216 matches
-
55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat de Divizia I Panzer și sprijinită de Regimentul de infanterie Großdeutschland ("Infanterie-Regiment Großdeutschland") și Batalionul de geniști de asalt 43 ("Sturmpionier-Battalion 43") și aceasta din cauza faptului că divizia
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
putut avea un efect dezastruos pentru ei. Francezii inițiaseră deja planuri pentru contraatacuri cu blindatele împotriva capetelor de pod germane în timpul nopții, dar întârzierile în programul de concentrare a forțelor și amânările succesive, agravate de retragerea panicată a infanteriștilor și artileriștilor care își părăsise pozițiile (ca în cazul „panicii de la Bulson”), au făcut ca asaltul să fie declanșat doar în dimineața zilei de 14 mai. Comandantul artileriei Corpului al X-lea, colonelul Poncelet, a încercat inițial să își păstreze unitățile pe
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
că Stuart nu mai comandase trupe de infanterie. Stuart a lansat un asalt masiv pe tot frontul, ajutat de retragerea de către Hooker a trupelor din Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
El a comandat imediat două anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului major, neapărat artilerist, în urma indicațiilor căpitanului, unicul artilerist de la Secțiunea de Statistici, întrucât trei documente transmise priveau artileria cu rază mică și cu rază mare de acțiune, și ofițer stagiar: întrucât documentele puteau proveni de la birourile I, II, III sau IV, un stagiar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului major, neapărat artilerist, în urma indicațiilor căpitanului, unicul artilerist de la Secțiunea de Statistici, întrucât trei documente transmise priveau artileria cu rază mică și cu rază mare de acțiune, și ofițer stagiar: întrucât documentele puteau proveni de la birourile I, II, III sau IV, un stagiar părea singurul care ar fi
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de o asemenea gamă variată de documente, deoarece stagiarii treceau de la un birou la altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lăsăm să trăiască pe acest trădător mizerabil?” Clemenceau, în ', făcea o remarcă similară. La 5 ianuarie 1895, s-a desfășurat ceremonia de degradare în Curtea Morlan a școlii militare din Paris: în ropotul tobelor, Dreyfus a fost însoțit de patru artileriști care l-au pus în fața unui executor judecătoresc care i-a citit sentința. Un adjutant al Gărzii Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Contraamiralul Sir KH RN (n. 1785 - d. 29 iulie 1860) a fost un ofițer maritim și primul guvernator al Australiei de Sud din 28 decembrie 1836 până pe 16 iulie 1838. Hindmarsh a fost fiul lui , artilerist pe HMS "Bellerophon", și al soției acestuia, Mary. A fost botezat în biserica St. Mary din Chatam, comitatul Kent. Hindmarsh s-a înrolat în Royal Navy în 1793 și a efectuat serviciul pe HMS "Bellerophon", fiind angajat, potrivit registrului navei
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
schimbat prioritatea direcțiilor de atac, punând accent pe partea de nord a frontului, așa cum fusese sfătuit de altfel de mai multe ori de generalii săi. Pe 20 iunie, tunurile din fortul Chaberton și-au redirecționat tirul tunurilor împotriva "Ouvrage" Janus. Artileriștii acestei poziții franceze dotate cu șase tunuri nu au avut cum să lovească Chaberton. Trupele italiene au reușit că, sub acoperirea focului artileriei din Chaberton să înainteze și să cucerească satul Montgenèvre. După acest succes, înaintarea italiană a fost oprită
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Pasul Maddalena. Până aici, italienii reușiseră să transporte doar un obuzier de 100 mm. Din Pasul Maddalena, italienii au început coborârea în Valea Ubaye din Franța. Condițiile meteo au încetinit înaintarea italienilor dar, în egală măsură, i-au împiedicat pe artileriștii francezi să își regleze tirul. Divizia "Acqui" nu ajuns în fața fortificațiilor franceze decât în seara zilei de 24 iunie, când armistițiul fusese deja semnat. Italienii au pierdut 32 de oameni morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo Fanti (1806-1865) ca artilerist și la asediul Gaetei: Între puternicele fortificații ale Gaetei își găsise adăpost ultimul rege al Regatului celor două Sicilii, Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, care voia să se opună cu câteva mii de ostași asediului italian sub
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la ""Școala medie de muzică"" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazzband care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
curând susținută de divizia Lamarque, condusă personal de comandantul Corpului, generalul MacDonald, și de alte elemente ale „Armatei din Italia” (diviziile Séras și Durutte, cât și cavaleria lui Sahuc), care au ocupat platoul din jurul localității. Rezultatul imediat a fost că artileriștii austrieci și-au abandonat piesele iar regimentele de infanterie austriacă 35 și 47 s-au retras în dezordine. În aceste momente, "General der Kavallerie" Bellegarde, comandantul Corpului I austriac, a intervenit pentru a restabili ordinea și a reușit să manevreze
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Pașa a fost respins de către ieniceri. Otomanii au fost înghesuiți într-un spațiu foarte îngust din nordul Neajlovului, având podul în spate ca singură cale de retragere. Contraatacul s-a prelungit până la pod, toate tunurile au fost recuperate, iar focul artileriștilor români și al archebuzierilor a provocat pierderi foarte grele turcilor. Încercând să stabilizeze situația, Sinan Pașa a înaintat în fruntea trupelor de elită. Retragerea turcilor în fața atacurilor continui ale românilor s-a transformat în debandadă în momentul în care detașamentul
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
