10,749 matches
-
puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea a cavalerului în armură, rol ideal, pe care scena nu i l-a oferit, ci numai viața, în idealitatea ei. Iar momentul se acutizează: Un gând, un chip știut, un
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
literară și a dificultății incredibile a intrării în Uniunea Sovietică, Georges Simenon are totuși, în 1933, curajul de a plonja într-un coșmar. Evident, e unul neașteptat; iar coborârea lui spre adâncurile tragediei staliniste e o dureroasă inițiere în limbajul ascuns al unei lumi pentru care fericirea e obligatorie. Semnele unei necunoscute dereglări apar încă din Marea Neagră, odată cu interdicția de a intra în portul Constanța pentru cei care au drept destinație Odesa. Pentru autoritățile române, ei implică un potențial pericol. Semn
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
d'en face, 1933), Simenon trăiește în mod direct un fragment din realitatea comunistă. Suficient, însă, cât să înțeleagă ansamblul. Mai mult decât declarațiile unor interlocutori timorați și decât scenele la care asistă, atmosfera este cea care îi dezvăluie adevărurile ascunse. Ea este "cheia" unor întâmplări precum vizitarea plajei din Odesa, unde bărbații sunt despărțiți de femei printr-un gard de sârmă ghimpată ce sugerează lagărul, sau împușcarea unui necunoscut de către agenții de supraveghere (probabil KGB) chiar lângă barul în care
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
puterile îl părăsesc nu mai poate controla nimic, rudele îi golesc casa încă înainte de a muri, îl lasă sărac lipit, numai cu fotografiile pe pereți ale numeroasei familii a Sidei. Nu-i rămâne decât simbolica blană de focă, undeva bine ascunsă, podoaba cea mai de preț de altădată a Sidei, adusă în tinerețe din călătoria făcută în nord. Dar și pe aceasta i-o va răpi marinarul bătrân cu pipă, omul hain din vis, "cu privirea lui vagă, rece, rea". Ciudatul
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
în cuprinsul articolelor, Andrei Cornea ironizează de altfel direct concluziile portretizatoare din demonstrațiile lui Constantin Noica și vorbește fără fior despre sentimentul românesc în cauză. Și totuși ceea ce scrie autorul își păstrează o importantă doză de seriozitate. Ironia e bine ascunsă. Iată subiectul primului articol: traducerea greșită a cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
chiar în anul următor, un milion dintre concetățenii noștri. Trierea va fi făcută mecanic, cu ajutorul ordinatoarelor supravegheate de justiție. Va fi deci inutil să căutăm în realizarea acestui program cea mai mică urmă a vreunui favoritism sau a unei intenții ascunse. Adversarii vor fi serviți la fel de bine ca și partizanii, dar nu va fi nici o prioritate. Același ritm va fi păstrat în cursul anilor care vor urma. Ținând cont de progresele demografice și de coeficienții natalității, vor fi necesari șaizeci de
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
se încumetă Laura Farina -, se zice că sunteți mai rău ca ceilalți, pentru că sunteți altfel. Senatorul nu-și pierdu cumpătul. Tăcu îndelung, cu ochii închiși, și cînd îi deschise iar părea că se întoarce din străfundurile instinctelor sale cele mai ascunse. - La naiba - hotărî. Spune-i ticălosului care ți-e tată că-i voi aranja treaba. - Dacă vreți, mă duc chiar eu după cheie - zise Laura Farina. Senatorul o reținu. - Uită de cheie - spuse - și dormi puțin cu mine. E bine
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
lovit de curînd pe cineva cu mașina și umblă acum să-l scoată vinovat tot pe nefericitul pe care era să-l trimită în lumea drepților. Mai nou se zvonește că prin licee vor fi instalate camere de luat vederi ascunse, ca să nu copieze elevii la examenul de bacalaureat. Nu știu ce avocat din Arad a picat în plasa vînătorilor de corupți după ce a primit mită de la un client, iar o profesoară de germană a fost dovedită că cerea cîte o sută de
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
