215 matches
-
a exprimat părerea învățătorul. ― Ar cam trebui să ne odihnim, că mâine... Mâine nu se știe ce ne așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a întrebat locotenentul. ― Da’ artileristul ce are alta de făcut decât să împingă la tun? Și am împins... ― După atâta „osteneală”, se cade să mai guști din paharul cela de pe masă, că altfel nu mai ai putere să instalezi tunul pe poziția de tragere. ― Am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pustiu? ridică sprânceana voievodul. Garnizoanele Istanbulului pot găzdui peste șaizeci de mii de ieniceri și spahii, iar taberele din jurul capitalei mai numărau, acum o lună, douăzeci și cinci de mii de gemlii, achingii și mercenari din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii necesari pentru cele două sute de tunuri abia turnate În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat de vodă “Tomii tufecciul gospod (artilerist). --Chiar dacă locul se afla lângă “Gunoiul gospod” ,acolo se aflau case și dughene. Asta o aflăm din zapisul lui Ion și al soției Tofana, făcut la 12 noiembrie 1779, prin care vând lui “Andoni sân (fiu n.n) protopopului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca un fel de permanență simbolică, precum orologiul din turnul primăriei, in mitologia cotidiană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reușit să scoată din uz trei tunuri. Nu era decât eroismul disperării. La apusul soarelui, steagul alb al Înfrângerii a fost ridicat pe cel dintâi Parlament din istoria persană. Dar, la câteva minute după ultima Împușcătură, Liakov le-a ordonat artileriștilor să-și reia tirul. Instrucțiunile țarului erau limpezi: nu era de ajuns să se desființeze Parlamentul, trebuia să fie distrusă și clădirea care-l găzduise, ca locuitorii din Teheran să-l vadă În ruină și, pentru toți, aceea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cobori în gara Burdea, iar de-acolo numaidecât ești la Amara. Herdelea își amintea că și Grigore Iuga a vorbit de Amara. Te pomenești că Petre Petre o fi chiar de pe moșiile Iuga. Îi stătu pe limbă să întrebe pe artilerist dacă a auzit de un boier Grigore Iuga. Îi fu rușine de Mendelson, care ar putea crede că vrea să se laude cu cunoștințe boierești. ― Îți pare bine că scapi de oaste? întrebă apoi într-o doară. ― Rău nu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot În dispozitiv. Apoi urmează să facem instrucție În obiectivul militar, să ne Însușim tehnica armei de artilerie și să ne pregătim de trageri. Noi sîntem unitatea de artilerie care asigură securitatea aeriană a aeroportului militar, spune Baltag. Un marinar artilerist pe un... aeroport? Încep să mi se explice dimensiunile locului, pare o treabă serioasă. Zilele trecute mi s-a părut că aud zgomot de motoare de undeva de la răsărit. Dar, pe de altă parte, toată această cacofonie militară nu-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
via unchiul din America. E o discuție care cere discreție, o spunem În treacăt, vorbind Într-o limbă aproape fără sunete. Totuși, se pare că nu e cazul, deocamdată nu avem de ce să ne facem griji. PÎnă una alta sîntem artileriști. E sfîrșitul lui octombrie și toată Europa de Răsărit se zgîlțîie sub vîntul schimbării. Mátyás Szùrös, noul președinte maghiar, decretează noua titulatură a republicii, din care s-a pierdut epi tetul care enunța odioasa ideologie: Populară. Erich Honecker, președintele comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară sau, cine știe, un obicei ciudat instaurat În armată În aceste vremuri de glorie socialistă - artileriștii trebuie să-și clocească singuri muniția. Nimeni nu face nici cel mai mic comentariu despre ceea ce se Întîmplă În televizor, despre discursul analfabet, plin de dezacorduri și de aproximări gramaticale hilare, despre minciunile absurde, despre Întreg spectacolul slugarnic oferit de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tunului să urmărească cît mai fidel făclia parașutată dintr-un avion, care ne-a ținut loc de țintă aeriană. Astfel Încît să nu facem din această glorioasă misiune militară În poligonul litoral o excursie turistică - expresia Îi aparține acestui geniu artilerist, Stancu (azi, loco tenent - anul viitor, cine știe, general de brigadă și ministru al Apărării sau Împărat al armatei), care m-a responsabilizat emițînd această ironie, În timp ce belea la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coordonatele. Asta era totul. Simplu, nu? Da, simplu, dar cât de important pentru fiecare acțiune pe care armata română o îndrepta împotriva inamicului cotropitor. Ce și cum s-a întâmplat nu se știe precis. Dar nemții, surprinși de precizia loviturilor artileriștilor români, au început să cerceteze pozițiile acestora. în cele din urmă, au descoperit copacul în care se suia Maria Zaharia pentru a dirija tirul de artilerie. Au tras cu tunurile în acea direcție. După câteva lovituri trase în gol, un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul. 7. Cum mă întorc spre tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
