191 matches
-
Era incitat de subiect și totuși avea dubii. Se gândea că poate nu-i loial și nici prudent să discute despre Alexe atâta timp cât nu știe de ce parte se află Carmina. Și apoi tăcerea ei, gesturile mute, vagi de aprobare, zâmbetul artificios uneori... Abandonă subiectul despre profesor și continuă să vorbească despre fetele lui. Carmina își aminti de vorbele Ninei: Marcu este un om cu totul excepțional dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul deasupra, înțelegi, nu pot fi omogenizați și basta, ce naiba? Vorbiți despre ei ca și cum n-ar fi ființe vii ca și noi și această separare categorică creează senzația de artificios. Fără să vrei te întrebi, sunt sau nu sunt oameni, trăiesc sau nu în zilele noastre, printre noi? Nu v-am auzit rostind niciodată un nume. Este o listă ultrasecretă? Pentru că eu nu am reușit să depistez nici măcar unul, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania de toamnă, soțul ei, agronomul, era mai mult plecat. Ea nu știa să conducă mașina, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
informa, întrebările lui deveniseră mult mai precise, știa de unde să pornească, unde anume să încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor, și barba-i cea lungă și artificioasă făcea rotocoale prin aer ca o panglică de circ. După ce l-am pierdut cu vederea în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a dobândit dreptul de a se pierde în lumea vitalistă eternă“. În versurile stângace ale lui Nicolae Pandelaș, din volumul Superlativul vulnerabil, descifrează „o muzicalitate canonică, cu o incantație sugerând nesfârșirea“. Pe Dumitru D. Palade, autorul unui volum de versuri artificioase, Atât cât se poate, îl consideră „un cerebral care cerne totul prin sita melancolicului“ și „își taie singur cărări noi“. Un roman bombastic și prolix de Marian Constandache, Guvernatorul giruietelor de ceară, i se înfățișează ca o sinteză ‹ de „literatură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei rigori verificate, de lexic restrîns la fenomene precise, fizicianul se agață de sintagme mate, fără pregnanță de tiv semantic, de unde și senzația că mintea îi alunecă pe sensuri vagi. O astfel de expresie mată, care izbește prin aura ei artificioasă, e tocmai transdisciplinaritatea, cuvînt cu silabe metamerice și inerte, la care un vorbitor de română, pronun- țîndu-l, e izbit de golul de intuiție pe care sunetul îl evocă. Un spectru cețos în care nu poți atîrna nici o sugestie de gînd
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
din critica noastră literară în cazul lui Ion Mureșan nu se mai justifică în cartea Alcool. Pe măsură ce-și cultivă artificiile manieriste (fiindcă despre asta e vorba, oricât ne-am feri de cuvinte), omenescul lui Mureșan devine din ce în ce mai puțin artificios. Nu mai e grav, ca înainte, nu mai proiectează, sumbru, pandemonii și apocalipse. Nefiind un sudic, ca restul optzeciștilor de primă mână, poetul n-are, desigur, darul invenției verbale, ceea ce nu-l împiedică să dea o serie de bijuterii clasice
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. NOTE 1) Năpasta, în "Lupta", VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890. Reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, ediție de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
mica lui lume închisă. Se văd, în josul paginii a patra, urmele unor ștersături peste care se așază, apăsat, semnătura. Prin transparență, îi corespund, aproape, pe pagina întăi, umbrele, în pulbere de creion, ale unor amprente. Semnul unui autentic extrem, riscănd artificiosul, prin care trupul fizic se lasă, chezășie, pe coală. Ca o stilizată, adevărată și nu prea, îmbrățișare. Din strănsoarea ei, n-ai ști să spui ce iese mai ăntărită. Poezia? Viața? Prietenia?
