56 matches
-
la Budăi trenul trage la biserică, peste DN 28, în fîșîit de cauciucuri, curburi Bălțați, turnul silozului, stațiunea pomicolă spinări de dealuri fructifere, morman surpat lădițele de lemn, pe linii de siloz vagoane-tip de cereale, dar gloria locului este aschimodia imposibilă care le agață, cutie cu roți, mecanicul abia intră, i-a croit falsă caroserie de locomotivă cu aburi, au rîs și la vopsit, vernil aprins, senin de soare zarea, iarba dă lumina din rouă, defragmentările în elocință prind orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gării, parabolica strînge liniile, dar voi v-ați luat bilet? eu am venit cu nașu', 3,50, noi am dat 4,60! vine și controlează, supraveghează coada cît se mai bîțîie pe noapte, lăsată liberă pe cît de țeapăn axul, aschimodia de Sîrca s-a tras la dos, luciul șinelor de dus, transport special, în rînd cu cel de energie, cu cel pe conductă, confirmă nor de lumină difuză, deasupra strat de nori, nu este vorba de lună, suma de lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu de când o știu? m-a Întrebat Carol. A văzut că am glume cu ea. O știu mai demult, i-am spus, de cinci-șase luni, dar văd că nu mi s-a luat Încă de ea. Las-o dracului de aschimodie, conchise el, iar cât am ronțăit biscuiți și napolitane am constatat În treacăt că tot ce am pus noi la cale În birtul ăla din spatele Gării Timișoara nu s-a Înfăptuit Întru totul, și-a luat o Întorsătură destul de urâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
domina, mă muștruluia la tot pasul. Am ratat de câteva ori, adevărat, dar din vina lui: era invidios pe mine că am ieșit mai talentat. El a fost un mare ratangiu! Cel mai mare ratangiu din orașul ăsta... Măi fârlifus, aschimodie fără nume i se adresă în gând portarului -, ai tu doi metri înălțime, dar pe asta n-o aperi nici dacă-ți pui pe cap o șapcă cu cozorocul de jumătate de metru și mănuși de baseball. N-o aperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mutește, arătându-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini vreau. Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață plină de privațiuni, precum amărâții care trăiesc de azi pe mâine, cu camping sau fără, o viață de pe urma căreia cu siguranță ai slăbit. Probabil arătai ca o biată aschimodie în jerseul ăla care-ți place, prea larg și fără nici o formă. Nu îndrăznesc să te contrazic, îți știu prea bine încăpățânarea de a purta haine cărora, din cine știe ce capriciu, le găsești un anumit șic de bună calitate. Cât despre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]