1,099 matches
-
veche, de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
Aceasta e atestată de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide - dar e ușor de găsit, între timp, în dicționare, chiar bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de slang) pentru "ascunzătoare" (pentru lucruri furate), iar zula etmek apare cu sensul "a ascunde, a dosi, a fura" (The Larger Redhouse Portable Dictionary, Istanbul, 1998). Informația se găsește și în internet (sozluktr.com), spațiu din care putem afla și de existența unui grup
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului național pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărțuit, de organele Securității. El și-a pierdut identitatea în propria țară, a devenit un indezirabil, trece din ascunzătoare în ascunzătoare, prea mulțumit să găsească un adăpost în cabana de pe țărmul mării a unui prieten, în aridul peisaj al nisipurilor dobrogene și al mării cu care nu se poate încheia nici o înțelegere. Dobrogea cea plină de contraste a fost
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului național pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărțuit, de organele Securității. El și-a pierdut identitatea în propria țară, a devenit un indezirabil, trece din ascunzătoare în ascunzătoare, prea mulțumit să găsească un adăpost în cabana de pe țărmul mării a unui prieten, în aridul peisaj al nisipurilor dobrogene și al mării cu care nu se poate încheia nici o înțelegere. Dobrogea cea plină de contraste a fost, de altminteri
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
atracție a acestui prozator pentru mori. Un amănunt care, iată ar putea explica și titlul culegerii de povestiri Dumbrava morilor, apărută la începutul acestui an la editura Institutului Cultural Român. Cînd te contopești cu textul unei cărți, cînd scotocești toate ascunzătorile viclene din spatele cuvintelor - doar sînt traducătorul acestei trăiri scripturale! - nu se poate să-ți reprimi curiozitatea și implicit indiscreția de a pătrunde în zonele cele mai intime, unde sentimentul și spiritul își pierd granițele despărțitoare... așadar, de ce iubește Joachim Wittstock
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
de către turci a unor regiuni din Tracia. Murad I Marea cucerire a cestui sultan rămâne Adrianopolul, preluat de turci în 1362, datorită unei conjuncturi favorabile. Este vorba de capturarea unui locuitor al orașului, care a ieșit de acolo printr-o ascunzătoare subterană, pentru a lua grâu și a l transporta în cetate. Din 1365 Adrianopolul va deveni capitala Imperiului Otoman și din acest motiv o rampă de lansare a atacurilor turcești către Europa. De la Edirne (Adrianopolul) și până la Dunăre, otomanii vor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
au făcut un obicei din a ne bombarda cu ilustrele lor fraze la emisiunile de televiziune. N-ai să vezi o față prietenoasă, relaxată sau măcar detașată. Fără excepție, îți sugerează niște animale din categoria carnasierilor, pregătite să țâșnească din ascunzătoare la jugulara victimei, gata s-o devore în câteva minute. Resursele de animalitate nu diminuează o dată cu urcarea în ierarhie, ci dobândesc o forță distructivă parcă invers proporțională cu trecerea anilor. Analizați comportamentul public - adică oglindirea în privirile celorlalți - al lui
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
lumea toată ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu crede că este vorba despre o amantă fictivă, firește, așa încât își ia drept partener, în locul funcționarului abstract de la Ministerul de Externe, un foarte concret tânăr de la Agricultură și Pescuit, alături de care ia cina în oraș. Doamna Tripp află despre ascunzătoarea soțului ei și se hotărăște să-l urmărească. E convinsă că-l va găsi în compania actriței, ocupându-se de orice altceva în afară de probleme de importanță națională. Inamicul este și el la curent cu ascunzătoarea lui Tripp. 5 Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oraș. Doamna Tripp află despre ascunzătoarea soțului ei și se hotărăște să-l urmărească. E convinsă că-l va găsi în compania actriței, ocupându-se de orice altceva în afară de probleme de importanță națională. Inamicul este și el la curent cu ascunzătoarea lui Tripp. 