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
are mlădirea flexionară a germanei, ea nefiind un aluat apt a se lăsa modelat ca o plastilină. Colorată și intuitivă, româna e improprie pentru desfășurarea unor calupuri conceptuale de tip chistic, rezultatul unor asemenea sforțări lexicale fiind un amalgam iremediabil artificios. Cînd traduci Anwesung cu „venire-în-ființă- și-adăstare-în-venire“ (p. 107), nu poți spera la înțelegerea contemporanilor. Din acest motiv, limba pe care o creează Mincă, deși corectă sub unghi etimologic, nu e vie sub unghiul uzului curent. Acesta e paradoxul lui Mincă
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
naște, în secret, Gunther Grodeck, ne dăm seama de ce, în 15 august, își spune, în jurnal, că trebuie să dea dovadă de „un nesfîrșit tact pentru ca personajul, puțin cam literar, cam «făcut», să nu devină cu totul și cu totul artificios“. Dar lucrurile nu se opresc aici. În manieră tipic trakliană, laconicoracular, criptic uneori, transcens într-o atmosferă legendară în declin, Grodek - poem conservat numai în a doua variantă - este epurat de orice temporalitate profană, cu detalii naturaliste, ce-ar putea
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și cele despre îndrăgostirea lui Emil de viitoarea sa soție Lia, urmate de tribulații vagi pe șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
care o propune cititorului. Jean Pintéa are însă o vînă pe care debutantul n-a putut sau n-a știut s-o valorifice în prima lui carte. Timpul nu este însă pierdut, iar capacitatea de a imagina "povești" stranii și artificioase, într-un decor exotic, aproape parnasian, nu este incompatibilă cu un anumit tip de proză fantastică; a arătat-o un alt prozator român care scrie franțuzește cu o remarcabilă originalitate, deși numele său este practic necunoscut la noi: Jean Pârvulesco
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
H. Bonciu nu e M. Blecher, situațiile celor doi sunt foarte diferite, fie și numai dacă luăm în seamă faptul că suferința, angoasa în pragul morții și stările-limită ale corporalității sunt autentice la cel de-al doilea și mult prea artificioase la cel dintâi. Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al modernismului nu e deloc de neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
care își etalează acest abuz în text, declarând că face ce vrea. Cocktail are un dispreț total față de orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în ceruri..." (Bucuriile mari). Sau: ,Bate prin toate un vînt rece,/ dar eu cred/ într-o primăvară înaltă,// oricum
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
complet necunoscut". Nu sunt, bineînțeles, niște versuri zguduitoare, dar, în ansamblul volumului, ele au măcar luciul onorabilității. În rest, aproape că frapează omogenitatea eșecului liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
privirii unui personaj, ori poate că anticipează o întîmplare, apariția unui personaj însemnat, ș.a. Cei doi perorează, teoretizează de fapt, natura relațiilor umane, în special, natura relațiilor bărbat-femeie care este foarte complicată și derutantă. Discuțiile celor doi cunoscuți devin ușor artificioase, deși sunt presărate cu exemple concrete. Aflăm, de fapt, care este poziția celor doi, față de familie și față de relațiile de cuplu. Adevărata artă a scriitorului Grigore Avram este descrierea amănunțită a locurilor, fără să precizeze nume de localități sau de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
va fi destul de egoist cu propria lui viață ca să nu-i mai pese de sacrificiul părinților și, pînă la urmă, părerea mea a fost că acel sacrificiu nu merita făcut numai de dragul copilului, pentru că, într-un cuplu menținut în mod artificios de dragul unei idei, nu mai există armonie și copilul va resimți această răceală, care îi va strica sufletul și Licurișca a rîs: Fir-ai tu să fii de ticălos, n-ai văzut nici un film, aiuritule, tu pur și simplu îți
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
plană a unei coli de hîrtie, tot așa ar fi trebuit să privesc și în sufletele oamenilor, dincolo de aparențele măștilor sociale pe care și le inventează ei înșiși, ca să fie acceptați mai ușor de comunitatea sufocată de legi și convenții artificioase. Mă văzuse și îmi făcea semne cu mîna, ferindu-se în timpul ăsta de Max, care credea că Lizuca avea chef de joacă. Fata era zveltă și micuță și frumoasă și blondă și sfioasă și timidă și impertinentă, pentru că ea își
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
de orgolii deșarte și mult, mult teatru, în înțelesul peiorativ al cuvântului. Este o lume artificială, de film regizat de mai mulți regizori, fiecare cu părerea lui, în care intrăm curioși să vedem ce se întâmplă. O atmosferă propice discuțiilor artificioase, sterile, despre arta, între oameni care, prea puțin se pricep. Însă Mărțina este specialista în arta veche. “Vitraliul este doar un simulacru de artă veche, comandă sută la sută contemporană și în care artistul a adus în colajul modernist, și
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]