genere, când se discută despre copilărie se vorbește, aproape totdeauna, despre puritate. Eu n-am curajul să spun că am fost un copil pur. Am impresia că admirația pentru faptele importante de arme pe care fantezia mea le atribuia tânărului artilerist, omul pe care l-am iubit cel mai mult, a fost una dintre puținele convingeri senine, neclintite, din acea vreme. În rest, defectele mi-au tulburat sufletul de timpuriu cu gânduri pe care nu îndrăzneam să le mărturisesc părinților mei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cârciumă și, în aceeași seara, era uitat. Norii de ploaie interesau mai mult decât norii care se adunau pe cerul Europei. "Omul cu goarna" era, mai degrabă, un spectacol, iar, pentru mine, întîmplările istorisite de tata din viața lui de artilerist se amestecau cu poveștile despre Por împărat. 12. Lautreamont zice undeva: "Mi s-a spus că sunt fiul unui bărbat și al unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
șocat faptul că tata le păstrase, să mi le arate. De ce? Niciodată nu bănuisem că ele aveau vreo importanță. Prin iarnă, m-am pomenit cu tata. Nu mai fusese în București, cred, din anii primului război mondial când venise, ca artilerist, cu armata lui Mackensen. Acum, adusese carnea și slănina unui porc pe care-l îngrășase special pentru cumnatul său. A călătorit toată noaptea, întrucît trebuise să schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea educație urbană. Am rămas, probabil, cu un reflex rural de care nu mă pot lepăda. Și nici nu vreau, de fapt! De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere legată de țăranul român mi se pare necuviincioasă. Sentimental, voi depinde mereu de un sat. Nu mă voi putea alătura niciodată celor care îi dau zor cu disprețul lor "urban" împotriva civilizației noastre agrare, deși cunosc limitele acestei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plecarea avionului, nu mă grăbesc. Îmi permit chiar să mă conving pe îndelete că las totul în ordine. Văzând tabloul tatei din armată, mă încearcă un regret; că nu m-am dus, într-o zi, la Lisa. Între vârstă tânărului artilerist cu tunică vișinie și a mea e, acum, o diferență de cincizeci de ani, dar eu nu-l pot privi decât cu ochi de copil. Aproape că-mi vine să-i cer binecuvântarea. O clipă, mă simt din nou într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de a trece peste obstacolele pe care le ridică natura și omul, în egală măsură. Pretextul acestei curse de cucerire a înălțimilor este testamentul unui alt american excentric, un american din spița celor care populau, cu decenii înainte, clubul de artileriști pasionați de expedițiile lunare închipuit de Jules Verne. Nebunia domnului Pump este una în acord cu epoca modernă, o epocă a eficienței și progresului. Căci domnul Pump, magnat al industriei, este un fanatic al religiei fordiste, evocând, prin implacabila sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca vii. M-am recunoscut în Nikolai Vdovușkin, cel descris de Dumneavoastră 164. Personajul principal din nuvelă, Ivan Denisovici Șuhov, este confirmat de autor însuși ca fiind real, rezultând prin combinarea datelor referitoare la mai multe persoane reale (un bătrân artilerist din bateria comandată de locotenentul Soljenițîn în timpul războiului, dar care nu a stat niciodată în lagăre, precum și alți deținuți), dar și a unor aspecte preluate din biografia deținutului Soljenițîn însuși. Despre acest personaj, Natalia Reșetovskaia spune, cu autoritatea pe care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
artilerie, unul la aviație și Gheorghe la cavalerie. Se întâlnesc ei după mai mulți ani la un păhărel și hai să țină câte un scurt toast. Fiecare au introdus cuvinte folosite în activitatea lor zilnică așa că toastul a sunat așa: Artileristul: Salve! Aviatorul: Și mii de bombe! Gheorghe: (a zis și el ceva din domeniul său) Hai noroc și... sula calului. Asta cică a zis Gheorghe dragii mei, ba încă la modul curat românește, nu eufemistic așa cum am scris eu aici
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stație cu gândul la căpitan, la baterii și la cei doi sâni fluturând provocator; la trei deșteptarea cu aceleași imagini în față, iar la șase dimineața erau cu toții în poligon cu întreaga tehnică din dotare, la mulți kilometri de unitate. Artileriștii nu puteau fi văzuți; își instalaseră bateriile lor undeva în spate, la o distanță apreciabilă. În planul de luptă erau prevăzute, pentru aplicația respectivă, trageri reale cu mai multe piese din dotare, ceea ce înseamnă cu muniție de război. Obuzele, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]