353 matches
-
ochi, o formă a zeității tradiționale din Mongolia. -Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, și în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiță a ascetismului și misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea ființelor umane ce traversează marea (oceanul) vieții. -În legendele Tibetului se vorbește despre zeița Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
virtute", cu cele patru aspecte cardinale: "înțelepciunea", "curajul", "dreptatea" și "temperanța", corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la durere și suferință ("„apatheia”") și, în același timp, doritor de cunoaștere. De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele reprezintă bazele moralității, rădăcinile oricărei virtuți
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
mort l-au pus pe Gautama față în față cu moartea și suferința.După acest eveniment a început să-și propage ideile. Pe oameni îi îndemna la urmarea "căii de mijloc" , adică să se abțină de la huzur, dar și de la ascetism. Învățătura principală a lui Buddha era că viața este o suferință, generată de dorință, și prin urmare putem scăpa de suferință doar prin stingerea dorințelor interioare. Astfel sufletul scapă în circuitul nașterii și al renașterii, poate ajunge în Nirvana, adică
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
Ahimsa - Doctrină religioasă care promovează nonviolența Arian, arieni - ("aici") Denumire dată în trecut popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care își impune o viață simplă, aspră și retrasă, deși trăiește în societate Ascetism - Renunțarea la binefacerile vieții de zi cu zi Brahman - Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma Ceylon - Denumirea antică a teritoriului pe care în prezent se află statul Sri Lanka Combativ - Care susține
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
acasă, tineri veniți din toată țara. Erau curați, încrezători, unii purtau costum național. Fuseseră publicate: Scrisori pentru tineretul român, o carte învățând că scopul vieții nu consta în câștigarea bunurilor materiale și urcării pe scara socială, ci în obținerea unui ascetism, oțelind sufletele în lupta pentru libertate și democrație, împotriva oricărui totalitarism. L-am văzut electrizat de energia tinerilor, strânși în jurul său, magnetic, încrezători deopotrivă, în anglo-americani care nu ne vor părăsi și vor veghea la respectarea tratatelor. Mihai Fărcășanu era
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: "Caut un Om". Omul, în sensul "Ideilor" platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. Krates din Theba, discipol al lui Diogene, propaga arta virtuții și a ascetismului, a făcut trecerea de la cinism către stoicism, fiind învățătorul lui Zenon din Citium. Krates a fost căsătorit cu Hipparchia, una din puținele femei filosoafe din antichitate. Cinismul s-a caracterizat printr-o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul pledează pentru o viață naturală, apropiată de animalitate și acuză normele sociale, ca fiind împotriva firii. Scopul vieții este fericirea, iar ea nu poate fi atinsă decât prin virtute, realizată prin ascetism. Cirenaismul, școală filosofică fondată de Aristippe din Cirene (435 - 356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de epicureism, cu deosebirea că cirenaicii experimentau plăcerea în mișcare, având un caracter
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
a început „Epoca Paracletului”, activitatea propriu-zisă a „Spiritului Sfânt” în biserică. Această activitate consta în a redresa disciplina și etica bisericii. În acest scop, fiecare creștin trebuia să exercite harismele sale și să părăsească orice preocupare terestră inutilă, practicând zilnic ascetismul, abstinența, postul, mărturisirea păcatelor. ul propunea adepților săi martiriul, ca semn al sfârșitului, cerea separarea bisericii de lume, încuraja profețiile și preoția femeilor. Datorită nonconformismului și disciplinei sale riguroase, montanismul s-a organizat ca mișcare separată de biserică, reușind să
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
Vinaya or Patimokkha). Oamenii de rând acceptă de obicei să își asume respectarea "celor cinci porunci" care sunt comune tuturor școlilor budiste. Dacă doresc ei pot alege să se supună "celor opt porunci" care au câteva norme adiționale pentru un ascetism de bază. Exprimarea "celor cinci porunci" nu folosește o formulă imperativă ca în iudaism sau creștinism, ele sunt simple îndemnuri de a trăi o viață fericită, fără griji, în care meditația se poate desfășura în condiții bune. Cele cinci porunci
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
orașului Dresda). În atmosfera mai sumbră a meleagurilor Germaniei pictorul își regăsește dorințele și dispoziția sufletească. În 1817, refuză posibilitatea dea face o călătorie la Roma. Îl îngrijorează faptul că descoperirea peisajelor mai bogate și mai colorate ar putea răvăși ascetismul său spirtual. În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat de Goethe. Autorul lui "Faust" este încântat de perfecțiunea desenelor lui Friedrich și îl propune pentru premiul întâi. Aceasta constituie începutul relațiilor sale cu marele poet
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
paradox, fiindul nefiindului" («ei nu sunt, ei încep să fie / doar de acolo de unde lucrurile încep să se sfârșească» - "Poeții" / PScr, I, 390), umbra „râului lucrurilor“; (9) poeții tineri trebuie să știe că «o voluptate conștientă e cel mai sever ascetism» ("Poeților tineri" - PScr, I, 456); (10) poetul „agitator și duhovnic“ mai trebuie să fie și «spionul libertății noastre» (cf. "Spionaj" - PScr, I, 500); (11) poezia banalului / cotidianului; (12) poezia reificării "ens"-ului uman (cf. "Dimineața" - PScr, 394) etc. "Scrieri" II
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
în timp adevărata dimensiune a Sf. Papă Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Sf. Atanasie din Alexandria. De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
lui Ibn Arabi, este vorba despre tratatul " - Revelațiile Meccane"). Un al doilea exemplu celebru îl constituie Al-Ghazali, care utilizează câteva din conceptele lui Al-Tirmidhi în lucrarea sa "" (Renașterea științelor religioase). Al-Tirmidhi a fost un precursor al mișcării de ”renunțare” și ascetism din Iran (), în ciuda provenienței sale dintr-o familie respectabilă, și fiiind posesor al unei avuții peste medie.