varietăți ale limbii; oferă astfel o serie de exemple de terminologie informatică intrată în limbajul colocvial, cu sens mult lărgit și conotații glumețe, ironice: to download, multitasking, hypertext - folosite pentru "a lua cuvântul", "care face mai multe lucruri deodată", "lucruri ascunse". Fenomenul există și în română, unde verbe ca a reseta sau a accesa au căpătat, mai ales în limbajul tinerilor, sensuri noi. Nu am observat totuși la noi extinderea ludic-parodică - în publicitate mai ales - a modelului de adresă din Internet
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
De ce? "Prea puțini autori de jurnal se înfrumusețează. De obicei, se ponegresc. În schimb, trista realitate este că sîntem, cu excepții (paranoicii, ca să fiu mai clar), informi. E ceea ce nu suportăm. Compensația e în formă. Scriind, dacă ai un proiect ascuns (ascuns, măcar în parte, chiar și ție), îți dai un profil". Dar forma compensatoare nu e oare și ea o "înfrumusețare"? Acordîndu-ți un "profil" dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
dau. Eugen Simion pornește de la rădăcini, de la studiul lor, pentru ca din asemenea plăsmuire de energii să ajungă la răsuciri în universalitate. Spuneam mai sus, că numai cine îl înțelege pe autorul operei și vieții lui Mihai Eminescu, în cele mai ascunse fibre ale creației sale poate să-i pună cu adevărat în valoare faptul că ceea ce își propune G. Călinescu drept model ideal, este tot el cel dintâi care, în discursul său critic, îl răstoarnă. Dar "G. Călinescu n-ar fi
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său. Primul este motivul hierofaniei, prin care sensul se manifestă și se ascunde deopotrivă: universul laicizat al modernilor freamătă de mituri pe jumătate uitate a căror semnificație profundă ne rămîne ascunsă. Lavastine interpretează așa: Nimic uimitor în faptul de a regăsi, cît se poate de precis, operația pe care (Eliade însuși) nu încetează a o aplica trecutului său: producînd o povestire publică în timp ce camuflezi esențialul" (paginile 420-421). Și ca și cum arbitrariul acestei
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
medical"". Astfel ea își centrează viziunea patologică, în mod simbolic, pe însuși sîmburele vitalității, pe nucleul fecundității care este feminitatea, văzută ca o victimă a satanicei sterilități: "Femeile bolnave din tetralogia Hallipa sînt toate lovite în feminitatea lor cea mai ascunsă: septicemia prin avort a Siei, cancerul uterin al Lenorei și anemia pernicioasă a Madonei, accentuată și agravată de indispozițiile ei lunare. Opțiunea pentru aceste maladii nu poate fi întîmplătoare, ea își are, probabil, sorgintea în interioritatea plină de mister a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a surprinde, la cotitura unei pagini sau a unei străzi, o ciudățenie ascunsă, nepercepută. Descoperind aceste mărci ale alterității, aceste "hibe minuscule" [...] se prăpădea de râs" (studiul a fost publicat de Luce Giard în Histoire et psychanalyse entre science et fiction, Gallimard, 1987, p. 51). Hohotul de râs ca moment instaurator al activității
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
umane, sentimentul totalei comunicări cu altă conștiință la care accesul este interzis, sunt temele de meditație pe care această carte le propune. Hajime este în aceeași măsură conștiința ce filtrează cu grijă cursul întâmplărilor, acordându-le sau decelându-le un sens ascuns. Astfel se face că romanul capătă câteva puncte culminante, precipitări de intensitate și mister ce fac narațiunea aproape senzațională, captivantă. Cine este, de fapt, Shimamoto? Ni se sugerează că a devenit spioană și că trebuie să-și păstreze un mister
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
și cu suflet caritabil de misionar a cărui credință i-a subminat instinctul de conservare, el străbate extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele muzeelor și scotocește magic prin zoaiele mahalalelor, doar-doar se va întîlni cu luminile ascunse ale unor arderi creatoare neîmpărtășite ori cu mesajele subtile ale unor experiențe exemplare pentru care timpul profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general. Și parcă anume spre a confirma acea minunată zicală conform căreia