5 Cu picioarele sprijinite de sobă și câteva cornuri cu cârnați în buzunar, Tripp citește o poezie de Newbolt cu un glas mormăit și monoton, cel mai potrivit pentru lectura poeziei, după părerea sa: Sculați, dansați, în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oamenilor puterea de a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor acestui pământ, un nume fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige. Acesta apăru răvășit din ascunzătoarea sa provizorie, tremurând încă de teama care îi intrase în sânge. - Uite, Mihăiță, de astăzi Vișinel va sta la noi. - Dacă Vișinel stă la noi, pe mine mă dai la țigani? - Ți-am spus doar că bulibașa nu vrea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aibă ce sparge între dinți. În fața blocului coboram uneori să mă joc. Ne ascundeam unii de alții pe după mașini, la ghenă sau la uscătorie ca să nu vedem cum creștem. Până numărătoarea ajungea la zece, eram deja mari și ieșeam din ascunzători. Pe asfaltul pe care desenasem șotronul, ne-au crescut oasele. Eu voiam să le storc bine, ca să încapă iar în hainele de anul trecut, dar mama mi-a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă întorc. - Pot să spăl și eu două farfurii, nu crezi? - Bine, bine, mă grăbesc, la revedere! Tot drumul până la spital, se gândi că fusese deosebit de imprudentă. Pusese jurnalul într-un loc ce nu putea constitui, în nici un caz, o ascunzătoare înțeleaptă. În secție, luată însă cu treburile, două nașteri, întocmirea unei liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
curme legătura cu Lili. O socotea ca pe o ploaie de vară, venită pe neașteptate, dar care tot așa trebuia să se termine. Poate și însemnarea aceea din jurnalul Inei să fi alungat norii, poate! * Ina, de cum ajunse acasă, controlă ascunzătoarea provizorie a jurnalului ei. Rămase surprinsă. Patul părea a fi neatins. Jurnalul se afla la locul unde ea îl pusese în mare grabă. Nu putea totuși să-și ierte neglijența. Se bucură că Alex nu dăduse peste însemnările ei de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Acum, numai la asta nu i-ar fi stat lui mintea. De vreo trei zile se tot frământa cum să dosească o mulțime de fierătanii, cadre metalice și alte minuni de același fel pe care ăștia de la universitate le casaseră. Ascunzători avea el, dar avea, de asemenea, și colegi de schimb. Unul cel puțin la fel de descurcăreț ca și dumnealui. Așa că grijile lui nu erau legate doar de subtilizarea acelor materiale, ci și de dibăcia confraților. Și de parcă nu erau îndeajuns toate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de parcă nu erau îndeajuns toate problemele astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi știa și pe gunoieri. Ar fi putut încerca o chestie lucrativă cu ăștia, dar erau din cale afară de ai dracului. Prea voiau totul numai pentru ei, iar lui i-ar fi lăsat doar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jumătatea distanței dintre vis și realitate. Așa se face că, după mai multe nopți de nesomn, prin acel februarie zbuciumat dinainte de cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu al doilea balot, după care, dîndu-și seama că grupul celorlalți începuse deja să se îndepărteze în direcția Unității, au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu cumva să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu rugăminți și lacrimi, niște pulovere, două perne, și alte mărunțișuri de necesitate urgentă. Începuse un drum obositor al ,,ascunzătorilor,, noastre, terorizați de cel care În acte Încă mai era tată și soț, până În ziua când am intrat În casa bunicilor mei, recuperată printr-o minune.,, Prin ferestrele Înalte, larg deschise, cu ramele de lemn exfoliate, ca niște orhidee care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai bine de douăzeci de ani în urmă - aveam douăzeci și trei de ani, pe vremea când scriam și publicam primele nuvele și, asemenea multor eroi de Bildungsroman de până la mine, mă gândeam la propriul meu Bildungsroman-fluviu - am ajuns la ascunzătoarea marelui bărbat. — Ce cauți în autobuz cu mălaiul la tine? Tot omul bolnav scâncește după mama; dacă ea nu se află prin preajmă, trebuie să se mulțumească cu alte femei. — Romanul tău, zice el, este categoric una dintre cele cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cîtă cafteală Încasasem. Așa că, Într-o zi, m-am hotărît să-mi scutesc familia de damblaua mea și mi-am dus hîrtia masticată lîngă stivele de volume de afară. Era duminică dimineață prima dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul ce unea colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun „domnule Shine” În față - „la mine e... s-a amestecat printre cărțile de bucate.” Uluit la culme, el ar rosti bîlbîindu-se „D-dar de unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce, după care m-am furișat afară din ascunzătoare și am Înhățat un trandafir, cel care părea cel mai puțin lovit, și l-am dus acasă, unde l-am Îndreptat cît am putut. Era aproape ora deschiderii cînd am reușit să-l pun În fine În cana de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită din cuibul familial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]