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în esența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu). În ciuda doctrinei radicale, singurii care practicau real un ascetism aspru erau Perfecții, ceilalți membri, Auditorii, fiind supuși unui regim mai blând. În ciuda aparențelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, "purii" excludeau Infernul din viața de apoi. De
Catarism () [Corola-website/Science/299805_a_301134]
-
filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene și Plotin au fost elevi ai aceluiași maestru (Ammonius Saccas). Era un tânăr genial și entuziast. Avea o inimă înfocată, unde ardea dorința de știință, de ascetism și de martiraj. În anul 203, la vârsta de 18 ani, este așezat în fruntea școlii catehetice "Didascaleion din Alexandria", de către episcopul "Demetrius al Alexandriei", în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci școala, a fost
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
imaginate dar care nu sunt acceptate public, se numește superstiție.". Constantin François de Chassebœuf, conte de Volney spunea, parcă repetând cuvintele lui Lucrețiu: "Frica și speranța fac principiul oricărei idei religioase." (De Volney, Ruines). Pentru Kant declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru Bergson
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
putut scrie atât de creștinește și cu atâta putere a fost ars...am închis cartea și m-am întors cu inima rănită”, spunea el. Johann von Staupitz, vicarul provincial al eremiților augustinieni, observându-i frământările, l-a sfătuit să înlocuiască ascetismul cu lectura alternativă a Sf. Scripturi și a Fer. Augustin. Călugării și-au exprimat solicitudinea și i-au oferit o Biblie latină, carte pe care un om o poseda cu mare greutate, în epocă. Într-una din zile, poate în
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
călugărit în anul 368. A trăit într-o peșteră lângă Antiohia. A fost botezat târziu, probabil în jurul anului 372, de Meletie, episcop de Antiohia. În scurtă vreme, a fost făcut citet. Sf. Ioan Gură de Aur a început să practice ascetismul acasă. În 374, după moartea mamei sale Antusia, Ioan a putut să dea curs dorinței sale arzătoare pentru asceză. El s-a retras în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
au făcut budiștii mahayaniști după epoca dinastiei Gupta. Hinduiștii au rămas chiar indiferenți în ceea ce privește jainismul, nevăzând în el o amenințare sau o formațiune rivală. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că jainismul a atras puțin adepți din cauza dificultății practicării ascetismului, a accentului implacabil pus pe austeritate și pe auto-mortificare. După moartea lui Mahavira, mesajul acestuia s-a îndreptat cu precădere spre clasele nobiliare și militare, cu toate că succesele jainismului au fost reduse și aproape inobservabil, fiind eclipsat de ascensiunea budismului și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
teoria despre karma și despre eliberare. Fără cunoașterea acestor principii și a celor trei bijuterii jainiste (cunoaștere corectă, credință corectă, practică corectă) încercarea unui om de a progresa spiritual este vană. Cele nouă tattvas sunt următoarele: Călugării jainiști practică un ascetism foarte strict și se străduiesc să transforme existențele proprii curente în încarnări ultime. Laicatul, în schimb, urmează niște norme mai puțin riguroase, scopul lor fiind de a obține o credință rațională, și de a săvârși fapte bune. De asemenea, respectând
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
iluminării. Jainismul are, ca și alte religii, perspectiva păcatului, ca un rău ce trebuie eliminat în procesul de purificare sufletească. Cele mai cunoscute păcate combătute de religia jainisă sunt: Deși literatura jainistă timpurie pune accent îndeosebi pe rolul și metodele ascetismului, este de la sine înțeles că o mare parte a comunității religioase era alcătuită din laici care să-i susțină pe practicanții căii spirituale. Perioada medievală a impus o reflectare asupra menirii precise pe care îl au mirenii în raport cu religia. Conform
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
culegere de poezii, "Vallfart och vandringsår" (Pelerinaj și ani de călătorii), care reprezintă o detașare față de lirica secolului al XIX-lea. Partea cea mai importantă a culegerii, "Österländska minnem och myter" (Mituri și amintiri orientale) reprezintă un protest atât împotriva ascetismului, cât și a cultului dezvoltării tehnicii și a progresului social. Ajunge, în această parte a culegerii, la un fel de admirație pentru lenea orientală, ca artă a unui mod de viață comod. Alte poezii din această culegere au coloratura poveștilor
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
în general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
special confucianismul și taoismul, hinduismul și budismul, fără a uita iudaismul antic sau etica protestantă. Aceasta din urmă, În varianta sa calvinistă, poate clarifica, Împreună cu alți factori (Trevor-Roper, 1972), apariția treptată În Europa a unei „legalități proprii” și a unui „ascetism intramundan”, caracterizate printr-o „congruență” cu „spiritul capitalismului”, fie că este vorba de acumulare sau de investiție, de raționalizare a tehnicilor sau de eficiența sistemelor de producție. Dacă este adevărat că marile ideologii nu mai stârnesc același entuziasm și conduc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
violență și cucerire, precum în epoca de constituire a imperiilor coloniale, pe când al doilea s-ar baza pe acțiunea rațională și pe mijloacele pașnice de exploatare a muncii. „Capitalismul rațional” ar fi rezultat din acțiunea valorilor corespunzătoare vocației asociate cu ascetismul protestant. Atunci când ascetismul a trecut din celulele monastice în viața cotidiană și a început să domine moralitatea mundană, el și-a afirmat contribuția la construcția uriașului cosmos al ordinii economice moderne. Capitalismul apare astfel odată cu și ca urmare a influenței
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]