care la 9 thermidor a atacat Primăria orașului, unde se afla Robespierre. Barras știe prea bine că nu este decât un general de ocazie, fără nici un fel de experiență, vrea să aibă alături de el un general adevărat, de preferință un artilerist, dă ordin să-l caute pe Buonaparte. Este numit aghiotantul lui Barras, dispune să fie adusă artileria de la Sablons, organizează opt sute de complete de armament, așază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore. În data de 13 vendemiar - 5 octombrie
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
de o mobilitate tactică mai bună pe terenul țării de origine. Ca o societate privată, Rheinmetall Landsysteme a construit al patrulea prototip.Finalizat în 1978, el a adăugat un periscop PERI R12, conceput inițial pentru Leopard 1A4, pentru comandantul tancului.Artileristul și încărcătorul au primit fiecare un periscop de zi.Pentru a permite echipajului să tragă în mod eficient pe timp de noapte, s-a montat o cameră foto LLLTV pe mantletă, fiind mutată în elevație cu arma principală. În plus
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
lor. Locotenent-colonelul Newman aflat la bordul vedetei nu trebuia să debarce, dar a fost totuși printre primii care a debarcat. Una dintre primele sale acțiuni a fost să deschidă focul de mortiere împotriva bateriilor de artilerie de pe acoperișul adăpostului submarinelor. Artileriștii germani produseseră deja pierderi grele comandourilor. De asemenea, el a direcționat focul mitralierelor împotriva traulerului înarmat german, care a fost forțat să se retragă în amonte. Newman a organizat lupta care i-a oprit pe germanii care soseau ca întăriri
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Berton într-un contraatac ce se voia decisiv, dar cei trei generali nu își coordonează atacurile și în plus maschează artileria franceză, care nu mai poate trage asupra inamicului. Un martor al bătăliei notează că o prea mare parte din artileriștii francezi erau neexperimentați și ținteau prost, fiind deseori nevoie ca soldații din infanterie să le servească drept servanți. Această manevră îi privează pe francezi de o victorie completă, luptele încheindu-se în jurul orei 19, fără un rezultat clar. Știind că
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
T. Fraser", pregătindu-se pentru două săptămâni de probe la Gunatanamo Bay, Cuba. La 2 decembrie a plecat din Cuba, îndreptându-se spre Pacific, traversând Canalul Panama două zile mai târziu, și ajungând la San Diego la 12 decembrie. Acolo artileriștii s-au antrenat pentru bombardamentul de coastă și pentru apărarea antiaeriană. La 8 ianuarie 1945, "Alaska" a plecat din California îndreptându-se spre Hawaii, ajungând la Pearl Harbor la 13 ianuarie. Acolo a participat la alte antrenamente și a fost
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
toate punctele de vedere tuturor regulilor militare. Orice ofițeraș tânăr ar fi ales mai bine În orele care au urmat, au avut loc două scurte ciocniri. Texianii au câștigat-o pe prima, obligând un mic grup de dragoni și de artileriști mexicani să se retragă. Dragonii mexicani au obligat apoi la rândul lor cavaleria texiană să se retragă. În învălmășeală, Rusk, coborât de pe cal pentru a-și încărca pușca, era să fie capturat de soldați mexicani, dar a fost salvat de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
de o oră au luptat pe un teren accidentat. În jos pe Cimitirul Ridge, Winfield Hancock a trimis regimentul 14thIndiana și 7-West Virginia pentru a consolida Cimitirul Hill. Sosind după lăsarea întunericului, ei îi înving pe Rebelii care luptau cu Artileriștii Unionioniști. Confederați s-au retras înapoi. Într-una din evenimentele ironice ale războiului, regimentul al șaptelea Virginia de Vest, care a fost Virginia a saptea (tabara unionista) până în 20 iunie , atunci când Virginia de Vest a fost admisa ca stat, a
Bătălia de la Gettysburg () [Corola-website/Science/307048_a_308377]
-
au fost atacate și cucerite concomitent. În sprijinul atacului trupelor terestre de pe malul drept al Dunării au intervenit unitățile de artilerie de la Calafat și Ciuperceni. Vidinul era apărat pe peste 15.000 de infanteriști, peste 2.100 de cavaleriști și artileriști cu 84 de tunuri. După cucerirea centurii de fortificații exterioare, armata română s-a pregătit pentru asaltul final al Vidinului. Artileria română a bombardat neîncetat pozițiile otomane până pe 22 ianuarie, când s-a comunicat încheierea unui armistițiu ruso-turc. Pe 12
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și gloanțelor. Cei șase artileriști erau protejați în caz de vreme rea de o prelata din pânză. Komsomoleț Ț-20 a fost fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
atacul pentru atingerea punctului de joncțiune cu Divizia I. Pentru atingerea acestui obiectiv, efectivele Diviziei a 30-a au fost suplimentate cu două batalioane de infanterie din cadrul Diviziei a 29-a. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-496-3491-36, Frankreich, Flak-Geschütz.jpg|thumb|left|Artilerist german în timp ce încarcă un proiectil în tunul antiaerian Flak 36 (ori Flak 37)]] În aceeași zi (12 octombrie), în sud, două regimente de infanterie germană au încercat să recucerească dealul Crucii controlat de americanii Diviziei I. După lupte grele, germanii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
erau aproximativ 1.200 de soldați belgieni, împărțiți în trei grupuri. Primul era cel al militarilor staționați permanent în fort - 200 de oameni din personalul tehnic (doctori, armurieri, bucătari, intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din aproximativ 500 de artileriști fiecare. Pe timp de pace, fiecare dintre aceste două grupuri erau de serviciu în fort pe rând, câte o săptămână fiecare. Grupul care nu era de serviciu era încartiruit în satul Wonck, la 5 km depărtare de fort. Cu excepți
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]