redobândit importanța după recuperarea independenței, când autoritățile și-au dat silința să-i restituie, pe cât s-a putut, grandoarea fostei „cetăți de scaun” a Cnezatului lituanian. Trakai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi apare o încercare de epopee, Daciada), el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]