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă douăzeci și doi. Soții Mañara găseau că doliul pentru un logodnic n-avea nici un rost, până și Mario ar fi preferat o durere doar lăuntrică. Era neplăcut să vezi zâmbetul ascuns al Deliei când își punea pălăria în fața oglinzii, atât de blondă și toată în negru. Se lăsa adorată de Mario și de părinți, se lăsa luată la plimbare și la cumpărături, întorcându-se odată cu ultima geană de lumină, iar duminicile
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
diferite (regimul Antonescu, recucerirea sovietică a Basarabiei, comunismul pur și dur din România anilor ’50, democrația americană a ultimelor decenii) a cunoscut oameni intrați în istorie (inclusiv în istoria culturii și/sau a literaturii), a înțeles, din experiență directă, tîlcul ascuns al unor evenimente, prea puțin și, adesea, incorect prezentate în presa vremii. Privită de aproape, prin prisma experiențelor concrete care au marcat-o, viața sa pare o nesfîrșită succesiune de ghinioane și episoade nefericite. Global, aceeași existență se prezintă ca
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori simbolică. Și mai
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă dau îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade noaptea din ram/ nebuni pe alge aleargă fiorii mei de pe piele/ scuturînd scrumbiile rătăcite de bancuri/ unde stau ascunse ca nervii în măsele” (Dresorul de sardele). Sau: „Viorile sunt duse în cazărmi să se culce” (Lumea fără stele). Nu mai puțin imaginea mării stăruitor evocate (ca și Tristan Corbière, Tonegaru era fiu de marinar) posedă valența unei semnificații epocale
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Coja, Ilie Neacșu, Radu F. Alexandru sau Nini Săpunaru. Cota de interes a acestor cărți stă, de cele mai multe ori, în partea de dezvăluire pe care o conțin. Cititorul poate (teoretic) prin intermediul lor să pătrundă în culisele politicii, să cunoască fața ascunsă a negocierilor și a dezbaterilor care premerg luarea marilor decizii, ce ajung în final să-i marcheze viața, și chiar să descifreze modul de funcționare a mecanismelor politice. Puțini politicieni sînt însă conștienți de faptul că o carte publicată este
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
cea de-a doua, evidențiată în expoziția de la Hanul cu Tei, se referă la resursele și la energiile interne ale culorii, la capacitatea ei de a organiza structuri și de a se ridica la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița, care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore, se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
către o lume necoruptă, aflată în zorii conștiinței de sine și în plină miză a eternității. Există în spiritul acestor obiecte o severitate monastică și o vizibilă aspirație purificatoare, iar în materialitatea lor o tentație a păcatului și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scîndura, și duce economia de semn plastic pînă aproape de gradul zero. Lăsat în cea mai mare parte în starea lui brută, cu
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai oprit.../ E izbitura limitei sub stele, rămînerea în cruce” - Gimnast la inele) „Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite./ Iar dincolo de ea stă ascunsă Fiara-Infinit” (Fiara-Infinit). Aceasta pare să fie drama trăită de poetul care, de altfel, imaginează spații ilimitate, mări și țărmuri fără-nceput și fără sfîrșit, aproapele și departele. Ei bine, dorința aceasta de a rupe limitele, de a găsi ceva palpabil
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
îl poate aduce.“ Nu cred că e prea multă exagerare în această afirmație. Despre traducere s-a spus, în genere, că e o formă și că pentru a fi înțeleasă e nevoie de întoarcerea la original, pentru că acolo se află ascunsă legea care guvernează traducerea. L-am parafrazat pe Walter Benjamin, într-un eseu despre traducere cuprins în Iluminări. Mai mult decît o ediție bilingvă, alăturarea dintre manuscris, cu toate modificările lui ulterioare, și traducere îi oferă cititorului această șansă rară
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]